Muzică

Postul rusesc Radio Caprice Power Metal este cel mai bun post muzical, Așa cum se va arăta mai jos, termenul power metal reprezintă o imbecilitate. E cunoscut faptul că rușii au tradiție ȋn muzică și au destul ce multă cultură muzicală, ceea ce se și cunoaște. Pȃnă ȋn urmă cumai mulți ani era un post de radio californian, Pirates Radio, care transmitea aprox. 95% melodic hard și rar și trupe heavy consacrate I. Maiden, J. Priest, Saxon, Accept, WASP, Ozzy Osbourne, Scorpions, ACDC, Metallica, Megadeth, Metal Church, Anthrax (ultimele 4 sunt sg formații thrash care erau difuzate, rar) și aproape deloc Helloween și mai ales Stratovarius sau alții și absolut nimic ȋn spaniolă. De asemenea, lipsea Manowar și nu erau formații apărute după 90, numai din anii 80. Postul nu mai tansmite de mai mult timp. Acum ascult Hard Rock Heaven, tot american, nu e ca Pirates dar e destul de bun, preponderent glam/hard, dar transmite și hard/heavy, esențial mai heavy decât Pirates și vorbește mai mult, celălalt nu vorbea deloc. Bine, eu ascult Radio Trinitas din 2004-05 pe radio, aproape zilnic și de peste 10-12 ani exclusiv pe internet (nu TV), Radio Orthodox și vizionez Credo TV (pentiscostal), am vizionat mai demult Speranța (adventist), mai e unul cu Catedrala Credinței pe Nașul.

Caprice Radio la Secțiunea Metal/Hardcore sunt cele mai multe sute de sugenuri, majoritatea se întrepătrund și sunt aceleași, și metaliștii în general au cel mai ridical nivel de cultură muzicală și nivel mental și cultural general, nu toți, darmedia e mult peste ceilalți, nu toate subgenurile de metal, eu am selectat mumai 10 (Female Vocal in Metal, Folk Metal, Medieval metal/rock, Melodic Power, Neoclasic metal, Power, Prog heavy, Symph. Gothic, Symph. metal, Symph. power). La Secțiunea Rock sunt cele mai multe subgenuri după Metal, dar mulkt mai puține, cu mențiumea că unele sunt menționate greșit la Rock fiind în fapt Metal, purtând chiar astfel denumirea: AOR/Melodic hard, Hard rock, Rock Ballads, cu mențiunea că nu sunt numai metal, dar sunt preponderent absolut, iar AOR deși are tangență cu melodic hard/glam mai e și altceva și e diferit de Hard Rock Heaven unde e exclusiv hard/heavy și glam, adică exclusiv metal. Classical am selectat cele mai multe după Metal, 5 (Chamber music, Classical, Classical Baroque, Sonatas, Symphony). Am mai selectat la secțiunea Miscellaneous: Accordion, Flute; la Secțiunea Ethnik/Folk: Celtic,Tango. Cel mai bun e Neoclasic metal și aproape numai p-ăsta îl ascult, deși sunt și unele care sunt e Simf. metal sau Simf. power, totuși pe astea nu e ce este pe Neoclasic și nu sunt neoclasic instrum., care e oricum mult mai bun și incomparabil cu orice altceva. Chiar dacă mai sunt unele porcării și p-ăsta, inclusiv metal extrem!? și vocal, zis tot neoclasic!!, de asemenea, și Symphony X, care e prog, dar nu e pe Prog heavy și cântă și neoclasic prog, zice că ar fi prog power și prog neoclasic. Îmi aduc aminte, feb. 92, casetă Y. Malmsteen - Rising Force 84, stupefiant când am auzit atunci Far Beyond the Sun (preluată pe vioară, dar tot metal, de trupa jap. Unlucky Morpheus), Evil Eye, Icarus Dream, iar în primăvară 92 disc bulgăresc Odyssey, apoi Trilogy Suite op. 5, incredibil când am auzit așa ceva prima dată pe chitară, incredibil de imaginat așa ceva și câte are Malmsteen și mai și alții, J. Stump și alții, incomparabilă muzica asta. Adică, nu se compară cu super popul (80) mel. speed, glam ș.a. are și Malmsteen multe piese super pop și vocale (dar nu el, că n-are niciun fel de voce, a avut peste 8 vocaliști, niciunul pe mai mult de 2 alb. consecutive și pe mai mult de 2, unul sg pe 3, dar 2 consecutive, M. Boals 86, 99, 00, cu toate că are și câteva piese vocale proprii, dar fără voce), dar și piese mult mai heavy decât metal/popul gen Helloween și alții, adică super ultrapop 80 cât cuprinde, 100%, în manieră metal melodic speed, dar ultra super pop. Are și Helloween 2-3 piese în manieră să zic oarecum Malmsteen, Grapowski's Malmsuite 1001 in D Doll, apărută pe single Perfect Gentleman 1994, dar neapărută pe niciun album (Grapow, din 2003 liderul Masterplan, care a părăsit Helloween în 2001, el însuși fost declarat fan Malmsteen), Dreambound pe alb. 2007 (S. Gerstner, un grapowist) și Robot King (alb. 2021) doar un pasaj de chitară, piesa per ansamblu se desfășoară prost, tot Gerstner. După câteva comp. de mare calibru la Helloween (Still We Go 94, doar un pasaj The Time ... 96, Dark Ride 00, dar și altele The Chance 91 ș.a.), pe alb. 2003 Masterplan care e cel mai bun are câteva comp. excepționale, dar fără vreo legătură cu Malmsteen, geniu chitaristic, Spirit Never Die, Kind Hearted Light, Heroes, Sail On, mai e alb. 2005, dar mai slab oricum, Wounds, cea mai bună și super virtuozitate, mel. speed, Black in the Burn și sunt mai  multe și în rest mie nu-mi place Masterplan. E bine că a spus totul pe primele 2. Nu cântă mel. speed per ansamblu, un fel de mel. heavy/speed, dar mai epic, poate și hard, esențial diferit de Helloween și e bine că nu e ca alți zeci de mii toți identici și metal/pop 80, mel. heavy/speed și toate piesele la fel. Nu e nici heavy metal pt. că e mult mai sau prea  melodic și epic, multe extrem de plictisitoare. Are un stil de chitară absolut propriu, nu am auzit la nimeni așa. E bine că nu e J. Priest și nu e nici Malmsteen!!

La sf. anilor 80 și înc. 90 nr. metaliștilor era f. mare în ROM, nivelul de cultură muzicală mult superior, absolut incomparabil, îndeosebi în ROM, dar nivelul muzical și cultural e f. scăzut la nivel global, în ROM oricum mult sub medie, cu excepția unei părți din metal, în speță simf. metal, toată muzica de peste 30-35 de ani e exact 0 și sg muzică pop, rock, metal a fost 80 și puțin 70. La înc. până la miljocul anilor 90 când eram la facultate în Buc. la cămin, cei de la facultăți tehnice, matematică și științe așa zis exacte, ca și cei de la Politehnică, erau mulți metaliști, iar cei de la facultăți sociale, drept, istorie, geografie, filologie/l. străine erau mult mai puțini (și eu până în cls. XII fusesem cel mai bun la matematică, chiar dacă am făcut 2 fac. de șt. sociale). În Politehnică a fost un post studențesc numit Radio 2112, pirat, care a transmis câteva luni în toamna 90 și apoi s-a desființat oricum după puțin timp, pt. că în zona Izvor unde am stat nu se prindea și oricum s-a desfiiințat, în zona P. Muncii prindeam, transmitea numai muzică simf. până la ora 18 și metal după 18, dar în general mai greu, thrash, dar mai elevat, Metal Church etc. Pe vremea aia și eu eram super thrasher, pt. destul de puțin timp, însă. aprox. sau chiar mai puțin de 1 an. Până în 95 erau zeci de posturi în Buc. care transmiteau permanent metal, după și de peste 25-30 de ani nu mai e aproape niciunul, de asemenea, Radio 3 până în 97 transmitea aproape numai metal și în speță hard-heavy și puțin pop 80, Fun Radio, cel mai bun post, transmitea non stop, adică 24 ore, exclusiv hard-heavy și absolut nimic altceva, adică nicidecum metal greu sau altă muzică, topul hard-heavy cu B. Nicolescu, mai avea câteva min. de știri și mai prezenta alb. nopții, istoria rock (heavy metal) etc. și era sg post. După 95 însă a terminat definitiv, mai era Antena Buc. care avea câteva emis. tot de hard-heavy, Uniplus, care avea miercuri seară/noaptea până dim., dar metal greu/extrem, toate erau pe frecvența E, iar Radio Nova 22 pe frec. V unde L. Chiriac transmitea metal greu/extrem, topul de fier, mutat în 95 pe FUN!?, oricum după 95 a terminat cu toată muzica, nu numai metal. Pe A. Buc. Lenți avea sâmbăta topul de fier (metal greu) și topul de metal (hard-heavy) și în fiecare zi luni-vineri dim. și 13,15-14 exclusiv hard-heavy. Pe Radio 3 era emis. Studio Rock, nu știu de ce avea această denumire pt. că nu avea tangență cu rockul, fiind preponderent axată pe metalul greu/extrem, înc. din feb. 90, inițial fusese exclusiv hard-heavy, am venit din armată în sep. 90 și m-am dus în oct. la facultate la Buc., până prin 95 și a 2-a jumate 90 emis. se transformase în ceva greu suportabil pt. mine, nu ca agresivitate, ci ca porcărie și tâmpenie, care după aprox. 1 an și chiar mai puțin, încă din 91-92 aveam să cunosc muzica adevărată și am terminat definitiv cu thrash (dar ce se transmitea, metal extrem, era cu mult mai rău decât thrash) și chiar mă hotărâsem să nu mai ascult emisiunea, spre sf. anilor 90 și înc.-mijlocul 2000 emis. s-a reorientat majoritar spre melodic metal, în speță mel. speed, mel. speed simf., ce avea să se numească ulterior așa zis power. Tot până în 95, în P. Romană se găsea absolut orice muzică posibilă din lume pe casete (pirat), inclusiv apărută atunci recent de câteva zile, calitatea în general era execrabilă, abia prin 95 începuse puțin mai bine, fusese inițial Digital Rec., dar nu era axat pe metal, calitate mai bună, din 96 când a apărut legea copy right a dispărut toată muzica din Buc. iar eu tocmai plecasem, din 97 au apărut casete Rocris Disc licențiate, tot la înc. anilor 90 erau casete poloneze pirat cu multă muzică și discuri vinil bulgărești Balkanton. Tot la sf. 90 și înc. anilor 2000 au apărut CD bulgărești pirat, inclusiv în Rm. VL, cam înc.-mijlocul anilor 2000. După 97, deși Pittiș director, Radio 3 a terminat cu muzica, hard-heavy și rock în general, devenind o porcărie, cu excepția emis. St. Rock și mai era sâmbătă noapte până dim. Discoteca în Blue Jeans care avea o emis. Fiare vechie, metale noi, emis. inițial lui FS Ursulescu, decedat de mai mulți ani, și L. Chiriac, rămasă exclusiv a lui, a fost scoasă din 2003, de fapt, a fost scos Radio 3 și trecut exclusiv pe internet, cred că prin toamnă. Până după 2010 și chiar mult ulterior, abia în urmă cu câțiva ani, internetul nu era popular și era destul de greu accesibil. La Predeal se prindea pe radio Antena Buc., numit Radio Buc., la înc. anilor 2000, L. Chiriac avea până recent, inclusiv pe internet, duminica seară istoria rockului, ceva absolut frapant, de la metalul extrem ajunsese să transmită J. M. Jarre ș.a.!! În anii 80 pe Radio 1 era duminica după masă emis. Muzicoteca pt. toți. Prima dată am ascultat emis. lui R. Teodor (E. Liberă) Metronom în 1984, duminica 15-18, apoi 15-17 și noaptea 0,10-1 și luni-vineri 17,10-18, iar sâmbăta era A. Voiculescu cu pop și luni vineri 0,10-1 și 9,10-10, pe V. Americii era marțea 21,30-22 hard-heavy .

Aceasta e o pagină de educație muzicală unică în lume.

Pe metal archives sunt excluse aproape total trupele de glam și hard și chiar hard/heavy (ACDC, M. Loaf ș.a.), deși glamul (melodic hard) e cel mai adevărat și cel mai bun nu numai metal, ci din toată muzica ușoară pop, disco, rock, metal, cu toate că sunt menționate multe care nu sunt metal și la unele menționează chiar rock sau metal/rock cu diferite subgenuri așa cum am menționat, de asemenea, Deep Purple ș.a., care cântă într-adevăr și hard/heavy (și nu heavy/hard cum e menționat pe archives, menționează hard/heavy la Rainbow, care în fapt e hard, pe wiki scrie și heavy la cele din 70, deși nu e așa, și exclusiv hard cele după 80), dar pe wiki se menționează că a cântat și altele care nu sunt metal (prog rock, psychedelic ș.a.), deși pe archives scrie numai heavy/hard!!, lipsind Zeppelin, Queen, Gunses Roses, A. Cooper, Whitesnake și toate trupele de hard/glam (ultima fiind și blues). Sunt menționate, în afară de Deep Purple, Motley Crue heavy/glam, hard, Def Leppard heavy inițial, apoi hard, pop rock!?, PC 69 (mel. power, glam/hard), TNT (heavy/hard, glam NOR), Axxis (mel. heavy/power), cântă și glam și hard, Scorpions (heavy/hard), e invers și e de fapt hard, Skid Row (heavy, hard), heavy/hard melodic sunt WASP, Ozzy Osbourne (care zice că e heavy), S. Bach solo (heavy), pe wki scrie heavy, hard, Bonfire (mel. heavy/hard), în fapt e hard, glam și puțin heavy, Dio, care zice și pe archives și pe wiiki că e heavy, dar e hard/heavy, de fapt hard, A. Rudi Pell, care cântă cel mai plictisitor hard/glam, adică mai lent decât așa nu se poate și n-am mai auzit la nimeni, trupele glam cântă de 100 de ori mai dinamic și energic, și zice că e heavy/power, hard, are și câte 1 la 20 adică pe vremuri heavy/speed, dar stilul nu e ăsta, și în rest nu e menționată nicio trupă de hard și glam (deși multe cântă și heavy), nici Europe care se menționează pe wiki că alb. 83, 84 sunt heavy (real) și că ar fi și ultimele!? Fair Warning, trupă germană de glam/hard, nu e menționată, e menționată Fair Warning (GER) heavy, care n-are niciun album!? (și de care normal nimeni n-a auzit), la fel, sunt menționate multe trupe Poison de metal extrem ș.a. și de care eu n-am auzit decât de sg americană glam/hard, care nu e menționată, fiind menționate multe trupe care n-au niciun album!? Nu sunt menționate nici Lacrimosa, Amaranthe, Him, Korn, Limb Bizkit, Linkin Park, Nirvana și multe trupe ciudate, respectiv new metal, grunge etc., deși altele ciudate sunt, hardcore/thrash, multe de metal extrem black/death sunt menționate, dar unele, nu. Pop rock, rock pop e Sh. Twain, sunt și albume Leppard după 92, unele Thalia ș.a., prima fiind cea mai bună cântăreață rock, mult peste Roxette sf. 80, deși e menționată pop, fiind rock pop, country rock și care îmi place cel mai mult din aria nemetal, deși îmi place destul de mult pop disco 80 (ceea ce e în esență tot melodic metalul, la un nivel mult mai ridicat) și unele pop rock, Thalia, latino. De menționat e că heavy metalul în esență și hardul, hard/heavy sunt la limita melodicității și constituie o muzică accesibilă, în esență muzică ușoară, nu tot heavy/speed dar în cea mai mare parte, îndeosebi I. Maiden ș.a., care cântă mai prog, și melodic, chiar dacă destul de heavy dar e destul de accesibil, spre deosebire de metalul greu și extrem care începe de la thrash (deși e și thrash melodic, inclusiv black, death melodic), de fapt începe de la speed metal, care nu e nicidecum același lucru cu melodic speed (care e pop metal, cum s-a menționat), hard/heavy fiind metalul ușor. Pe wiki e menționat și glam rock, care nu știu ce ar putea fi și eu zic că nu există așa ceva. Așa cum se cunoaște, sunt multe piese ale multor trupe glam sau hard care sunt mel. speed, precum și ale trupelor mel. heavy/speed care sunt mel. hard.

O clasificare a trupelor pe metal-archives.com: Helloween, Gamma Ray – power/speed; Primal Fear - speed/power; B. Guardian - speed metal, power; Edguy, Masterplan, Freedom Call, Sonata Arctica, Heavenly, Divinfire, Wisdom Call, Derdian, Insania Stockholm, Dragonforce, Reinxeed/Majestica, The Reign of Terror, Dark Moor, Sabaton, Thunderstone (FIN) – power; Silent Force – power metal/rock; Golden Resurrection – melodic neoclassic power; Narnia, At Vance - neoclassic/power; Stratovarius, Mob Rules, Soulspell (BRA), Dreamtale, Thunderstorm (ITA) – melodic power; Labyrinth – prog power; Angra – power/prog; Hammerfall, Manowar – heavy/power; Rhapsody of Fire, Luca Turilli's Rhapsody, Lione/Conti, Avantasia, Twilight Force, Edenbridge – symph. power; Y. Malmsteen - neocalassic power/shred; Joe Stump – heavy metal/shred; Concerto Moon – power/neoclassic; Motorhead – speed, heavy/hard rock; W. Temptation – symph./alternativ rock, fost symph. metal; Amorphis - prog death/doom, melodic heavy metal/rock; L. of Tears - gothic metal/rock, fost doom/gothic; Haggard - classical/orchestral/symph. metal, fost prog death; Savatage - heavy/power, prog metal/rock; TSO – orchestral/prog rock/metal; DC Cooper – prog metal; Royal Hunt – melodic prog metal; Kamelot – prog/melodic power; Beto Vázquez Infinity (ARG) - melodic simf. power; Def Leppard – heavy, hard rock, pop rock; Pretty Maids - melodic heavy; Axxis - melodic heavy/power; PC 69 – melodic power/glam/hard; Battle Beast (FIN) - heavy.power, hard; Sirenia – symph./gothic; Epica, Xandria - simf. metal; Therion - simf./operatic metal; Axel Rudi Pell - heavy/power, hard; Nightwish - simf. metal, fost simf. power; I. Maiden, J. Priest, Saxon, Agelwitch, Blitzkrieg, O. Osbourne, Accept, UDO, Warlock, Doro, S. Bach, Dio - heavy metal; B. Sabbath - heavy/doom; Samson, Deep Purple, Diamond Head, Scorpions, WASP - heavy/hard; Rainbow - hard/heavy; Riot - heavy/power/speed; Metallica - thrash, hard, heavy/thrash; Megadeth - thrash, heavy metal/rock; M. Church - heavy/power/thrash; I. Earth - power/thrash.

Rhapsody nu intră în aceeaşi categorie cu Nightwish, Edenbridge, cu atât mai puţin cu Avantasia, care nu cântă simf. metal, ci cântă melodic heavy/speed, epic și chiar și mel. hard; în aria Rhapsody intră Derdian (care sunt o copie la indigo), Dark Moor (are e menționată power și nu simf!?); Nightwish, Edenbridge, Sirenia intră în aceeași arie, simf. metal, distict de Rhapsody, simf. așa zis power, la Nightwish e menționat simf. power anterior și simf. metal actual, adică simf. metal e mult mai siropos și ultrapop, deși toate subgenurile sunt simf. metal, W. Temptation simf. metal inițial și actual simf./alternativ rock. E stupefiant că S. Arctica e menționată power, iar Freedom Call într-adevăr e melodic speed, dar super ultrapop. Strato – melodic power, e o cretinitate, pt. că așa zisul power se numește mel. speed și cântă mel. speed epic, angelic metal, cu mențiunea că din 2013 nu mai cântă prog, epic, iar Hello şi Ray power/speed, Dragonforce cântă super speed și Heavenly și sunt power. Primal Fear și Hammerfall sunt cele mai heavy trupe din aria mel. heavy/speed, incomparabil cu toate tupele din arie super pop, nu mai vorbesc de Avantasia/Edguy, cu excepția începutului Edguy (97-99), deși sunt mult mai puțin heavy și oricum mai melodice, îndeosebi Hammer, decât trupele catalogate heavy, care în fapt sunt heavy/speed, Accept, UDO, J. Priest, Saxon, chiar parțial I. Maiden, iar Manowar heavy/power, însemnând astfel că S. Arctica, Avantasia sunt mult mai agresive decât Fear, Hammer și inclusiv acestea mai mult decât Accept, Priest, conf. clasificării subgenurilor după agresivitate heavy/power/speed/thrash, ceea ce depășește culmea absurdului, fiind absolut total invers, iar Manowar e mai agresivă decât Priest, dar nu decât Accept, care e cea mai agresivă trupă heavy/speed, UDO fiind esențial mai moale și mai pop, Astfel că nu numai că așa zisul power nu poate fi mai agresiv decât heavy, dar nici nu există un asemenea subgen, decât mel. heavy/speed, mel. speed. I. Maiden nu mai cântă demult nici tangențial speed, cum avea până la sf. anilor 90 și mai ales 80 mai multe piese și oricum cântă mai prog, chiar dacă suficient de heavy, fiind chiar cea mai repezentativă și reală trupă a genului și mai puțin speed din toate și totodată cea mai mare trupă (legendă) a heavy metalului. Deși chiar stilul I. Maiden a fost și e controversat pt. a fi catalogat eminamente heavy metal, fiind sg trupă unde pe wiki sunt menționate toate alb. numai heavy metal, ceea ce nu e. Pt. că alb. 80-81 și 86, parțial 83 nu sunt decât tangențial heavy, fiind preponderent prog, adică heavy/prog, de asemenea și 84, care are și o piesă speed, una din puținele din discog., pasaje semispeed are pe multe piese pe majoritatea alb., și așa cum am menționat după 2000 și îndeosebi 2010 este și mai prog, chiar dacă nu lipsește heavy și aproape lipsește speed și de fapt pasaje și piese prog sunt pe toate alb., ceva mai puțin 1990 și 1982 și poate 1992, iar 88, care e destul de heavy, inclusiv puțin speed, are totuși pasaje prog, incomparabil mai heavy decât 86 și anterioare, parțial și decât 82, ceea ce l-a și determinat pe ch. A. Smith în 89 să părăsească trupa și să scoată cu ASAP alb. Silver and Gold 89 glam metal, acesta făcând și vocea, reîntorcându-se în 2000, alături de B. Dickinson. Dovadă că a și influențat trupe considerate heavy/prog (Queensryche, inițial), prog metal (Fates Warning, care a fost prog/heavy inițial). Iar la Priest sunt menționate toate alb. heavy, cu excepția 74, 81 (heavy, hard), 90 heavy/speed (e invers, speed/heavy, adică speed metal) și porcăriile 97, 01 unde a cântat altceva, incusiv groove, thrash, în fapt toate sunt heavy/speed, îndeosebi 88, 80, 84, 86, dar și hard, 84, 82, parțial 80, cele din 70 și 2008, chiar dacă 86 zice că ar fi și glam, e heavy, un pic mai melodic dar nu e glam pt. că nu e hard melodic, adică nu e hard.

În afara faptului că nicăieri în lume nu sunt explicați așa zișii termeni power metal, glam etc., pe lângă faptul că primul e imbecil și nu există un asemenea subgen, așa cum se menționează, aceasta e pagină de educație muzicală unică în lume, menționez că în ROM nu există vreo publicație muzicală nici pe internet și nici reviste scrise, inclusiv mai ales de metal, cele care sunt, 2, sunt deja terminate demult, maximumrock.ro, metalhead.ro. Deși prezintă așa zise știri la zi, care nu interesează pers. cu cultură muzicală vastă, respectiv trupe de mâna 1000 ș.a., oricum, muzica s-a terminat de multe zeci de ani, respectivul sf. anilor 80, în rest nu cuprind absolut nimic, cel puțin pe metalhead nu există vreo cronică de concert sau de album, așa zisele biografii ale trupelor sunt până la nivelul anului 2007-08, destul de incomplete și defectuoase și făcute de pers. fără cultură muzicală, iar pe maximumurock sunt cronici de concerte și albume destul de vechi și bineînțeles neprofesionist, făcute de persoane fără cultură și educație muzicală. Așadar, aceasta e sg pabiă muzicală din ROM și nu numai, chiar din lume, bineînțeles că inf. privind istoricul trupelor, discografii etc. sunt preluate de pe wikipedia (en și nu ro), respectiv metal-archives, dar ș.a., pt. că unele trupe nu există pe acestea, cu completările și rectificările și explicațiile corespunzătoare privitoare la genuri/subgenuri etc., dar în rest nu există nicăieri în lume explicațiile și cele prezentate aici în cel mai profesionist mod posibil și fără contradicții, așa cum sunt pe wiki, pe archives, între acestea precum și altele. Tocmai de aia că nici nu există vreo cronică sau vreo posibitate să existe a concetelor de la Buc.-Cluj din 06.-07.11.23 la concertele S. Arctica, Amorphis, dacă ar fi fost Stratovarius și aș fi fost aș fi făcut-o. Mai era una, matalfan.ro, dar inexplicabil e abandonat site-ul din câțiva ani, respectiv ultimele cronici de abume datează mai 2021, așa zise știri martie 2022, cronici concerte 2018 și oricum făcute total neprofesionist și de pes. fără cultură muzicală. În plus, prezenta pagină numită Muzică și nu Metal, chiar dacă acesta reprezintă ponderea absolută fiind normal sg muzică reală și educativă pt. persoane cu înaltă ținută morală, culturală și vastă cultură muzicală, cu mențiunea expres precizată cum rezultă din conținutul paginii - muzică și nu antimuzică, exclus total sau aproape metalul greu/extrem și subgenurile obscure, infecte, ca și sub/anticultura crasă muzica post pop 80 - , respectiv (peste 99,99%) melodic metalul de cea mai înaltă calitate, cuprinde și sg muzica ce poate fi luată în considerare din așa zis muzică comercială, care are de fapt tangență în proporție de 100% cu melodic metalul, care e oricum la un nivel incomparabil net superior, respectiv disco popul 80 sau mai exact spus pop rock 80, și bineînțeles muzica simfonică, operă cu care cochetează mult peste 90% melodic metalul cu diferitele subgenuri, îndeosebi neoclasic metal, cea mai elevată muzică, deși ponderea majoritară este axată pe subgenurile utrapop și supermelodice, glam, melodic hard, melodic heavy/speed. De asemenea, e diferență, așa cum se menționează numai în această pagină, între melodic speed și melodic heavy/speed.

Termenul rock e extrem de controversat şi indefinibil, motiv pt. care eu ȋn general ȋl evit şi nu folosesc acest termen când e vorba de metal, inclusiv glam/hard, care eminamente e metal. Mai grav e cǎ mulţi sau majoritatea ȋl folosesc exclusiv nu numai pt. metal ȋn prop. de aproape 100%, dar ȋntr-o prop. covârşitoare pt. metal greu sau/şi extrem. Trupe menţionate a fi rock sunt normal cele care nu au tangenţǎ cu metalul aşa cum e de ex. The Pretenders. Eu nu ascult şi nu pot asculta aşa ceva, ȋntrucât nu are nicio tangenţǎ cu muzica, idem ca şi toatǎ muzica actualǎ, respectiv post pop 80, care e chiar mult mai proastǎ, adicǎ exact mulțimea vidă. Deşi muzica Pretenders nu are tangenţǎ cu muzica, are 1 sg piesǎ care concureazǎ a fi una din cele mai bune piese rock pop 80, Don't Get Me Right 1986, ȋntrucât ascultând alb., ca şi toatǎ discog. şi nici nu e nevoie de prea mult, deşi nu am ascxultat decât secvenţiual câteva albume, inclusiv 2020, 23 şi câtbea 80-90 ca sǎ-mi dau seama cǎ n-are nicio tangenţǎ cu muzica. Pare cǎ ar mai fi o piesǎ, I'll Stand By You 94, care nu ştiu dacǎ e comp. lor, ȋntrucât am auzit-o ȋn alte variante, M. Carey, parcǎ, sau nu ştiu exact. Culmea e cǎ piese şi trupe nu numai mult mai rock, dar chiar hard, sunt menţionate, dance-pop, pop, de ex. Samantha Fox, piesa Do Ya Do YA (Wanna Please Me) 86 e parţial hard şi cea mai bunǎ din discog., de asemenea, cu tentǎ rock, hard e şi Touch Me şi rock and roll clasic Hold On Tight. Şi cam asta e toatǎ discog., mai sunt 2 piese pe 87 şi 1 pe 88, restul e exact mulţimea vidǎ şi nici nu are decât 6 albume toate. Trupe menţionate eminamente rock sau rock pop sunt INXS, B. Adams, care cântǎ incomp. mult mai rock şi hard decât Pretenders, care nu are nicio tangenţǎ cu aşa ceva, Adams, deşi nu e melodic hard, are câteva piese la limitǎ şi care seamǎnǎ  cu Def Leppard (alb. 1992), normal cǎ nu se poate compara, Leppard fiind hard/glam, dar 92 e ultimul album din carierǎ şi ȋn fapt 2 sunt (şi puţin 83), care sunt cele mai bune din istoria glam/hard. Iar la INXS, care de asemnenea, are 1 sg piesǎ, New Sensation 87, se menţioneazǎ inclusiv hard, deşi nu e hard, ȋn principal ca şi la Pretendres alternativ rock. Eminamente rock e Sh. Twain şi care-mi place destul de mult, deşi se menţioneazǎ pop, contry pop, contry rock, cel mai bun fiind 1997 menţionat contry, pop, rock, iar 2002 contry, pop şi deşi la 2017, 22 se menţioneaâǎ la fel n-au nicio tangenţǎ cu acesta. De asemenea, Thalía şi mulţi alţii au multe piese rock şi chiar albume (2014, care e cel mai bun), deşi se menţioneazǎ latin pop, dance pop, se menţioneazǎ latin pop, pop rock alb. 2012, bunicel şi ǎsta dar incomp. mai slǎbuţ şi mult mai puţin rock decât 2014!! (care are aproape toate piesele rock, rock pop, normal). Thalia are zeci de piese bune pe multe albume şi are destul de multe albume, f. prost e 2016, care zice cǎ e latin pop, dar e dance oribil vulgar, nu cǎ e vorba de negrotei, dar muzica ȋn esenţǎ, cu excepţia Vuélveme a Querer, ȋn stilul obişnuit. Are şi o piesǎ salsa, María la del Barrio 95.

Am mai spus despre Battle Beast - FIN - care e una din cele mai bune trupe din ultimii 10 ani (din ultimii peste 30), catalogată pe archives heavy/power, hard așa zis modernă dar muzica în fapt e structurată tot pe muzica 80 pop și metal, dar trupele finlandeze, care sunt la concurnță cu cele suedeze și chiar le depășesc de mai mulți ani, deși nici cele norvegiene și alele nu sunt mai slabi și bineînțels italiene, sunt aproape cele mai bune. Altă trupă finlandeză Amerian Dawn (simf./melodic power), în 2023 Take a Chance: A Metal Tribute to ABBA, am auzit multe preluări Abba de At Vance, doar 3-4 piese, trupa suedeză Reinxeed cu T. Johansson Reinxeed (Swedish Hits Goes Metal I, II 2013), dar cele făcute de Amberian sunt cee mai bune, îndeosebi Super Trouper.

M. Talking I 6,5-7; II ; (I și II nicio piesă compatibilă); III 9-9,5 (5 piese 1, 2, 4, 8, 9); IV 9 (4 piese: 1, 4, 6, 10); V 8,5 (3 piese: 1 cea mai bună din discog., 6, 9); VI 8 (2 piese: 1, 8). B. System: She's A Lady, Gangster Love 87 (poate cele mai bune din istoria pop disco), Déja Vu 91, 6 Years-6 Nights, If Will Rule the World, When Bogart Talks to You, This Old Town 94, Don't Knock Me Out 94, Hystory, Talks to Me 93, Love Me on the Rocks, Magic Symphony 89, Romeo and Juliet, I Will Survive, Vampire 92, My Bed is to Big 88.

Sunt proşti, așa cum am citit chiar pe site-uri de muzică, precum şi alţii care nu stiu ce însseamnă deceniul 8, nefiind nicidecum acelaşi lucru cu anii 80, care înseamnă deceniul 9 (81-90), iar anii 80 înseamnă 80-89, deci nicidecum anii 80 nu înseamnă dec. 8. 

O trupă pe care n-am prea ascultat-o până acum, deși știu că în 92 când a fost la Rock 92 la Arenele Romane mi-a plăcut, fiind transmis înegistrat la TV a 2-a seară și se numără printre legendele hard/heavy, rezultând că de fapt tot pop, rock, metal a fost exclusiv creat în M. Br. Uriah Heep, ascultând piese de pe albume din 70 care zicecă ar fi hard/heavy sunt 0 absolut, nu numai porcărie, fără nicio tangență cu metalul, hardul și nici măcar cu muzica ușoară preistorică 60 și mă mirai ce fel de muzică or fi cântând ăștia, deși știam că-mi plăcuseră. Și ascultai 89, un album excelent, care zice că e hard, în fapt e hard, de fapt glam predominant, ăsta da e hard, de 100 de ori mai heavy decât cele care zice că sunt heavy și hard/heavy și prog rock din 70 și mai ales că accentuează clapele la fiecare piesă. Alb. 91 zice că e pop metal, să vedem ce e. Nu știu de ce nu scrie glam, scrie hard, heavy, prog rock per ansamblu, iar alb. 89 numai hard. Nu știu să fii ascultat album glam așa de bun, unul din cele mai bune albume glam pe care le-am ascultat. Tot cam glam, dar mai puțin hard și mai puțin bun, deși destul de bun și la fel aproape toate piesele bune și cam la fel. Zice că alb. 87 Dio e pop metal, ceea ce e o imbecilitate, zice că ăsta cântă exclusiv heavy, deși e hard și are doar câteva piese heavy, alb. 87 e mai bun fiind ceva mai melodic, dar destul de hard, poate și puțin heavy, nicidecum nu poate fi vorba de pop metal, nici de glam. 2 piese mai bune, care sunt cam glam, puțin mai siropoase, bune sunt aproape toate și cam la fel de pe Heep 91, All for One, Stand Back, mai ales prima care seamănă cu rock pop, arena rock, de pe 89 am scos 10, aproape tot alb, cu excepția 2-3 care sunt cele mai hard/heavy și nu sunt glam. Și pe 91 primele 2 piese sunt mai hard și nu sunt pop metal. Alb. Rainbow din anii 80 care zice că sunt hard, ca și cele 70 care ar fi heavy nu sunt nici, nici, câteva piese, și doar 1-2 piese de pe câte 1 alb. 80, vreo 4-5 total din toată discog. îmi plac. Și multe trupe/albume care spune că sunt hard nu-mi plac pt. că nu sunt glam. De ex., Gunses Roses 91 spune că sunt hard și într-adevăr nu sunt glam decât câteva piese și destul de puține și nici nu prea sunt piese bune, decât November Rain, care are finalul destul de dramatic, mai bunicel e 87, care spune că e și glam și hard și heavy, pe 91 sunt piese hard, heavy nemelodice, nu știu dacă agresive. Dar la Heep, deși e glam, nu se menționează și sunt de zeci de ori mai heavy decât la multe trupe/albume care spune că sunt heavy și sunt porcării, nu sunt nici hard, nici heavy. Bon Jovi 2005 spune că e pop rock, hard și nu glam și nu are decât 2-3 piese bunicele, care zic eu că sunt glam, deși nu menționează, sunt mai puțin hard decât la glam dar stilul e asemănător, cele hard nu-mi plac și nici cele numite pop rock, Last Cigarette, Last Man Standing, Story o My Life, iar Who Says ca și altele nu sunt glam, ci pop rock.Așa cum am mai spus, așa zisul pop metal e o porcărie, nu e nici hard, nici glam, nici rock pop, pt. că adevăratul pop metal e glamul și care e mult superior față de oricare, pop, hard și orice, inclusiv melodic heavy/speed, și melodic și consistent, chiar dacă mai siropos pe alocuri, glam, melodic heavy/speed sunt cele mai bune din melodic metal (pop metal real) și tot metalul, excluzând neoclasic care e altceva și e la alt nivel, dar nu așa zisul simf. metal care e tot pop metal și mai pop ca cele menționate și mai puțin consistent, ăla e pop, nu pop metal, depinde în ce măsură e metal. Heep 89 nu e chiar glam în sensul în care e cunoscut glamul, dar e melodic hard cu excepția câtorva piese mai hard/heavy, iar 2, Voice on My TV și When the War is Over, mai ales utima chiar ar fi glam și oricum super melodic hard. Așa cum am menționat, am ascultat albume numite hard care sunt proaste, inclusiv Guses Roses 91, cu excepția mai puțin de 2-3 piese, acolo sunt glam, destul de puține. La glam chitara e metal, dar e diferită de heavy/hard, fiind melodică și acompaniată în general de clape și sună altfel oricum și stilul general super melodic pop, inclusiv mai ales stilul de voce. Alb. Compact după 90, nu toate, sunt glam și chiar 88 în mare parte, Holograf și Iris nu au, prima are puțin pe 91.

Pe microsoft edge, Chrome e blocată desc. videoclipurilor pe youtube (cu save from net), numai pe Mozila merge. Am crezut că nu merge save și am încercat zeci de extensii de desc. care sunt pe microsoft, niciunul nu e gratuit și nu sunt bune, sg e save.

Cel mai mare festival metal din ROM în 2025 e la mare (nu, distanță de casă, e cam mare, oricum), adică, pe litoral. Pare că e de departe cel mai mare festival din ROM după 2012 (OstFest 15-17.06 Romexpo) și tot în 2012, deși incomparbil mai slab, Rock the City (29.06-01.07). Plaja Venus (Mangalia) găzduiește în per. 26-28.06 festivalul Odyssea Rock Fusion Festival, care ia locul fostului Seawolves, care a fost mai mulți ani, mi se pare că din 2008, deși n-am știut de el, ultima ed. fiind 14-15.06.24 la care au fost și Stratovarius, Bonfire. Anul ăsta sunt deja anunțate Hammerfall, Stratovarius, Visions of Atlantis, Rhapsody of Fire ș.a. Nu înțeleg de ce e în iunie, ar trebui să fie la sf. august sau înc. septembrie. Hammerfall, care e recunoscută ca fiind de departe cea mai bună trupă heavy metal din ultimii peste 25 de ani (alături de Primal Fear, cel puțin în ultmii ani mi se pare peste) și e una din favoritele mele, cu un excelent vocalist, unul din cei mai buni din aria heavy-melodic heavy/speed, care seamănă mult cu K. Meine  și a fost doar de 2 ori în ROM, 28.08.11 la Tg Mureș (Felsighet, desființat), alături de W. Temptation și 30.11.11 Hard Rock Cafe (Piața Presei), revoluționând heavy metalul clasic 80 la un nivel greu de egalat. Stratovarius nu mai are nevoie de prezentări, chiar dacă per. de glorie a fost cu mulți ani în urmă, în speță sf. anilor 90-înc. 2000 și după 2005 (din 2008) fără ex-liderul T. Tolkki, rămâne de departe cea mai puternică trupă din aria melodivc speed, epic și angelic (unic), cu vocea angelică și stilul unic al lui Kotipelto (membru din 94, pe album nr. 4, Forth Dimension 95) și cu cele mai spectaculoase clape înc. îndeosebi din 96 (J. Johansson, fost în Y. Malmsteen), preluat de multe alte mii de trupe, dar nu se compară, după 2003 albume bune fiind inclusiv 2013, 2011, îndeosebi 2015, cel mai devastator. Strato a cântat numai de 2 ori, în 14.06.09 la Sibiu Rock in Transilvania, a 2-a și ultima ed. (headliner, alături de Jon Oliva, Bonfire) și tot headliner în 31.08.18 la Posada - C-lung (alături de Royal Hunt). De asemenea, a cântat la Venus și în 2024, fiind de neînțeles de ce în 06-07.11.23 au anulat concertele de la Cluj și Buc. (Quantic), deși cu 1-2 zile înainte și după au cântat în turneul european, inclusiv la Atena etc., pt. care a și trebuit să dau în judecată organizatorul, pt. că nu a returnat cval. integrală a biletului. Pe site-ul formației nu apare festivalul Venus 2025, fiind menționat turneul 2025 până în 23.08, dar în 2024 apare Venus. De asemenea, nu apar anularte concertele din 06-07.11.23, așa cum apar unele anulate. Faimoasa trupă italiană de simf. metal, zis simf. power, Rhapsody (numită Rhapsody of Fire din 2006), vine prima dată în ROM!! Care e inițiatoarea acestui stil, subgen, debutând fulmnant în 97, iar alb. 98 Symphony of Enchanted Lands e o capodoperă, dar și altele. Chiar dacă adevăratul Rhapsody nu mai există de mulți ani, după plecarea vocalistului F. Lione după 2016, actual în Angra (a cântat și cu T. Tolkki's Avalon în 2014, 2021), iar ex-liderul ch. L. Turilli a părăsit după 2011, fiind mai multe trupe, L. Turilii's Rhapsody (LT's R), Turilli/Lione Rhapsody (TLR), Turilli scoțând și câteva alb. cu tit. L. Turilli 99, 02, 06 (vocalist O. Hayer - Dionysus, Symphonity, un fel de Kiske). Visions of Atlantis e o trupă austriacă de simf. metal, gen oarecum Edenbridge, puțin Xandria, dar mult mai slab, nu se compară cu marile elite (A. Olzon), dar e destul de bună, pe mine nu mă impresionează f. mult. De altfel, o trupă extrem de slabă și mai ales de peste 15-20 de ani e Nightwish. Pe metal archives scrie că Visions cântă melodic/simf. power, iar Edenbridge simf. power și nu știu de ce la Xandria zice simf. metal, când e mult mai power decât ăștia, și tot simf. metal la Epica, e simf./death, iar Sirenia simf./gothic inițial și simf. metal ulterior. Metalite, zice că e o trupă suedeză heavy/power, hard!?, ce am văzut pe youtube e un fel de glam pop metal cu voce fem, e viteză mai mare dar nu prea e metal șli cu atât mai puțin heavy. Stratovarius e sg trupă din lume, din ce cunosc, care în concerte aruncă zeci de sticle de apă plata publicului.

Altă trupă inter., Metalite (SUE), pe archives zice că e heavy/power, hard, e un fel de glam/mel. speed cu voce fem., debut 2017, 4 albume. Seamănă cu finl. Battle Beast (menționată identic pe archives), dar aceasta e mai agresivă, mult mai heavy, inclusiv vocea (tot fem.) și nu prea e așa speed. Suedezii cântă un speed super pop. Parcă suedezii sunt inegalabili. E super speed, nu e heavy/power. Ailyn (Pilar María del Carmen Mónica Giménez García) ex-Sirenia, actual franțuzoiaca E. Zoldan (din 2016), e mai bună și mult mai frumoasă spanioloaica, dar muzica e mai dinamică și mai simf./operă acum. 

Alte concerte în 2025 în ROM: SatchVal (S. Vai - J. Satriani) 23.07 Arene,  K. Diamond 08.07.Arene, Haggard 31.10 CJ, 01.11 Arene, Operh 11.10 și cele 3 fest. cunoscute: Artmania (SB) 25-26.07 (25 D. Threater), Rockstadt Extreme Fest (Râșnov) 30.07-03.08: W. Temptation, Apocalyptica, Machine Head, Sepultura, Overkill, Powerwolf, Madrugada, ș.a., Posada (C-lung) 29-31.08: G. Tate, Flotsam and Jetsam ș.a. Deocamdată nu mai e anunțat Metalhead Merting, care a fost în 17-19.07.24 (Romexpo): J. Priest, Kamelot, Doro, Tiamat, Moonspell ș.a. (e de mulți ani).

Stratovarius a venit cu gerul năprasnic, în iunie 2009 a fost cea mai cumplită iarnă în plină vară, adică, vara încă nu începuse și era departe, în 10.02.25 și în continuare e încă f. frig, în iunie anul trecut a fost cald și probabil de aia vine iar la mare să scape de clima finlandeză. De 20 de ani, primele 2 trupe favorite sunt aceleași, ambele au cântat anul trecut în ROM, Therion de 2 ori, iar anul ăsta din nou Strato. Da, sunt indiscutabil cele mai bune trupe de muzică, nu  numai metal, existente, heruvimic operă și angelic metal și absolut unice, chiar dacă stilul Strtato e cântat sau preluat de mulți, dar incomparabil, Therion se pare că e unicat în lumea metalulului și nu numai, chiar dacă ar semăna cu Madrigal, corurile muzicale comuniste etc., nu se poate compara și acolo nu e melodic metal,  heruvimic  de asemenea, seamănă cu înălțătoarele coruri bisericești, chiar dacă e vorba de altă versiificație. De ce s-a întâmplat acest lucru înb 2005, aprox. vara sau primăvara-vara pt. Therion, exact înainte de a veni în ROM? Simplu. 1. E de departe ceamai bună trupă muzicală posibilă, nu numai metal, doar în ce privește instrum., simf. instrum., TSO, Malmsteen și alți puțini neoclasici; 2. Până în 2005, când aveam să am pe mp3 discog. Therion și Strato, nu ascultasem f. mult și nicxi în 2005 nu am avut Deggial, care nici acum nu-mi place și bineînțeles nu am treabă cu alb. înainte de 1996, iar în primăvara-vara 05 am ascultat în premieră, adică de zeci-sute de ori, întreaga discog. Strato (89-00), avusesem numai vreo câteva piese pe casetă încă din 95, înreg. de la radio (L. Chiriac) alb. Forth Dimension și sg albume apărute pe casete Rocris Disc, Inifinite, El. p. 1, Intermission (comp.), or, ceea ce este pe 96-98, și pe 00, e incomparabil în întreaga lume nu numai melodic speed, angelic, epic, nici nu putea fi vorba de a se face comparație cu Helloween, mai ales că după 88 era departe, chiar dacă o zvâcnire în 94, dar în manieră pop metal, cu totul altceva decât Strato. Dar și Forth Dimension și chiar Dreamspace, Twilight Time sunt bune, Helloween avea să revină în forță, chiar cu cel mai bun album în toamna 2005. Ca să nu vb că Kotipelto nu se compară nici pe departe cu Kiske, nu mai vb de Deris, de fapt, cu nimeni!! și nici sistemul infernal de clape și unic. De asemenea, dif. esențială Strato-Hello e faptul că prima nu are tangență cu J. Priest și ch. în manieră heavy, chiar dacă incomparabil mult mai pop, ci are iz simfonic, oarecum Malmsteen, în stil propriu Tolkki, nu are absolut nicio tangență cu ce se numește Walls ojf Jericho, la care se pare că a revenit Hello, cel puțin parțial în 2021, nu lipsește popul caracteristic, Hello și Ray, care cântă mult mai heavy și Priest și vocea răgușită, nu excelează pe clape, angelic, epic, corurile infernale ale lui Kotipelto absolut incomparabile și de asemenea Strato nu cântă pop metal ca Helloween (înc. cu 94), chiar dacă e ultramelodic, angelic și par aproape toate alb. la fel (și la Therion și mulți alții). De asemenea, la înc. anilor 2000 am avut pe casetă și alb. Tolkki - Classical Variations and Themes, un fel de Malmsteen cât se poate de mult, totuși puțin diferit. Chiar dacă a fost o perioadă relativ scurtă de revenire puternică Helloweeen după 2005, îndeosebi 2006-07 cu DVD Live on 3 Continents, dar abia înc. cu 2011 de când aveam să am internet și pe youtube etc., cu repetarea că în mare măsură la Helloween era vorba de pop metal, cu totul altceva decât Strato și cel mai elocvent e alb. 2015, super pop și ultraspeed și, deși Deris nu are o voce prea acceptabilă, în concert chiar deloc, pe alb. 2005 are de departe cea maI bună din alb. Helloween cu el și nu numai. A mai fost și Avantasia, îndeosebi alb. 2002 și ceva 2001, mai ales Edguy 1999, puțin 2001 și mai puțin 2004, dar nu se compară, deși un vocalist de calibru, Sammet are puțin vocea răgușită, bine că nu se poate compară cu Dickinson. Și ceva mai încoace de 2005 am început cu Fr. Call, câteva piese avusesem și anterior, Dreamtale și mai ales Insania Stockholm cu o bijuterie muzicală Sunrise in Riverland, sunt f. bune și 2003, 2007 și chiar 99, dar Sunrise e cel mai bun și poate unul din cele mai bune din istoria melodic speed și tot după 2005 și Joe Stump. Hammer și Primal Fear aveam pe casete încă din 97, 98 și au apărut până în 2002 la Rocris, dar e alt stil, mult mai heavy și Priest, chiar dacă incomparabil mai melodic și net superior. Și, bineînțeles, Rhapsody-L. Turilii, la Rocris au apărut alb. 97-03 și tocmai atunci a fost per. de aur. Stump nu a fost la Rocris, doar alb. The Reign of Terror 2003 cu Vescera (fost Malmsteen) și seamănă 100% cu Malmsteen, dar și ce ceva Rainbow, care împreună cu încă 2 alb. cu aceeași tit. nu fac parte din discog. Stump, exclusiv instrum. Și sg album Dark Moor apărut la Rocris, care e și cel mai bun, The Gates of Oblivion 2002. Mi se pare că Sunrise e sg album Insania la Rocris, Dark Ride, Rabit ... sg Helloween, Ray niciunul. După 2011-12 aveam să mă convertesc în mare măsură la glam, datorită și a Pirates Radio, după ce o per. 2012-14 începusem cu latino, Thalia etc.  După ce o scurtă per., înc. 2011, o dată cu internetul, am avut o scurtă tresărire thrash Metallica 2008, Megadeth 2009, care par a fi unele din cele mai bune, dar nu prea sunt pt. mine, deși când am ascultat prima dată Endgame mi s-au părut ch. formidabile, apoi mi s-a părut o porcărie și nu-mi place, decât piesa The Hardest .. De asemenea, Megadeth revine în 2022 cu unul din cele mai bune albumne din carieră, în manieră 80, nu se compară oricum cu Peace Sells 86, care era mult mai devastator și oricum nu prea e pt. mine. Oricum, Metallica, Megadeth sunt departe de restul trupelor din aria thrash, Megadeth mai bună, cu excepția Metal Church, dar oricum îmi plac puține și e vorba de cele mai melodice, heavy, iar vocea nu prea. Mie mi-a plăcut și îmi place muzica pop 80 și în general exclusiv muzica 80. 

O mostră de melodic metal de cea mai bună calitate 2025, Avantasia - Here be Dragons (28.02 Napalm Rec.). Alb. 2008-22 au fost la Nuclear Blast, iar 2001-02 la AFM. Eram rezervat cu privire la noul album, pt. că 2022 nu-mi place, 2019 a fost bun și unul din cele mai bune, dar 2025 e mult mai bun și chiar poate cel mai bun sau unul din cele mai bune, cu siguranță după 2002. Iar alb. după 2002 sunt destul de slăbuțe, bunicele fiind puțin 2013 și Angel of Babylon, iar 2019 (Moonglow) mai bun. După 2002, Sammet menționa că pune capăt proiectului Avantasia și avea să-l continue înc. din 2008. Cu excepția sg album Edguy (Th. of Salvation 99), nu se poate face comparație între alb. Edguy și Avantasia, pt. că nivelul Avantasia e mult superior și absolut incomparabil. Cel puțin după 2001 și f. puțin 2004, alb. Edguy nu pot fi luate în considerare, adică mult sub cele mai slabe Avantasia. Deși ter. melodic speed și mel. heavy/speed e suprasaturat și muzica s-a terminat de zeci de ani, Avantasia iese net în evidență cu acest album care nu se poate compara nici cu cele mai bune albume Helloween ș.a. Și oricum e altceva, deși e melodic heavy/speed, e departe de a fi simplă copie, cum sunt mii de trupe, pt. că Avantasia cântă epic, parțial mel. hard și altceva, deși pe acest album nu e mel. hard și mel. speedul urcă la aproape 40%, comparativ cu după 2002 unde nu depășește 20%, excepțional până în 30. Piesele sunt mai dinamice, 2-3 speed devastator pe alocuri și ultramelodice, nelipsind nici piesele tipice Avantasia, ceea ce nu sunt la Helloween și nici la alte trrupe și chiar n-am auzit la nimeni, Everybody's Here Until the End (cu R. Khan), seamănă oarece cu Kamelot, Bring on the Night (cu B. Catley) Lavender (cu Catley), Heart, ambele pe 2019 etc. Cu mențiunea că pe celelalte albume după 2002 avea multă influență Meat Loaf, ceea ce acum nu mai e și bineînțeles f. mult sau total pop 80, dar la un nivel mult superior, cum am menționat, un nivel al instrum. extrem de ridicat și greu de egalat. Sunt 8 vocaliști invitați, câte 1 pe fiecare piesă (alături de Sammet), iar pe 2 e sg+Return to the Opera (Tate, Kiske, T. Karevik, R. Atkins, Catley, A. Cowan, Kenny Leckremo, R. Khan), ultimii 3 și Karevik în premieră. De asemenea, Sammet e unul din cei mai buni vocaliști, deși nu se compară cu acum peste 20 de ani (îndeosebi 99, una din cele mai senazaționale voci, dar și 2001-02, ceva mai puțin). Cea mai bună e Against the Wind, ultramelodic speed, și Return to the Opera, care pe archives nu e menționată în cele 10 ale alb., probabil e bonus track, cu pasaje de chitară uluitoare, devastatoare, a 2-a asemănător cu 99 (stil introdus de Helloween 87), de asemenea, sunt așa zise pasaje de operă, destul de discret și f. puțin pe Unleash the Kraken, The Witch. În afara celor 2 menționate ultraspeed melodic, mai e Moorlands At Twilight (cu Kiske), ceva mai slăbuță, puțin melodic speed e și Unleash. Pe youtube e și o variantă piano version Against the Wind.

Alb. 2022 e bun dar nu l-am prea ascultat cu atenție, e mai. puțin speed, dar e dinamic și are pasaje de operă pe mai multe piese decât pe 2025, în premieră după 2002 (de fapt, 2001). Mă gândesc câteodată ce fel de muzică am ascultat cândva, f. puțin timp, e adevărat, și ce fel de muzică se cântă gen Kreator ș.a. și thrash ș.a., care sunt porcării comparativ cu muzica adevărată. Dar nu numai metalul greu/extrem, dar restul muzicii, respectiv ce e post pop 80, cea mai infectă posibilă. Sau cele mai infecte genuri de metal, industrial, grunge, new metal, alternativ, groove ș.a.

În 24.07.08 la Tg Mureș, când într-un cort vecin ne deranjau unii cu muzică oribilă, dance ș.a. și Sammet s-a oprit, a făcut un gest obscen către ei și spunea că e adept al heavy metalului, în fapt, e al pop metalului și cât se poate de total pop 80 și muzica 80 de cea mai bună calitate, melodic metal. Deși nu se poate face comparație, pt. că nivelul e incomparabil net supertrior, chiar mai mult decât în cazul Fear-Priest, dar la Edguy și îndeosebi Avantasia ch. nu au legătură cu Priest, cum sunt parțial la Helloween și f. mult la Ray și mulți alții, ci oarece, repet, nu se poate compara, cu Maiden. Dacă Hammerfall e între Priest și Helloween, Edguy e între I. Maiden și Helloween, pt. că oricum Avantasia e cu totul altceva și alt nivel. Inclusiv vocea ar semănă cu Dickinson și nu înt. Edguy are piesa England 2012 în care aduce elogiu I. Maiden și Dickinsion. Am menționat că brazilianul R. Mendés (T. Tolkki's Avalon 2021) seamănă foarte mult cu Dikinson, vocea mult mai tăioasă și agresivă și incomparabil cu Sammet, iar cu ultimul seamănă total brazilianul A. Matos (decedat în 2019 la 48 de ani neîmpliniți). 

Ieri 10.05.24 a apărut noul albumm Freedom Call - Silver Romance, sub egida Steamhammer, al  11-lea album de  studio,  după aproape 5 ani de la precedentul - METAL - august 2019. Fr. Call e cea mai bună și redutabilă trupă din aria mel. speed, revoluționând stillul Helloween, popul 80 e la el acasă. Un album f. bun., peste 2019 și mult peste 2016, care e unul mult mai slab, dintre cele mai slăbuțe, la fel 2007, deși niciun album Fr. Call nu se poate spune că e slab. și toate sunt bune, f. bune, deși sunt la fel aproape toate. Nu știu dacă e mai bun decât Beyond 2014, care e unul din cele mai bune sau cel mai bun alături de 2002, mai ales la momentul apariției, dar f. bune sunt și 99, 2000, 2010, ceva 2012, 2005, cam aproape toate. Cert e că pare a fi de departe cea mai bună trupă din aria melodic speed. Piese exclente: 1, 2 (Symph. of Avalon), 5 Out of Space, 7 In Quest of Love

10 Big Bang Universe, 12 High Above, seamănă ceva cu Colours of Freedom (2014), iar 13 Metal Generation e o preluare într-o altă manieră The Metal Fest 2019, care era de departe cea mai bună a alb. și una din cele mai bune Fr. Call. Adică, destul de multe nu f. bune, ci excelente, cum demuilt n-am mai auzit și cam rar sunt în general. Nu mai e speedul sufocant ca pe 2019, care creed că e cel mai speed. și toate piesele speed identice. Alb. cu siguranță pt. mine e alb. anului și nu numai, dacă în 2021-23 au fost alb. Therion, 2022 fiind chiar cel mai bun din istorie, chit că Therion are nulte f. bune și cam la fel și e tot de departe cea mai bună din lume Nota 9,5-10. Muzica e incomp. mult și net supreioară față de Helloween și la cu totul lat nivel, nu mai vorbesc de Ray, e mult mai pop, dar e superbă. și față de toate trupele din aria mel. speed. 

În 09.08.24 a fost lansat noul album Hammerfall cu nr. 13, sub egida Nuclear Blast - Avenge the Fallen, în urmă cu câteva luni fusese lansat videoclipul The End Justifies. Și întrebarea e, ce anume se mai poate scoate când de peste 30 de ani specialiștii menționează că în heavy metal și nu numai nu mai e absolut nimic de scos? Și totuși e ..., într-adevăr, nu e altceva decât ce se cunoaște obișnuit, dar la un nivel f. ridicat. Cert e că Hammer, ca și Fear și se pare că mai mult suedezii, mai ales în ultimii ani, sunt mult peste tot ce înseamnă și a însemnat heavy metal ca istorie și peste orice alte trupe. Alb. e mult mai puțin speed decât 2022, 2016, care sunt cele mai bune și nu depășesc limita melodic heavy/speed, sg piesă speed e chiar videoclipul. Alb. e ceva mai slăbuț, dar nu slab și oricum la nivelul destul de ridicat cântat de suedezi, cea mai bună e balada Hope Springs Eternel (6), deși Hammer are mai multe balade f. bune, asta e chiar dintre cele mai bune, de asemenea ultima Time Immemorial (10), care are un pasaj ceva I. Maiden, dar nu instrum. și chitaristic și nici vocea, și The End Justifies (2). Instrum. și vocea sunt excelente, de înalt calibru. Altă excelentă baladă, chiar mai bună, e Twilight Princess 2016. 

Am mai vorbit despre Majestica, fost Reinxeed (6 albume, 208-13, 2 compilații Swedish Hitz Goez Metal 2011, 13 cu multe preluări ABBA, dar și Roxette și alte trupe suedeze pop rock), 2019-25 3 albume, pe archives zice că Reinxeed e power și Majestica simf. power Liderul T. Reinxeed (Johansson) ch., voce, a cântat și cu Sabaton (2019, 22), alb. 2020 A Christmas Carol, creștin metal (mel. speed, așa zis simf.) și acum urmează al 3-lea în feb. 2025, pe youtube e apărut clipul, piesa titlu, Power Train. Sunt mulșe trupe suredeze, în principal mel. speed simf. și creștin metal, Golden Resurrection, Wisdom Call, Narnia, Sabaton e altceva și mai puțin intră în dom. meu, cu voce răgușită, agresivă, versificație exclusiv al 2-lea război mondial, adică, total, inițial fusese menționată heavy/thrash, până la urmă a rămas power!?, care are mare popularitate în rândul puștimii, a cântat și în ROM  de vreo 3 ori. Hammerfall, care e de departe cea mai puternică trupă din istoria heavy metal SUE, catalogatră heavy/power, și nu în ultimul rând Insania (fost Insania Stockholm), care se diferențiază total de toți cei menționați. Toate au un numitor comun, Helloween, dar în manifestări diferite, Sabaton e excepție pt. că nu intră în  această cat., iar Hammerfall doar parțial (mel. heavy/speed, heavy metal), fiind în fapt ceva sau combinație J. Priest/Helloween, dar nu numai, cu nuanță versif. gen. Manowar, dar în altă manieră, excelent vocal, unul din cei mai buni din aria melodic/heavy, asem. cu Meine (Scorpions), dar mai heavy, normal și care cântă îndubitabil mult mai puțin speed. Referitor la Insania, aceasta e una din cele mai relevante trupe melodic speed (super speed), care are ceva tangenă, deși nesemnificativ, cu Stratovarius, pt. că predomină absolut total clapele, dar în altă manieră, Van Halen (Holograf) pe alb. 2001, 2003, dar și 99 (primul), J. Lord-Deep. Purple (2007) și mult mai puțin pe 2021 (după 14 ani), când dispare titulatura Stockholm, care e în superviteză, deși e destul de mare și pe celelalte, nu lipsesc balade/semibalade, însă se remarcă instrum. cjhit. și chitare/clape absolut uluitoare, cu ceva nunanță malmsteeniană. De fapt, după total Helloween în stil scandinav cu multe clape și vocal total Kiske (D. Henriksson 99, 2001), pe 2003, 07 vocaliști total Malmsteen (Ola Halen), inclusiv stil chit., iar pe 2021 deși e același vocal, are vocea mai răgușită. Cel mai bun album și unul din cele mai bune din istoria mel. speed e albumul Sunrise in Riverland 2001, o bijuterie muzicală, chiar peste orice album Strato, deși sunt f. bune toate, inclusiv 99, instrum. chit. și clapele sunt încântătoare, iar 2021 care de asemenea e f. bun dar mai în viteză și ceva mai puțin clape, vocea puțin mai răgușită (în afară de Halen mai e Keiski, care pe alte albume fusese numai backing voc.), dar excelentă instrum. chit. Alb. 2001 e sg apărut la Rocris Disc pe casete și l-am avut cred că de la înc. lui 2003 și l-am și prezentat pe Radio VL 3 (Drăgășani). Pt. că pe 2001, 03 clapele seamănă mult cu ce făcea Holograf în anii 80, aș fi zis că așa ar fi trebuit să cânte Holograf, dar nu a cântat niciodată speed și nici heavy, doar tangențiial (înc. anilor 90) hard. GER, deși are mai puține trupe de calibru, Freedom Call e cea mai bună trupă din întreaga arie melodic speed, care e sențial diferită de toate zeci de mii care sunt absolut la fel, ceva diferită e și Insania, are un stil aparte, e Helloween dar mult revoluționat, adică, altceva și alt nivel, nu sunt clapele așa de accentuate ca la Insania, Strato, S. Arctica, Dreamtale ș.a., dar sunt mult mai mult decât la Hello-Ray, care sunt esențial mult mai heavy, îndeosebi Ray, mult prea accentuat Priest și vocea răgușită, și e mult mai mult super pop, vocea excelentă, deși feminizată, nu așa de mult ca la Majestica și are destul de multe albume, mai mult decât celelalte la un loc. Mob Rules, menționată melodic power, nu cântă speed, decât pe la înc. anilor 2000, mel. heavy/speed, cântă doar tangențial, inițial menționasem eu un fel de I. Maiden în variantă (mult) mai melodică pt. că are mai puțină tangență sau aproape deloc cu Helloween, cu voce de asemenea ultrafeminizată, dar în ultimii ani nu mai e ca la înc. anillor 2000, e chiar aproape de nerecunoscut. Nu am inclus Edguy-Avantasia, care nu fac parte din categoria celor menționate, deși înc. era Helloween, dar mult mai heavy și viteză devastatoare spre limita speed metal, Edguy a cam fost ceva I.-Maiden-Helloween, dar după jumatea anilor 2000 s-a schimbat macazul, nu numai mut prea pop, redus considerabil speedul (după 2001), revine după 2011 mel. heavy/speed, ceva mai heavy, dar adevărul îl constituie Avantasia, care e un megaproiect multinațional înc. din 2001 și e o referință mondială pt. muzica de calibru, cu zeci de muzicieni invitați pe fiecare album, dar liderul e T. Sammet. Muzica e la un cu totul alt nivel decât Edguy, care și-a închis cariera în 2001-04 și numai alb. 99 (operă mel. speed) e de calibru, bunicel 2001 și poate 98, dar Avantasia explorează alte ter. muzicale decât mel. heavy/speed și Helloween, operă metal (mel. speed) 2001, 2002 cam mel. heavy/speed, după, se reduce mult speedul, epic metal, melodic hard și infl. Meat Loaf (care, de asemenea, a cântat epic hard), multă nuanță pop 80 și în feb. 2025 scoate un nou album. Un alt megaproiect european este T. Tolkki's Avalon înc. din 2013. Pe archives nu mai e menționat la Avantasia simf. power (n-a cântat niciodată, doar 2001-02 ceva operă metal), ci power, la fel Edguy, iar T. Tolkki's Avalon simf. power. 

E ciudat că T. Sammet cântă încă din 2001 cu B. Catley (Magnum), trupă care nu prea cântă metal, un vocalist f. bun, de altfel, e menționat melodic hard, dar de fapt e puțin glam, AOR, pop rock și chiar prog rock, trupă destul de veche (debut 1978), iar din 2008 și cu E. Martin (Mr. Big), care cu atât mai puțin nu cântă metal, doar tangențial excepțional glam, cântă pop rock, Magnum cântă incomp. mult mai bine, deși nu e eminamente trupă glam, adică metal, și denotă clar că tot M. Br. deține supremația în metalul melodic, glam, hard și nu numai, în pofida nr. uriaș de trupe americane. Nici vorbă ca acestea să existe pe metal archives. Catley are și 6 albume solo 98-2008 și apare numai cu această titulatură pe archives și e menționat heavy, hard și nu prea am ascultat. Așadar, cea mai bună muzică și cel mai bun metal e hardul, care e și primul cronologic  subgen al metalului și mai ușor decât heavy și în continuare. Și e net superior muzicii nemetal, pt. că nu se poate compara nicidecum. Glamul e o evoluție a hardului în anii și îndeosebi sf. anilor 80 prin plusul, de melodicitate și apropierea mare de popul 80, dar la nivel hard și tocmai de aia e cel mai bun. Nici nu putea fi alt album Magnum mai bun decât 88..Destul de mult îmi place Meat Loaf, care e eminamente hard, ceva mai epic. În urmă cu 20 de ani mă declaram eminamente heavy, deși era vorba de melodic heavy/speed, am evoluat la melodic hard. Inf. de pe wiki și archives sunt false și contradictorii. Spuner că per ansamblu Magnum e hard rock, prog rpock, AOR, în timp ce toate alb. 78-2022 spune că sunt rock!?, nu spune la niciunul hard sau glam/melodic hard, numai la 2024 spune melodic hard!? La alb. Catley pe wiki zice că sunt hard, cu excepția 2003 heavy, hard, iar pe archives zice că genul e heavy, hard (unde nu e menționat la fiecare album). Alb. 88, care e de departe cel mai bun, e melodic hard, într-adevăr nu e suficient de hard, ce se menționează în general a fi glam e cu mult mai hard/heavy, unele sunt chiar heavy cu excepția 2-3 piese și zice că sunt glam, dar alb. 88 are tangență cu hardul, deci nu e rock și e mult mai mult decât AOR, pt. că e mel. hard, AOR de asemenea e mult prea sirop și nu e hard. Alb. 98, primul album Catley, care zice că e hard, e o porcărie și tocmai că nu e hard, nici melodic hard, pe celelalte nu le-am ascultat. De altfel, am mai spus, alb. Queen 88, care e unul din cele mai bune și cel mai bun din anii 80 sau sg zice că e rock, iar alb. 91, care e o porcărie, zice că e hard. Și Helloween 93 zice că e rock, ceea ce e absolut fals, pt. că e mel. heavy, epic, poate 1-2 piese nu au tangență cu metalul. O trupă controversată e Gunses Roses, f. slabă de altfel și cu un vocal slab, care e catalogată hard per ansamblu pe wiki, pt. că pe archives nu e, însă are mai multe piese care sunt heavy (pe 91, proaste), albume slăbuțe, doar 1 e mai bunicel, iar cel care e f. slab are cea mai bună comp. a trupei, November Rain, dar cel mai bun e chiar primul, 87, care zice că e hard, glam și heavy. Și oricum e 0 absolut restul muzicii. Am văzut pe youtube înreg. cooncertul de la Buc. Arena Naț. din 23.07.23, oribil, sonorizarea sub orice critică a oribilului, adică total imposibil de a auzi și înțege ceva, voce 0 absolut total și un comentariu: cea mai proastă trupă din istoria muzicii!! Se pare că nu era prea departe de adevăr. Unii luau atitudine față de acest comentariu încercând să justifice infecția sau lipsa totală a vocii.

Din aria operă/simf. metal, cea mai bună trupă în afară de Therion, care e exclusiv operă, e Xandria, deși e menționat pe archives ca fiind simf. metal, în fapt e simf. (operă) power, care a avut mai multe cântărețe de operă sau așa zis, ultima fiind Dianne van Giersbergen (soră cu Anneke), ultma acum e o grecoiacă, nu are voce de operă și e mult mai slabă, dar seamănă cat se poate de mult ca înfățișare cu Ana Brenda Contreras, actrița mexicană din Corazon Indomable (Maricruz). Dar e destul de bun alb. 2023, chiar dacă nu prea e operă. Dianne are 4 single-uri 2023-24, dar nu are niciun album, în manieră operă/simf. power, deși e menționat simf. metal. Nicio muzică și nicio trupă nu se compară cu Therion, care cântă un stil unic, adică astea cântă un fel de Nightwish pe vremea când cânta ceva mai adevărat, leaduri, cum cânta Tarja, și nu operă ce cântă Therion, bine, operă pop, heruvimic, cu zeci de soprane/tenori. Iar Therion nu cântă power, chiar dacă are și astfel de piese, dar sunt f. puține. Nu se compară nici pe departe cu Madrigal, nici cui corurile comuniste, deși seamănă, dar e altceva și la alt nivel, Madrigal era exclusiv coral, iar alb. 2021-23 sunt cele mai bune din istorie, îndeosebi 2022, deși cântă așa din 1998 și aproape toate sunt la fel, dar niciunul nu e ca astea. Pe 2021-23 e și Mats Leven, care a fost numai pe Lemuria, Sirius B (2004), alături de T. Vikstrom (din 2007), 

Muzica operă metal melodic speed și epic, să, zicem operă power, a fost explorată de Stratovarius în a 2-a jumate 90, 96-98, cu mici reminiscențe 00, care e și ultimul, deși nu e vorba de operă ci de coruri cu reminiscență în Heloween, dar la alt nivel, deși Strato cântă, cu excepția după 2011, cam pe toate alb. și maj. pieselor coruri și pasaje epice și angelic metal, vocea angelică unică a lui Kotipelto, și a fost finalizată de Edguy-Avantasia 99-02, când s-a terminat def., acestea fiind între-adevăr operă mel. speed, dar parțial. Un fel de, Symfonia - In Paradisum 2011 (T. Tolkki) și ceva dar insignifiant T. Tolkki's Avalon. Restul, operă e doar în aria gothic simf., numit fie simf. metal sau simf. power, cu voci feminine, fie operă metal (Therion) și mai sunt 2, TSO, care e altceva, e operă, dar e heavy/prog simf./operă și ceva jazz rock, atuul constituindu-l piesele instr. metal simf. unice și sunt multe, dar și rock tenorii de înalt calibru, și Rhapsody, care e în principal simf., dar și operă zis power și care de asemenea a cam terminat cu muzica de peste 10-15 ani, cu mici excepții. Și nici nu mai există, numită din 2006 Rhapsody of Fire, pt. că după plecarea lui Lione (2016) nu mai poate fi vorba de Rhapsody, iar Turilli, liderul, a plecat în 2011 și a scos în 98, 03, 06 mai multe albume solo, apoi Lione/Rhapsody. Așadar, muzica s-a terminat în esență la sf. anilor 90-înc. 2000. Excepție, Therion, care cântă aceeași muzică identică de peste 25 de ani, cu mici excepții, numeroase albume care par total identice și aproape toate piesele, dar nu e chiar așa, culmea e că în 2021-23 a scos chiar cele mai bune albume și cu siguranță ultimele, explorând absolut toate limitele posibile ale operei într-un stil unic. De asemenea, sunt nuimeroase trupe de așa zis simf. metal, unele sunt de fapt simf. power, tot un fel de operă, exclusiv cu voci fem. și care mii sunt absolut identice, distingându-se în principal Xandria. Therion e prima trupă care a cântat operă metal înc. din 96, incipient 95, abandonând înc. cu 98 și vocile gen death până în 95, tangențial 96 și stilul gothic, cu mici excepții (1-2 piese Lemuria 2004, prima piesă 2023). Are 2 experimente mai puțin reușite pt. mine, 2007, numit prog și gothic, deși nu lipsesc pasajele de operă tipice (Adulruna Rediviva de 15 min., sg piesă care poate fi luată în considerare) și 2012, refuzat să fie înreg. de N. Blast și autoprodus, deși e operă în stilul propriu, dar muzică de copii mici, șansonete franțuzești din anii 60 preluate. De asemenea, trilogia 2018 de peste 180 min., care a fost detestată de fani și lumea muzicală și nu are decât parțial P. II ceva. Trilogie, diametral opusă, sunt alb. 2021-23. De când a apărut 2018 eu l-am catalogat ca un albium catastrofal, chiar dacă P. II e net mult mai bună, a cântat pt. pr. dată la Quantic (Grozăvești) 11.03.18, cred că a 7-a oară în ROM, când se pare că au fost mai mulți decât în 04.02.24. După Leviathan 2021 am fost parțial sceptic, după Leviathan II zarurile au fost aruncate, euforia a devenit atât de mare încât Therion a depășit toate așteptările posibile, fiind chiar cel mai bun album, inclusiv peste 98 și redevenind în 2024 (sf. 23-înc. 24) după 19 ani prima trupă favorită, la un nivel și mai ridicat. În toamna 2005 revenea Helloween cu cel mai bun album din carieră după 17 ani și chiar mai bun, dar abia în 2007-08, în 2007 DVD Live on 3 Continents și au urmat albume bunicele până în 2015, mai slăbuț și agresiv 2013, dar bunicel, deși unii cataloghează 2021 un album bun și revine la 85-87, dar nu e nici pe departe comp. cu 2005, nici cu 2015 și e mult mai heavy. În ian 2006, pe cel mai cumplit ger de -20 grade, Helloween a cântat prima dată în ROM la Polivalentă. Therion a cântat prima dată în 04.06.05 la Palatului și apoi în 09.12.06 cu Orch. Naț. Radio - Therion Goes Classic. 

Damn Yankees, care are numai 2 albume, 90, 92, are numai 2-3 piese glam, primul zice că e hard, glam dar e hard, heavy/speed și 1 sg piesă glam și al 2-lea zice că e pop metal, hard, dar e hard/heavy și 1 piesă glam, 1 piesă hard copie indigo Aerosmith. Lita Ford, zice că 91 e glam, piesele 3, 5, 8, 9 sunt, restul sunt heavy, 88 zice e că e glam (hair) și sunt numai 3-4 piese, 1 piesă speed metal, 90 zice că e pop metal, hard și e tot heavy, iar alb. 95 zice că e heavy, însemnând deci mult mai heavy, pt. că nu sunt interesat să ascult. Una din cele ai bune trupe glam e Danger Danger, dar unele sunt hard, la toate trupele glam sunt albume/piese hard, sunt puține albume care să fie numai glam, la multe trupe sunt pop metal sau pop rock, dar aici sunt aproape toate glam, nu prea sunt nici hard spre deosebire de alții. Un album excelent e Double Eclipse 92 - Hardline, ăsta e unul din puținele albume exclusiv glam, se menționează heavy, arena rock!?, e cel mai adevărat glam pt. că multe albume menționate glam în fapt sunt 1-2 piese și în rest sunt hard/heavy. Seamănă cu Bonfire, inclusiv vocea, dar e mai bun și Bonfire e mai mult hard. Nu tot ce se menționează glam e așa, în general sunt hard/glam, inclusiv alb. Vixen 88, 90, sg de altfel, catalogate total glam dar nu sunt și sunt destul de slabe, numai 2-3 piese, respectiv Only a Heartbeat Away, It Wouldnt Be Love (cea mai bună), numai astea 2 sunt adevărat glam, How Much Love pe 90 și f. puțin Edge of a Broken Heart pe 88, restul sunt destul de hard și mai puțin melodice și proaste, mai e 1 dar prea siropoasă pe 88, Cryin. Cam 7 88, 8,5 90. Alte trupe/albume care spune că sunt heavy sau hard sunt mai proaste. Asta e muzica 80, sf. 80, cea mai bună creată în istoria pop, rock, metal. Cel mai bun album Heart e Brigade 90, care zice că e hard, pop rock, nu e pop rock, e glam, hard, albumul e metal şi adevăratul glam, pt. că cele care zice că sunt glam sunt destul de heavy, în afară de 2-3 piese, iar Bon Jovi şi mulţi alţii care sunt pop rock după 92, sunt unele şi hard, multe nu sunt metal, ălea sunt pop rock, nu Brigade (nu seamănă deloc cu ăsta), nici măcar numitul pop metal, toate piesele sunt hard, respectiv glam. Sunt pop rock și hard altele Heart, dar nu alb. Brigade. Găsii altă trupă mai bună decât Crazy Lixx, Chez Kane - Chez Kane 2021, Powerzone 2022, 100% muzica 80, producător chiar un membru Crazy Lixx, glam metal, dar destul de dinamică, cu voce feminină care seamănă oarecum cu Sh. den Adel și are si saxofon pe 2-3 piese. Ceea ce se menționează pe wiki a fi glam e ceva mult mai hard/heavy. În fine, muzica Chez Kane diferă de Crazy Lixx, e mai puțin hard/heavy, dar per ansamblu dinamică și ultramelodică, fiind catalogată hard, rock, AOR. Pe fiecare album e câte o piesă de speed melodic, chiar piesa titlu pe 2022, pasajul de chitară seamănă oarecum cu un fel de Helloween, deși altfel, influențele fiind vaste, de la pop rockul, hard/glamul 80, Def Leppard, Van Halen la Helloween. Fr. Call se ridică abia la 80 și ceva%, max. (Rocket on the Radio e mult mai bună decât Rokin Radio - Fr. Call), To Late For Love, titlul seamănă cu Def Leppard, dar nu melodia și e mult mai bună, seamănă puțin cu W. Temptation(!!). Și mai văzui că trupa concertează numai în SPA 4 orașe și în SUE (doar Malmo) și SCO. Astea sunt cele mai bune albume melodic hard pe care le-am ascultat și nici nu cred că există ceva comparabil. Crazy Lixx nu se compară nici pe departe și cu atât mai puțin alții. Nota: 2022 10; 2021 9-9,5; Crazy Lixx 2019 9; Fr. Cal 2019 9; 2014 9,5, T. Tolkki's Avalon 2019 9,5-10, 2021 9,5, 2014 9, 2013 9; Hammerfall 2022 10, 2016 9,5-10; Insania 2021 9-9,5; Dreamtale 2022 9,5; Therion 2021 9,5-10; 2022 10, 2023 9,5-10, 2018 I 8 II 9,5-10, III 9; Y. Malmsteen 2021 8,5-9; J. Stump 2012 9,5-10, 2015 9,5, 2004 9,5-10, 2009 9, 2021 8,5; Avantasia 2019 8,5-9, 2016 7,5-8; Majestica 2020 8,5-9; TSO 2015 9-9,5, 2009 9,5-10; Helloween 2021 8,5-9, 2015 9; Stratovarius 2022 8,5, 2015 9,5; G. Ray 2014 8-8,5; P. Fear 2020 9, 2016 9,5; I. Maiden 2021 7,5, 2015 8; Megadeth 2022 9; Metallica 2023 6,5-7, 2008 9-9,5. Cele mai bune: 1. Therion - Leviathan II; 2. Therion - Leviathan III, J. Stump 2012, 2004, TSO 2009: 6. J. Stump 2015, Chez Kane 2022, TSO 2015; 9. Therion - Leviathan I, T. Tolkki 2019, 21; 12. Hammerfall. Cea mai bună trupă: 1. Therion; 2. J. Stump; TSO; 4. T. Tolkki, Chez Kane; 6. Hammerfall, Stratovarius, Y. Malmsteen; 9. Fr. Call; 10. Primal Fear. Trupe și albume nemenționate din ultmii ani nu intră în calcul, adică sunt prea slabe, 7,5 e o notă submediocră, iar Maiden ar fi mult sub 5 fără cele 2 piese, respectv pasaje (The  Parchment, Time Machine), dacă sunt albume sub această notă îns. că deja sunt inacceptabile pt. mine, mergând chiar până la 0,5-0; 8-8,5 mediocru, 8,5-9 bunicel, 9 bun, 9,5 f. bun, 10 excelent. Pe metalfan, unde Maiden 2015 e notat cu 10 și menționat a fi cel mai bun din istoria trupei!?, la  F. Warning zice că sunt cele mai bune din Univers etc., dar nu există decât istoria Helloween, f. detaliată, și f. puțin Scorpions și mai puțin .L Tears, nu există nici Warning, nici Maiden și la nicio altă trupă din sute-mii. T. Tolkki's Avalon nu e o formație, e un proiect multinațional cu zeci de muzicieni invitați, gen Avantasia, dar mult peste acest nivel, mai ales ce e Avantasia de peste 20 de ani, cu unii din cei mai buni muzicieni din lume și vocaliști/vocaliste de uriaș calibru, însă în primul rând calitatea compozițiilor e f. ridicată. Pe 2021 sunt alți muzicieni, alți vocaliști și sunt diferiți pe fiecare album, doar câțiva sunt pe mai multe albume și cel din 2021 are mult mai puțină viteză (piesele 1, 12) și e și esențial mai slab, nota 8,5-9. E bine că Tolkki dă dovadă de mult mai multă diversitate și mai puțină monotonie, nu ce cântă Kotipelto, care cântă 20 de albume identice parcă ar fi 1, până în 94 a cântat oricum diferit față de ce avea să fie era Stratovarius cu Kotipelto înc. din 1995, când se mărește viteza și devine eminamente melodic speed, chiar dacă epic, după 2000 inclusiv prog (înc. din 2003 - El. p. 2 până în 2009-11), după care devine mult mai puțin sau aproape deloc epic și deloc prog, deși viteza nu e nicidecum conmparabilă cu 96-00, Tolkki a părăsit Strato în 2008, după ce a fost lider și compozitor majoritar absolut, iar alb. 2005 e sg abum, care poartă numele trupei, fără tangență cu speedul. În 94 Tolkki scoate un album solo neoclaisc metal, gen Malmsteen, de numai 30 și ceva min., face și vocea, chiar mai subțire decât Kotipelto, dar nu comparabilă, adică mult mai slabă (a făcut vocea și pe primele 3 alb. Strato 89-94), majoritatea pieselor sunt instr., în 2002 scoate al 2-lea album solo, fără tangență cu metalul (pe 1 piesă e invitat inclusiv M. Kiske, mai sunt și alții), în 2008 debutează cu Rev. Renasissance cu care scoate 3 alb., 2008-10, oarecum melodic heavy/speed, cu mențiunea că alb. 2008 numit New Era e același cu alb. Rev. Renasissance - Stratovarius, cu diferența că piesele cântate de Kotipelto sună mult mai bine, cele cântate de trupa lui Tolkki, printre care M. Kiske, T. Sammet ș.a. sună mult mai prost pt. că au un mixaj și linie melodică diferite și ciudate!?, inclusiv la unele schimbată versificația, în 2011 sub tit. Symfonia scoate cu vocalistul brazilian A. Matos (decedat în 2019, seamănă total cu T. Sammet) alb. In Paradisum, iar în 2013 debutează cu T. Tolkki's Avalon, 4 albume conceptuale în manieră operă metal melodic heavy/speed. De menționat e că Tolkki e unul din cei mai buni chitariști din lume și are un stil propriu, oarecum ceva malmsteenian, dar diferit. Și alb., la fel ca și cele Chez Kane, sunt scoase la Frontiers Records!! Stafful tehnic, mixaj, producție, ca și ceilalți membri ai trupei sunt exclusiv italiene, la care se adaugă și alți vocaliști. Din 2022 are proiectul T. Tolkki's Strato, dar nu a scos nimic. Dacă n-aș fi ascultat alb. T. Tolkki 2021 nu aș fi auzit de Raphael Mendes (BRA), care e 100% B. Dickinson și chiar cel de pe vremuri, pe 2 piese, 4, 8. Nu găsesc trupe și albume comparabile cu Therion, în afară de câteva piese TSO și neoclasic instrum., spre deosebire de astea Therion cântă mult mai pop și la un nivel incomp. cu popul melodic heavy/speed, glam sau pop 80 și nu numai din cauză că e operă pop. 

Mai descoperii o trupă, Perfect Plan - SUE, nu e pe wiki și cu atât mai puțin pe archieves, am găsit că e hard FM, e glam bineînțeles, dar alt stil decât Crazy Lixx și decât Chez Kane, inclusiv acestea sunt diferite, ultima e mai hard și mai dinamic, dar și rock (AOR) și Plan e cam AOR, dar e totuși mel. hard, metal, dar mai ponderat hard, seamănă cu FM (M. Br.), Hardline (dar mai puțin hard) și alte trupe americane de acest gen, oricum nu seamănă cu Def Leppard (ceea ce parțial, dar nu numai, e Chez Kane) și cu acest stil, nici Van Halen, Whitesnake și nicio tangență cu Europe. Mi s-a părut inițial puțin Foreigner, U. Heep, dar acestea și îndeosebi prima nu prea sunt metal, suiedezii sunt, totuși. Hardline are și piese mai heavy melodic, dar și mai puțin hard, AOR, la suedezi sunt în aceeași manieră aproape toate piesele, ponderate și cu pasaje hard melodic. E înf. în 2014 și are 3 alb., 2018, 20, 22 la Frontiers, o casă mare și specializată în această muzica (și Chez Kane e la Frontiers). Alb. 2022 e mai slab, primele 2 sunt muilt mai bune, dar nu știu care e mai bun. 

Am mai descoperit acum câteva trrupe,: Creye (SUE), Frontiers, menţionat hard FM, e mai bunǎ decât Perfect Plan, care e mult mai puţin hard, 3 alb.: 2018, 21, 23, adicǎ e glam real, mai bun şi decât Crazy Lixx ş.a, deși mult mai puțin hard și incomparabil mai puțin decât Chez Kane, Lixx, menționat glam, e mult mai hard/heavy și multe albume menționate  glam sunt super hard, hard/heavy și chiar extrem de heavy; adică, la fel ca Perfect Plan, puțin peste limita Holograf (nu ăsta de peste 10 ani, oarecum 80). Roko (GER), Polydor/RK Records, menţionat hard, 4 alb. 90-96; Frontline (GER), tot hard FM, 9 alb. 94-2010; Stardust (UNG), menţionat melodic rock, dar e tot hard FM, 2 alb. 2020, 23, nu am, gǎsit casa de discuri, a nu se confunda cu Stardust (FRA) care era cu totul altceva (house, electronic). Cea mai bunǎ e Creye, am ascultat doar parţial alb. 2018, sunt și Roko, Stardust, dar mai buni suedezii. Toate glam, melodic hard de ordinul zecilor de mii sunt la fel, numite de unii și AOR, la unele se menționează AOR, hard sau hard FM. Și adevărul că e cea mai bună muzică posibilă, doar Therion e mai bun. Așa cum am menționat, trebuie făcută dif. între glam, hard, mel,odic hard (metal) de cea mai înaltă clasă și nemetal ce poate fi numit printre altele așa zisul AOR, care e o tâmpenie, ca și termenul power ș.a, pt. că melodic rock, soft rock e cu totul altceva. adică nu e glam, hard.

Pe maximumrock.ro, un art. din 2013, o imbecilă (A. Furnea), scria că cele mai bune trupe finl. sunt 1. Nightwish/Him. Referitor la a 2-a, e o nulitate absolută, care n-are nicio tangenţă cu muzica, adică exact mulţimea vidă, pt. că 0 nu poate fi, Nightwish, deşi catal simf. metal, iniţial simf. power, nu e o trupă deosebită şi oricum departe de a se compara nu numai cu Therion, dar cu multe alte trupe de simf. sau neoclasic; Him nici nu e pe archives, la fel ca Lacrimosa, altă trupă ciudată, menţionată pe wiki a fi gothic, deşi cântă simf. metal pe alocuri, dar cam ciudat. 2. Ch. of Bodom, o trupă care mie nu-mi spune nimic, zice că ar fi black şi power, ceea ce ştiu că era şi e un fel de Kreator în variantă black, adică şi mai şi, inclusiv cu nuanţă speed pe alocuri; 3. Amorphis, care se menţionează că ar cânta death, trupa cântă un fel de mel. heavy, aşa cum se menţionează pe archives, a fost un fel de doom/death ceva pe la înc., iar alb. Am Universum e o revelaţie şi cred că e cam sg; 4. Apocalyptica, o trupă cunoscută de simf. metal (violoncel), cu preluări simf. iniţial ale Metallica, dar nu e ceva chiar deosebit; 5. S. Arctica, trupă decăzută de aproape 2 decenii; 6. Stratovarius, care e de departe cea mai mare trupă din istoria metalului finl. (viteză, duritate, melodicitate!?), duritate şi melodicitate sunt contradictorii, mel. power se menţionează pe archives, ceea ce nu se menţionează la altele, respectiv S. Arctica, şi cum am menţionat e o trupă unică, angelic metalic, şi cu un vocalist ca atare, clape infernale, tot unice, chiar dacă prelate de alte mii dar nu la acelaşi nivel, inclusiv parţial de S. Arctica, viteza nu lipseşte pe alocuri, dar nu lipsesc piesele epice, multe, semibalade şi prog, 2015 e mai devastator, apăsat, deși nu în viteză e și 2022, şi alb. 96-00, unde nu lipsesc piese epice şi duce la un nivel inegalabil stilul de coruri Helloween şi angelice. Nicio altă trupă din cele menţionate nu intră în aria mea, doar că, deşi nu intră în aria mea, Eternal Tears of Sorrow e o truupă de luat în seamă, care se mnenţionează tot fals că e death melodic, e un fel de mel. heavy, la fel ca Amorphis, doar discret sunt ceva voci death, dar stilul e cu totul altfel. Spre stupefaţia mea, lipseşte Lordi, deşi nici asta nu intră în aria mea, cu toate că se menţionează că ar fi hard/heavy şi a câştigat în 2006 Eurovision, dar e o porcărie. Şi FIN oricum nu depăşeşte SUE şi nu numai SUE, adică nici nu se compară și nu numai ca istorie, se menţionează că FIN a coborât ştacheta metalului în detrimentul popului în ultimul timp!? În primul rând, pop nu mai există de peste 3 dec., aprox. 3 jumate, pt. că ce se cântă după 90 şi îndeosebi jumatea aniior 90 nu are nicio tangenţă cu popul şi e mulţimea vidă, cu excepţia parţial latino – numai ceea ce nu are tangenţă cu dance, hip hop ş.a – şi extrem de puţină muzică ce poate fi catal. muzică uşoară, pretins pop, de fapt, post pop, dar ceea ce nu are tang. cu dance şi cu stilurile stupide, infecte, care reprez. nul. abs. Iar eu nu cunosc nicio trupă finl. celebră de aşa zis pop, sunt în ult. decenii de glam, deși nu e menționată nicio astfel de trupă, precum și mel. speed, şi e ciudat pt. o ţară întunecată şi cu asemenea climă, glamul reprez. într-adevăr total 100% pop 80 (ca și mel. heavy/speed și tot mel. metalul), la un nivel mult mai ridicat, pt. că e melodic metal de cea mai înaltă clasă. Se pare că aceasta confundă glamul cu pretinsul pop, care nici nu mai există de peste 3 decenii şi jumate.

Un alt tâmpit,. tot pe maximumroick, S. Răduică, articol 14.08.24 - 10 albume esențiale AOR din anii 90. Menționează că AOR ar fi Adult Oriented Rock!?, trecând peste această imbecilitate, cu toate că termenul e folosit de alți imbecili și mai și decât cei cu power, eiu nu știu ce înseamnă și din nou trebuie menționat că acest subgen nu există. Culmea e că imbecilșul menționează trupe care nu numai că nu pot face parte din această pretinsie arie, care numai el și alți imbecili știu ce este, dar nu au tangențâă cu metalul, respectiv melodic hard (glam): Chicago, Foreigner, Fleetood Mac, Toto, Bee Gees, Elton John, Eagles, Michael Bolton, Smokie ș.a. Tangențial, extrem de puțin, au, Chicago numai 1988 parțial și f. puțin 91, f. puțin Foreigner, de asemenea, Starship și nu Jeferson Starship menționat pe wiki ca fiind arena rock, pop rock este extrem de puțin tangențial cu melodic hardul, respectiv piesa care e cel mai mare hit și unul din cele mai mari 80 din toată muzica pop rock, Nothing's Gonna Stop Us Now, arena rock fiind la limita cu melodic hard, adică cel mai apropiat. Ceea ce e stupefiant e că sus-numitul, în afară că enumeră trupe fără tangență cu melodic hardul, la albume menționează exclusiv astfel de albume, adică de metal, și deci care nu pot fi așa zis AOR: Damn Yankees (cântă f. heavy, prea puțin glam), Winger, Unruly Child, Europe 91 (care a început chiar f. heavy în 83, 84, ca și Leppard, și inclusiv de câțiva ani, muzică absolut 0), Def Leppard  92, și Boston e melodioc hard, are și piese mai puțin hard dar în general e o trupă glam, nicidecum nemetal ca cele de mai sus, Journey nu prea e, deși are câteva piese. Așadar, ăsta habar n-are nici ce înseamnă metal, hard, melodic hard, glam metal și nici ce o fi ăla numit AOR. Problema e că f. mulți nu știu, dar el se pretinde specialist. Și menționează 2 albume 1990, care sunt 80, adică ultimul an deceniul 80, deceniul 90 începe cu 1991. Și e tâmpit numai ce scrie, că Europe 91 e o colecție de piese hard rock!? (și atunci, ce treabă are cu AOR și nemetal?) și că e schimbat sunetul (soundul, vrea să spună) după 86, tocmai începând de atunci se schimbă de la heavy la glam/hard, de fapt, stilul se schimbă, 88 și 91 sunt mai bune, mai ales 88, care are ch. mai heavy, gen Malmsteen. Pe wiki sunt menționate f. clar albume/trupe glam/hard, care n-au nicio treabă cu așa zisul AOR, unde sunt menționate altfel de trrupe/albume. Așa cum am mai spus, sunt menționate glam și multe care sunt heavy și au doar puține piese glam. Tot sus-numitul scrie și 10 albume esențiale AOR din anii 80 începând cu aceeași greșeală, 2 albiume 1980, care înseamnnă deceniul 70, după ce vb de albume/trupe fără tangență cu metalul, menționează Bon Jovi 86 și efectul produs asupra scenei AOR, care o fi aia, când alb. e hard/heavy, bine, e melodic hard, dar destul de hard/heavy și la fel 88, nemenționat, la fel Europe 86, care e destul de hard și chiar mai hard cf. wiki decât 88, 91, care sunt glam, Def Leppard 87, care e cel mai bun produs din istoria melodic hard (alături de Jovi 86), deci, nu AOR, și repet, ambele au început f. heavy, adică heavy e AOR!?, bună poantă, la FM 86 spune că M. Br. arată că se compară cui giganțiii (SUA, vrea să spună), pe lângă faptul că SUA e 0 în muzică comparativ cu M. Br., rock, pop, metal și toate legendele sunt exclusiv britanice, nu e menționat alb. care s-a clasat pe loc 1 în 1987, tot britanică, Whitesnake, pt. că e primul album astfel, care e chiar f. heavy, mult mai mult decât hard, e adevărat, melodic, glam e 89, până în 87 n-a avut tangență cu muzica și nici cu metalul. Hysteria s-a vândut atunci mult peste 50 mil., nu 16, peste 35 a fost atunci Slippery, Trebuiau menționate Bon Jovi, Europe 88, Gunses Roses 87, Van Halen 86, Poison 90, puțin 88, Vixen, Heart, L. Ford, iar la anii 90 obligatoiu Gunses Roses 91, deși nu e glam, dar are piese glam, cel mai bun e 87, pe 91 sg e November Rain. Și sunt sg albume din carieră, modestă trupă, oricum. Bon Jovi, un necunoscut până la Slipery!? Unde o fi învățat ăsta muzică? Era o supervedetă încă înainte de debut, 1984, cu faimoasa Runaway. care a făcut furori, impresionându-l pe Jon personal. 

Același tâmpit mai scire că Helloween trebuia să fie sau ar fi putut fi alt I. Maiden!? și trebuie să se mulțumescă doar cu titulatura de părinți ai subgenului power. Hello și Maiden nu știu dacă au prea mult în comun și nici nu se poate face o comparație, adică, dacă Maiden e 1,5-2, Helloween e 4-5, Strato 7-7,5 ș.a.m.d. (iar Metallica 0,5, Megadeth 0,75).

Am reuşit sǎ fac un clasament al trupelor favorite: 1. Therion; 2. Freedom Call, Stratovarius, T. Tolkki; 5. Y. Malmsteen; 6. TSO, Joe Stump; 8. Insania Stockholm; 9. Hammerfall, Avantasia, Dreamtale; 12. Chez Kane; 13. Danger Danger; 14. Rhapsody-L. Turilli; 15. Xandria, A. Olzon, Primal Fear; WASP, Helloween. Exact ca în 2005, când primele 2 erau Therion, Stratovarius. Glamul însă e cel mai bun, cu excepția Therion, și e peste Freedom Call, numai că nicio trupă glam nu are atât de multe albume/piese excelente ca Freedom, dar sunt sute-mii de albume/trupe, în general cam la fel. 

Alb. Helloween 2021 a fost clasat pe loc 1 în GER, SPA, loc 2 FIN, ELV, loc 3 SUE, loc 6 JAP, loc 24 M. Br., cel mai bine clasat din istoria formaţiei!! Cele mai bune clasări au fost în JAP (alb. după 90), 93 loc 8, 94, 96 loc 6, 98 loc 9, 2000, 03 loc 11 (2003 loc 12 SUE), 2005 loc 22, 2007 loc 17, 2010 loc 6, 2015 loc 9 (loc 8 GER, loc 5 FIN), 2013 loc 4 GER, FIN, 1998 loc 7 FIN, 1988 loc 5 GER, 6 ELV, 7 SUE, 9 AUS, 12 NOR, 24 M. Br. (88, 2021 sunt sg în topul br., iar 91 loc 41). Alb 88 gold GER, 94, 96, 98 gold JAP, de asemenea, Unarmed – 25 Anniv. 2009 loc 8 JAP. Cel mai bun e 2005, apoi 88, 94, 2015, 87, 2010, 85, 2021, cel mai prost e 98, apoi 91, 96 (ultimul nu e prost, dar nu e comp. cu celelalte), de asemenea, 2013 și 2003. Stratovarius: 1998, 2000, 2011, 2022 loc 1 în FIN (2022 loc 6 CEH, 7 JAP, 30 GER, 2000 loc 28 GER, 29 JAP, 32 GRE, 1998 loc 31 JAP), 2003 (El. 1), 2009 loc 2 FIN (2003 loc 22 JAP, 27 GER, 2009 loc 32 JAP), 2013 loc 3 FIN, 17 JAP, 30 CEH, 32 SPA, 1997, 2003 (El. 2), 2005 loc 4 FIN (1997 loc 18 JAP, 2005 loc 32 UNG), 2015 loc 5 FIN, 16 JAP, 22 CEH, 1996 loc 20 JAP, 21 FIN, 1994, 1995 loc 26 JAP. Cele mai bune 1996-2000, mai ales 97-98, apoi 95, 2003 I, 2015, 2005. T. Tolkki's Avalon 2013 loc 13 FIN, 42 SUE. Hammerfall: 2000 loc 1 SUE, 17 GER, 2002 loc 3 SUE, 13 GER, 2005 loc 4 SUE, 12 GER, 27 top 100 euro, 2006 loc 1 SUE, 15 GER, 30 AUS, 23 top 100, 2009 loc 2 SUE, 7 GER, 20 ELV, 25 AUS, 2011 loc 2 SUE, 9 GER, 17 AUS, 21 ELV, 2014 loc 1 SUE, 4 GER, 5 ELV, 13 AUS, 2016 loc 6 SUE, 8 GER, 15 ELV, 19 AUS, 2019 loc 2 SUE, ELV, 4 GER, 11 AUS, 2022 loc 4 SUE, 5 GER, 9 ELV, 14 AUS, 1997 loc 38 GER. P. Fear: 2020 loc 6 ELV, 7 GER, 15 UNG, 26 BEL, 2018 loc 10 GER, 12 ELV, 2014 loc 13 GER, 2002 în 2017 pub. Loudwire loc 19 cel mai bun album power din toate timp. Therion: 2021 loc 11 GER, 15 UNG, 25 POL, 2018 loc 25 GER, 34 UNG, 2010 loc 5 UNG, 2007 loc 21 POL, 26 SUE. G. Ray: 1990 loc 24 JAP, 29 CEH, 31 GER, 1991 loc 12 JAP, 1993 loc 9 JAP, 1995 loc 17 JAP, 1997 loc 17 FIN, 22 JAP, 1999 loc 25 GER, 31 JAP, 32 FIN, 2001 loc 13 JAP, FIN 19, GER 23, 27 SUE, 2005 loc 20 SUE, 28 FIN, 33 CEH, 2007 loc 30 JAP, 2010 loc 2 GRE, 4 CRO, 17 CEH, 24 GER, 31 FIN, JAP, 2014 loc 5 CEH, 12 FIN, 13 GER, 21 ELV, 26 SUE. Cel mai bun album 1990, apoi 1997, 99, 95, 2005 şi restul cam toate la fel. I. Maiden: loc 1 M. Br. 1982, 88, 92, 2010, 2015; loc 2 1984, 86, 90, 2003, 2021, loc 3 1983, loc 4 1980, 2006, 1982 loc 2 SUE, 3 AUT, ELV, alb. 2010 are loc 1 în 8 ţări, 2015 în 6 ţări, iar 2021 în 4. Nu am văzut şi nu cred că există vreo trupă în istoria metal mai bine clasificată. E mai bine clasificată Metallica înc. din 1991, deși sunt cele mai proaste, 2003 e unul din cele mai proaste posibile din aria metal, nu din istoria trupei, care e clasat pe locul 1 în 8 țări, 96 loc 1 în 10 țări, la fel 2008, 2016 în 9, 2023 în 8 și loc 2 în 2 țări. În fine, cele mai bune albume din ultimii ani sunt alb. Tolkki, ultimele 2 2019, 2021 de nota 10, Hammerfall și nu cred că mai există în aria mel. heavy/speed, doar alb. Chez Kane, glam.

Una din cele mai bune trupe, adică cea mai bună, menționată pe archives power/neoclasic e Concerto Moon (JAP), despre care am mai scris în urmă cu câțiva ani. De mai mulți ani, cele mai multe trupe neoclasic metal sunt japoneze, Moon e cea mai veche și cea mai puternică și cea mai bună, debut 1997, iar alb. 98, 99, dar și 97 sunt cele mai bune, mai sunt și ulterior, cam la fel maj. pieselor, așa cum e la aproape toate trupele. Cu descendență din Y. Malmsteen, ceva între Malmsteen-Stump (ultimul e exclusiv instrem.), e totuși altfel și o virtuozitate chitaristică absolut inegalabilă și clape în stilul Odyssey (Malmsteen, clăpar care din 95 e în Stratovarius unde a crat cel mai impetuos și formidabil sistem de clape, altfel decât făcuse la Malmsteen), care e sg album astfel, chiar dacă vocal stă mult mai prost. Inclusiv alb. 2024 e în aceeași manieră, dar a spus cam totul pe primele albume. La fel ca și Malmsteen, Stump, are preluări din R. Blackmore (Deep Purple).

O excelentă trupă pe care am ascultat-o destul de puțin e Lake of Tears, care nu putea fi decât suedeză și nu prea am ascultat acest stil, deși am ascultat în prima jumate 90 așa zis gothic, care în fapt era doom (Paradise Lost), aici e altceva și zice că e și gothic metal și gothic rock și doom doar pe la început, dar gothic zice că e și Lacrimosa care mie nu-mi prea place, decât puține piese, și de fapt multe trupe zice că sunt gothic, la gothic e vocea mai răgușită și mai agresivă, așa cum era la Sirenia la început și cum e la Epica, chiar asem. cu black/death. Nu seamănă în niciun caz Nostra Morte, care e un fel de Therion, chiar dacă nu total operă, cu Tears, Lacrimosa nici atât, și nici cu alte trupe numite gothic, chiar dacă total fraudulos Epica e menționată pe archives simf. metal, deși e cam gothic și ceva operă, Sirenia e menționată gotihic inițial și apoi simf. metal, nu seamănăă nicidecum alb. de început cu Tears și nici cu Lacrimosa etc. Așa zisul simf. metal, cum am mai menționat, în fapt e un total super pop fem. și extrem de ultrasirop așa zis simf. și în fapt este melodic metal, chiar dacă acesta nu e un subgen și cuprinde mai multe, așa zisul simf. power, neoclasic (deși acesta și îndeosebi neoclasic instr. e altceva), ceea ce nu cântă de fapt Epica, ci tocmai Sirenia de mai mulți ani (mai ales cu franțuzoiaca Zoldane e sub M. Talking 80, cu spanioloaica Aylin cânta ceva mai bine), de asemenea, nu cântă Therion, deși ultrasirop, dar operă sirop, cântă un stil unic în aria metal, pe ultimele ceva mai heavy, iar Tears nu cântă ca niciuna din astea și cu atât mai puțin Lacrimosa, care nu seamănă absolut deloc cu Tears. Tears ar semăna mai ales la început cu P. Lost, dar a mers apoi în altă direcție și altă dimensiune și nici nu e vorba de doom, cu excepția primului alb., care nu intră în calcul, și al 2-lea doar parțial. Așadar, destul de indef. acest așa zis gothic. Că am găsit acum că și Him ar cânta gothic, o trupă oribilă care nu a avut vreodată tangență cu mine și nu există nici pe archives. Cert e că deși Forever Autumn nu e nici la nivelul pop 80, care e de zeci de ori mai heavy și mai dinamic, fiind chiar în mare parte pt. copii de 2-3 ani, este o bijuterie muzicală rară!! și e un stil unicat în lumea metalului, menționat pe wiki gothic metal, gothic rock, e vorba de o muzică extrem de atmosferică dar dusă la un nivel. merntal extrem de ridicat, nu numai ca melodicitate, așadar, nu prea e pt. copii, ci pt. cei care au un cerebel suficient, cât mai ales educație muzicală în primul rând. Pe youtube am găsit la astfel de muzică fiind depressive doom!?, ceea ce e o imbecilitate (depresiv e K. Diamond, black, death, nicidecum așa ceva, melancolic, poate) și nici nu se compară în lumea muzicală, nu Tears sau metal și din păcate niciun alt album Tears. Și culmea e că am ascultat alb. de aproape 20 de ani, peste 15, dar nu l-am avut înreg. și de atunci n-am mai ascultat și în general mult prea puțin am ascultat L. of Tears. Mai sunt doar câteva piese pe The Neonai și A Crimson Cosmos, dar nu comparabile. N-am reușit însă să adulmec toată discog. E o concurență mare între SUE și FIN în ultimii 20-25 de ani, dar balanța înclină totuși spre SUE, nu numai pt. că are de multe zeci de ani trupe din cele mai fainoase din lume și istoria pop și metal. Doom atm. e The Gathering - Mandylion, care e sg album, nu cel mai bun, și pe care l-am avut pe casetă încă din 1995 și atunci mi s-a părut muzică extrem de futuristă, de mil. III, dar Tears e altceva, adică Mandylion era oricum mai heavy (cu A. van Giersbergen, care a plecat ulterior).

Queen a cântat printre altele și hard, heavy în anii 70, iar cel mai bun album din 80 e 89, care spune că e rock, deși câteva piese sunt melodic hard, iar 91 zice că e hard și tocmai că e f. prost, numai 1 sg piesă The Show Must Go On, iar 86 zice că e hard, pop rock și nu prea are tangență cu hardul, nici cu melodic hardul, are mai mult 89. Dacă și Chameleon - Helloween e rock nu mai e nimic de spus, așa e Hymn to Life - T. Tolkki, alb. Kiske cu Supared, dar nicidecum Chameleon, care e melodic heavy și epic, poate 1-2 piese nu sunt metal, ar trebui atunci numit rock și Stratovarius 2005. Și chiar e mai heavy Chameleon și câteva piese suficient de heavy, melodic,decât unele albume Amorphis, care menționează pe archives că sunt melodic heavy.

Deep Purple in Rock 70 e cel mai bun şi sg album Purple care e hard/heavy, deşi se menţionează a fi mai multe, sunt doar 1-2 piese pe 87, 84, 93, 1 72, 74, 90, restul sunt exact 0. La înc. anilor 90 aveam în cămin pe unii care ascultau Child in Time, dar culmea că nu erau metalişti şi urau metalul, ascultau exact ce n-ascultam eu, adică alt rock, culmea e că ăsta e cel mai heavy şi sg album!!

O trupă extrem de slabă în aria hard/glam, Kiss, nu-mi imaginam că poate fi atât de slabă, una din cele mai slabe posibile care nu are mai mult de 4-5 piese în toată cariera 1974-2012, 24 albume, peste 20 sunt de nota 0-1-1,5, alb. cel mai bun e 1987, menţionat glam, pop rock, Turn on the Night, Crazy Crazy Nights cele mai bune din discog., Reason to Live nu prea, 1984, destul de slab, menţionat glam, are doar 1 piesă Heavens of Fire, puțin (You Make Me) Rock Hard 88 glam neapărută pe niciun album, 1983 Lick it Up glam, hard, heavy doar piesa titlu, dar modestă oricum şi atât, f. puţin I WAs Made for Loving You 1979, care zice că ar fi disco, melodic hard, puțin God Gave Rock and Roll to You și Forever 89, restul (următorul cel mai bun) exact 0, zice că alb. înc. cu 92 sunt heavy sau hard, heavy, sunt exact 0, de asemenea sunt câteva piese speed (şi nu melodic speed) inclusiv pe 83, 84.

Survivor e menţionată rock, dar alb. 82, 83 sunt menţionate hard, eu am descărcat de pe youtube 2 piese, Didn't Know it Was Love 88 care e glam (menționat rock) şi High on You 84 (asta poate fi catalogată pop metal, ce e catalogat astfel e f. sau mult mai prost), seamănă puțin cu Holograf sf. 80, ceva mai rock metal. Nu se poate spune că Holograf II, III sunt hard sau glam, dar sunt rock, rock pop, unele piese la limita cu glamul sau pop metalul, în prma parte 90 a cântat glam și unele piese nemetal pe 91, 95 cred că e cel mai prost, în aceeași manieră și 98, 00, dar astea sunt mai bune pt. că au 1-2 piese (98 chiar una din cele mai bune, Ți-am dat un inel, chiar dacă restul e f. prost), mai bunicel 2000 și mai bun 2003, aproape de 2010 se renunță total la hard/metal/rock. Scrie greșit pe wiki că după 96 (adică 95) pop rock, soft rock, așa ceva e abia în 2012, 15 când se renunță total la hard/metal/rock. Greșit, adică contradictoriu la început se menționează 88-95 arena rock, glam rock, glam metal, pe când la albume 91, 95 se menționează rock, arena rock, hard, glam metal și e glam metal, pop rock 91, tangențial hard sunt 95, 98 (nu glam), ultimul, 2000 și pop rock, nicidecum 88, care tocmai se menționează că e rock, arena rock, glam rock, new wave (e mai bun 87, care zice că e rock, new wave, pop rock, glam rock), se menționează că inclusiv hard sunt 83 și contradictoriu 87, nicidecum nu sunt.Bittman e cel mai bun vocalist pop rock din istoria ROM și cel mai mare cântăreț din istorie și explicația e că tacso e evreu, ceea ce am aflat la o emisiune a D. Rifai și de aia m-am mirat zeci de ani că numele nu e tocmai românesc. Alb. 2006 pare a fi cel mai bun din istoria Holograf. În schimb, Compact 88, care e cel mai bun produs din istoria pop rock românesc (și metal) e mai mult decât limita melodic hard, e chiar melodic hard/glam, iar alb. 91, 94 și în continuare sunt glam/hard, pe youtube la 91 se menționează heavy/hard, iar la 94 hard, mai hard decât 88, dar e glam. Iris a cântat hard și heavy pe 84, cel mai bun, hard și puțin glam 90 (următorul cel mai bun, poate chiar cel mai bun), sg albume hard, iar în ultimii mai mulți ani o muzică extrem de infectă. Pe primul e influență predominant ACDC, dar și puțin J. Priest, încercarea glamistă pe 87, 88 cu nuanță Whitesnake e zadarnică albumele fiind destul de slabe, nu sunt nici glam și nici hard, de fapt au ceva nuanță Motorhead dar mult mai puțin heavy, 87 mult mai slab. Nu are nicio treabă cu J. Priest, cum se menționează, 84 are. După 90 a terminat defnitiv cu muzica comparativ cu cele menționate. Alb. 96 nu e de 2-3, iar 98 de 1 și ceva. O trupă românească de mare calibru la înc. anilor 90 a fost Krypton, menționată pe metal archives ca fiind heavy/hard inițial și ulterior melodic pop.

O trupă de avangardă cu o muzică unică în ROM și poate în lume, Octave (Octavian Teodorescu), considerată o revelație nu numai la nivel național după alb. de debut Secretul Piramidelor 92, total instrum., trupa e menționată și pe metal archives ca fiind prog rock/metal, deși ar trebui specificat expres, fără să fie, instrumental. La înc. anilor 90 am auzit la Radio 3 o reporteră care spunea că s-a întâlnit în Buc. cu un japonez, care zicea că vrea să achiziționeze discurile pt. a fi testate pe piața japoneză!!, cea mai mare, evoluată și puternică din lume. Și cea mai mare piață muzicală și de departe țara cu cea mai mare educație și cultură muzicală din lume. Pe archives e menționat membru și Aurel Stanciu bass, programming, alături de O. Teodorescu guitars, keyboards, programming, pe ro.wikipedia.org menționează numai O. Teodorescu ch., claviaturi, instr. programabile.

Așadar, glam metal înseamnă melodic hard, dar trebuie menționat că termenul melodic hard e mai extins și cuprinde trupe care nu cântă neapărat glam. Nu același lucru se poate spune despre controversatul termen power, așa cum se menționează, subgen inexistent, pt. că, așa cum se arată, așa zisul power nu e similar cu melodic heavy/speed, melodic speed (și nici nu se face diferența între acestea), fiind incluse trupe care nu cântă mel. heavy/speed, mel. speedfiind ceva indefinibl, o mixtură de la hard la thrash, multe trupe agresive la limita speed-thrash. Acestea, într-adevăr, sunt mai agresive decât cele heavy/speed, dar nicidecum cele de melodic heavy/speed, mel. speed, care sunt pop metal. De asemenea, nu există un termen pt. melodic heavy sau mel. heavy/hard. Mai trebuie făcută esențiala mențiune că tot ce înseamnă pop metal, adică melodic metal, cum s-a menționat, înseamnă în esență pop 80, în variantă metal, normal, și de fapt sg pop, disco pop este cel 80, întrucât începând cu 90, respectiv sf. 80 nu poate fi vorba de pop, ceea ce se cântă de zeci de ani nu are nicio tangență cu pop, cu mici excepții, și nu vorbesc de subgenuri infecte imbecile, la fel ca și în metal, ci de exclusiv pop, pt. că zice că unele ar fi pop în prezent sau în urmă cu câțiva ani, fără a avea nicio tangență cu pop 80 și care e o muzică de exact nota 0-0,5, nici atât. De fapt, heavy, hard-heavy se cântă aprox. la fel de peste 45-50 de ani, chiar dacă în anii 90 specialiștii menționau că în hard-heavy și în esență în tot metalul, de fapt cam în toată muzica, nu numai ușoară, nu mai e nimic de scos întrucât se scosese tot ce se putea, ceea ce e cam adevărat. Asta nu explică introducerea în anii 90 și mai puțin după a diferitelor subgenuri infecte de metal și post pop, care nu au tangență cu muzica în esență. 

Revenind la controversatul termen power metal, adică o imbecilitate și subgen care nu există, fiind o combinație indefinibilă de la hard la thrash și datează de aprox. sau puțin peste 15 ani și nu din anii 80, cum fraudulos se menționează, de zeci de ani e cunoscut termenul melodic speed. Inclusiv eu care am o experieță vată de peste 35-aproape 40 de ani de muzică nu am reușit până de curând să înțeleg ce poate însemna power/speed cum e menționat pe archives la Helloween, Gamma Ray, iar pe en.wiki la Ray înc. din 95 speed, power (cu excepția 2007 power, 90 heavy, power, 91, 93 heavy metal, acum zice la 90 heavy, deși fusese heavy/power și e esențial mai puternic decât 91, 93) și de ce numai la aceștia e menționat așa (la Hello numai Walls e menționat speed, power pe en.wiki), nefiind absolut nicăieri și de nimeni explicat. Pe wiki la Hello spune că toate alb. sunt power, cu excepția Walls 1985 și 91, 93 .și stupefiant 2005 - Keeper - The Legacy - prog metal!?, o imbecilitate, fiind exact în același stil Keeper II 88. Mai întâi trebuie menționat ce e așa zisul power, subgen care nu există în fapt, cum am menționat, fiind în fapt melodic hewavy/speed, melodic speed, și speed (metal), în fapt sunt 3 feluri de speed: speed (metal), adică heavy mai în viteză și agresiv, speed-thrash și melodic speed. Așadar, speed/power sau power/speed nu înseamnă nicidecum power mai speed sau mai în viteză,  pt. că la nimeni altcineva decât Hello, Ray nu se menționează astfel, ci înseamnă că (numai) pe Walls of Jericho e și melodic speed (preponderent) și speed metal, așadar, e mai corect power/speed cum se menționează pe archives și nu speed, power cum se menționează la Ray pe wiki. Referitor la faptul că Ray ar fi power/speed și cu atât mai puțin speed, power trebuie menționat că în fapt Ray e melodic speed și chiar melodic heavy/speed și prea puțin are tangență cu Walls, cu mici excepții, fiind vorba de 2001 cel mai agresiv, care e melodic speed, heavy și chiar puțin la limita heavy/thrash, de asemenea, ceva 2005 mai heavy, 97, 99 sunt exclusiv melodic speed și super pop (80), cele mai pop (după 91, 90), îndeosebi 97 și cu cele mai multe clape, chiar dacă instrum. e ceva priestizată dar esențial mult mai melodică iar vocea puțin răgușită dar incomparabil cu Walls și net superioară și mai melodică, acestea fiind cele mai în viteză dar și pop, adică melodic speed, restul sunt melodic heavy/speed și eventual cum am menționat parțial heavy. Pe 99 basul/tobele sunt mult mai devastatoare. Așadar, e o imbecilitate că alb. 91 sau/și 90 ar fi heavy metal!?, adică nu ar fi melodic heavy/speed, într-adevăr, 91 e cel mai puțin speed, dar tot melodic heavy/speed e. Cu mențiunea că potrivit wiki, archives ș.a. ar fi mai agresiv melodic heavy/speed (așa zis power) decât heavy, ceea ce e altă imbecilitate, așadar, ordinea agresivității nu este heavy/power/speed/thrash, ci melodic heavy/speed, melodic speed,. heavy/speed, speed, thrash. Așadar, Walls of Jericho e cel mai agresiv pt. că e și melodic speed (super speed) și speed metal, influețat într-o oarecare măsură și de Kill Em All - Metallica și totodată cel mai în viteză, dioar alb. 2013, 2015 Helloween se comparară ca viteză, cu mențiunea că 2015 e super ultrapop 80 (tipic), iar 2013 e mai thrashizat, cel mai mult, chiar și peste Dark Ride 2000, dar în esență sunt melodic speed, nelipsind super popul specific (2000 e melodic heavy/speed). Kill Em All se menționează că e speed, thrash, dar e heavy, speed, eu zic că nu e thrash, primul album thrash și cel mai agresiv și cel mai bun chiar din istoria thrash e Ride the Lightning (cel mai agresiv album Metallica, alte albume/trupe thrash sunt mult mai agresive). Tot la fel, alb. Pink Bubblesgo Ape - Helloween 1991 nu e heavy metal, cum fraudulos se menționează pe wiiki, fiind melodic heavy/speed, ca și Keeper II 88, care era ceva mai heavy și la limita melodic heavy/speed melodic speed, nu prea mai e speed precum Keeper I 87, primul album menționat așa zis power. Pt. că toate alb. începând din 94 sunt melodic heavy/speed, cu excepția 2013, 15, parțial 2010 melodic speed, cu mențiunea că înc. din 94 stilul e mult mai pop, deși instrum. ușor priestizată înc. din 96, discret față de Ray și parțial thrasizată îndeosebi pe 98, 2000, dar oricum mult mai puțin heavy decât 87-88, adică mai pop, stilul mai heavy revine pe 2021. Sg album fără tangență cu speedul și care nu e melodic heavy/speed e Chameleon 93, menționat rock!?, în fapt e melodic heavy, epic, vreo 2 piese să zic că nu au tangență cu metalul. De menționat e că și Stratovarius are 1 sg album, care poartă numele trupei, 2005, fără tangență cu speedul și care zice că ar fi heavy, prog  De asemenea, alb. 89-94 Strato nu prea sunt speed, mai ales primul, de fapt primele 2, adică nu prea sunt melodic heavy/speed, toate 3 menționate heavy/power, alb. 4 1995 primul cu Kotipelto e melodic heavy/speed, iar alb. 96-00 (melodic speed) sunt cele mai speed și cele mai bune, totodată înc. din 95 sunt clapele uluitoare Strato (Johansson, fost în Malmsteen), cu mențiunea că inclusiv pe acestea sunt piese epice tipce, care încep să fie preponderente pe Elem. p. II 2003, 2009, albume considerate mai prog, dar și melodic speed, mult mai puțin.  Abia de puțin timp am constatat că Elem. II e f. bun, e și Elem. I, oricum Elem. II e mult mai bun decât 2009, 2011 și bineînțeles decât 2021. Sg apărute la Nuclear Blast și pe casete Rocris Disc au fost Infinite 2000, Intermission (complilație) 2001, Elem. I 2003, mi se pare că II nu a mai apărut la Rocris, iar sg albume Helloween apărute la Rocris au fost Dark Ride 2000, Rabbit Don't Come Easy 2003 (N. Blast), dar la N. Blast sunt și 2015, 2021, niciuun album Ray nu a apăruit la Rocris și nu a fost la N. Blast. Tolkki, ch., lider și compozitor aproape 90% a părăsit Strato în 2008, lider fiind Kotipelto, din 2008 ch. e Kupiainen, Kotipelto are o voce unică angelică în lumea muzicii. deși sunt mulți vocaliști de înalt calibru și cu voci înalte sau subțiri (de ex. DC Cooper sau Meine, Cans ș.a.), dar nu numai vocea, ci și stilul Strato în general e angelic.   

Termenul power a fost dat după apariția alb. Power Metal 88 - Pantera, care nu are nimic în comun cu mel. speed sau mel. heavy/speed și avea să treacă tocmai de la glam/heavy la un metal mult mi agresiv, în manieră thrash, dar nu atât de brutal, stil care avea să fie ulterior denumit groove, derivat din thrash, concretizat înc. cu alb. 90, groove fiind o porcărie mult mai mare decât thrash. Volbeat, care a cântat în deschidere la Manowar, Accept în iunie 2010 la Sonsfere (Romexpo) cântă așa ceva, adică nici thrash, nici heavy, heavy/groove metal/rock zice pe archives, adică au fost P. Lost - nu am prins, Orphaned Land (ISR), ciudat să cânte Lost înainte, Volbeat, Manowar, Accept. La fel, Queensryche (G. Tate) 2013 (heavy/groove), J. Priest 97 (heavy/groove/thrash), iar 2001 zice heavy/nu metal, deși alb. 2005, 14 zice că sunt heavy, în fapt sunt destul de proaste, 2018 e heavy, dar nu prea bun, 2024 pare mai bun și în premieră piese mel. heavy, cert e că nu e deloc speed, nici pe 2018, iar sg album după 90 e 2008, album conceptual, care zice că e heavy, simf. metal, prog metal, e heavy/simf./hard.

De ce la Fear e menționat pe archives speed/power nu reușesc să înțeleg și pe wiki e heavy/power și în fapt e heavy metal, mel. heavy/speed (pe wiki sunt menționate heavy, power alb. 98-07 și heavy, power, speed alb. 2009-20). Stratovarius, care deși înființată în 84 a debutat în 89. Cu toate că primele 3 albume nu prea sunt speed, mai ales primul, ceva mai mult 94, înc din 95 cu venirea lui Kotipelto și continuând mai ales 96-00, cele mai speed, dar și epice, și cele mai bune albume. La fel ca și Hello, alb. 2005 care poartă numele trupei e sg fără tangență cu speedul, fiind menționat heavy, prog., hard, iar în 2008 liderul fondator, ch. T. Tolkki, părășește trupa, înc. cu El. p. II până în 2011 se accentuează stilul prog, dar e și mel. speed, fiind catalogate heavy/power alb.89-94, power/neoclasic 96-00, power, prog, neoclasic El. p. II 03-11, cu excepția 2005, power, simf., neoclasic El. p. I, power, simf. 2013, iar 2015, 2022 nu sunt menționate, alb. 2015 e cel mai demențial și devastator album Strato. T. Tolkki, după mai multe proiecte, inclusiv alb. solo 97 Classical Variations and Themes de 37 min., un fel de Malmsteen, unde face și vocea (și pe primele 3 alb. Strato 89-94), chiar mai subțire decât a lui Kotipelto, dar nu se compară, vocea angelică a lui Kotipelto e unică, Hymn to Life 2002, fără tangență cu metalul, în 2008 înființează trupa Rev. Renaissance cu alb. New Era, abumul cu tit. Rev. Ren. apare în discog. Strato 2008 cu aceleași piese, dar cu Kotipelto și mixate în stilul obișnuit Strato, în timp ce pe New Era au un mixaj mai ciudat și sună mult mai prost și cu mai mulți vocaliști, Kiske, Sammet, fiind schimbate și unele versuri. Și încă 2 albume, 2009, 10 (Trinity) cu Rev. Renaissance, în 2011 Symfonia - In Paradisum cu voc. A. Matos (brazilian, ex-Angra, decedat în 2019), iar în 2013 debutează cu T. Tolkki's Avalon cu care a scos 4 albume, primele 3 și mai ales primul și al 3-lea 2019, îndeosebi ultimul, sunt cele mai bune, alb. din 2021 e mult mai prost, fiind un proiect cu zeci de muzicieni, inclusiv mai mulți vocaliști/vocaliste gen Avantasia și incomparabil mult mai bun. Zice că sunt simf. power, sunt mel. heavy/speed, cu ceva nuanță insignifiantă de operă metal și destulă nuanță pop. Tolkki a cântat și pe alb. 2001-02 Avantasia. și mai apare pe alb. The Great Divide - Allen/Lande 2014.

Pe helloween (metalfan.ro): Eram convins si sunt convins si acum ca ceva mai bun pe stilul asta nu se poate face. Si trebuie sa recunoasteti ca am dreptate. E unul dintre cele (mai, lipseşte) imitate albume din istoria heavy metalului si totusi nimeni, nici chiar ei insisi, nu au reusit sa-l depaseasca oricit au incercat. In 1988 bostanii au dat un glas perfectiunii si au inchis-o in carcasa unui CD. Dar la orizont apar, ingrijoratoare...(îngrijorările, vrea sa spună). În afară că sunt multe virgule puse aiurea fără să trebuiască nicidecum, adică permanent, şi scrierea fără caractare rom. şi î în loc de â ş.a., e absolut Fals. Dacă alb. 88 ar fi perfecţiunea absolută ar fi grav, îns. că toată muzica de atunci încoace e 0. Alb. mult peste s-au scos mai multe, Stratovarius, Insania Stockholm, îndeosebi 2001, poate unul din cele mai bune sau cel mai bun din istoria mel. speed, parţial S. Arctica 1999 ş.a., G. Ray 90, cel mai bun din istorie, de asemenea, alb. Helloween 2005, cel mai bun din istorie, e peste 87-88 la un loc, e adevărat, sg, chiar dacă alt vocal, dar pe alb. ăsta are cea mai bună voce. De asemenea, cea mai bună trupă de heavy melodic, Hammerfall, care e comb. perfectă J. Priest-Helloween şi nu numai, dar la un nivel neatins de altcineva. Mai adaug opera speed mel. Th. Of Salvation – Edguy şi The Metal Opera, îndeosebi The Tower, The 7 Angels. Pe alb. 88 e poate una din cele mai bine piese din istoria mel. heavy, We Got the Right, în contrast cu stilul de pe 87 şi în parte si cu restul de pe 88 şi indiscutabil dif. de 85, totuşi, cea mai bună piesă Helloween e Born on Judgement Day (urmată de We Got) şi sunt mai multe pe 2005, inclusiv King for a 1000 Years, care e o comb. dar peste Halloween-Keeper of the 7 Keys, de asemenea, piesele The Game is On, Where the Rain Grows şi chiar Still We Go sunt dintre cele mai bune din istoria Hello, piesa super pop Power, caraceristică stilului înc. cu 94, Laudate Dominum, Midginght Sun (un pasaj total Keeper of the 7 Keys, basul/tobele sunt extrem de thrashizate şi grele), If a Mountain Coud Talk ş.a. Pink e cel mai slab album, de fapt 98, nici ăsta prea slab, Chameleon e mult mai bun decât Pink, altă greşeală, Kiske devine comp. pe 91, Kiske e chiar comp. celei mai bune piese de pe Keeper II si nu numai, We Got, A Little Time 87. Menţionează că Pink e tot speed, mult mai puţin speed era oricum şi 88, dar pe wiki zice că 91 e heavy metal, iar celelalte power!? şi e mel. heavy/speed, la fel ca 88, bine, ăsta e mai heavy şi ceva mai speed. Helloween datează 1984, de fapt, 83, 78-81 Gentry, 81-82 Second Hell, 82-83 Iron Fist, schimbându-și numele după apariția alb. Motorhead - Iron Fist 82 și a deb. în 85. Cu menîiunea că numele e dat o dată cu venirea celui care avea să fie lider până în prezent, M. Weikath, în timp ce Hansen, fondator, avea să părăsească la sf. 88 și să înf. Gamma Ray. și revine împreună cu Kiske, care a părăsit Hello la sf. 93, în 2017, ult. album Ray fiind 2014, de asemenea, Hansen a mai cântat cu proiectul Hansen & Friends după Ray. Adică din 2017 formula Hello e septet, inclusiv Deris, 3 voc. și 3 chit., Hansen backing voc., cei 5 sunt în aceeași formulă din 2005, de fapt, 2001, după plecarea lui Grapow venit în 89 în locul lui Hansen și Kusch tobe, schimbând însă 3 tob. în 2001-2005. Printre infl. pe Walls of Jericho, de fapt, EP Helloween 1985 sunt și Kill em All - Metallica, apoi s-a îndepărtat total de acest gen, Metallica a urmat pe drumul thrashului f. agresiv 84, Hello a continuat pe drumul speed melodic 87 și heavy/speed mel. 88 și mult mai pop după 90, cu mențiunea că pe 85 e mel. speed preponderent și puțin speed metal (îndeosebi EP Helloween speed metal, dar și speed melodic), pe când Kill em All e speed/thrash. 87 e catalogat primul album speed melodic din istorie, chiar dacă era în fapt 85 care avea și puțin altceva și datorită stilului de voce răgușit al lui Hansen, 87 fiind primul album cu Kiske și cu totul alt stil de voce, atât față de heavy metal, cât mai ales față de speed metal, thrash. În 2021 a scos albumul selftitled Helloween, pt. că 85 era EP, LP a fost Walls of Jericho. Am avut prima dată pe casetă Keeper în prim. 93, pe aceeaşi casetă Keeper II şi Metal Heart-Accept, amândouă excelente, totuşi, Helloween era la alt nivel, îndeosebi stilul de voce şi nu numai şi mai melodic şi Accept a început să-mi placă tot mai puţin. Metal Heart are pe pr. piesă un pasaj de ch. din Beethoven, cea mai bună e ultima, îndeosebi finalul, dar ş.a., Screaming for a Love Bites. După ce am înreg. Keeper, urmat apoi de Chameleon, Pink şi mai ales Master ..., plus G. Ray Heading .., ulterior, prima dată am avut Sigh no More, mai slăbuţ, dar bunicel, totuşi, era evident că Helloween era trupa fav., dep. orice trupă, respectiv WASP, alta excepţională (aveam alb. 86, 92 și în 93 și 89, devenise trupa fav. înainte de Helloween), mult pe Maiden, Queensryche, Manowar, care tocmai scosese cel mai bun album – Triumph of Steel, şi chiar Malmsteen, din 95 am ascultat şi Strato, adică am avut câteva piese înreg. de la radio. Relativ târziu am început cu Hello, după ce din iarna 92 când m-am convertit def. la muzica adev. şi am dat la gunoi thrash, respectiv Queensryche – Empire şi abia în toamnă Op. Mindcrime, Malmsteen – Rising Force si în primăvară Odyssey (disc bulg.), Maiden – Somwhere şi în prim. 7Th Son, The Number – disc german sec. hand, Fear of the Dark tocmai aparea, avusesem pe bandă de magnetofon No Prayer, Megadeth – Rust in Peace şi pe casetă Peace Sells, Metallica 91 pe casetă, avusesem anterior pe celelalte. E stupefiant că Helloween e sg trupă unde e făcută istoria și destul de mult, până în 2005, deși sunt postate alb. până în 2015 inclusiv. La nicio altă trupă pe site nu e nicio istorie, decât puțin la Scorpions și L. of Tears!! 

La ȋnc. anilor 90 era o clasificare greşitǎ, hard/heavy, speed/thrash. Era falsǎ pt. cǎ speedul este mai apropiat de heavy decât de thrash, aşa cum aveam sǎ citesc ȋn urmǎ cu relativ puţin timp şi nu existǎ exclusiv heavy, tot este heavy/speed, inclusiv I. Maiden, deşi are mai puţin speed decât ceilalţi şi mai ales ȋn ultimii peste 20 de ani, totuşi are ȋn anii 80, 90 şi multe piese cu pasaje semi speed, chiar dacǎ are multe piese/pasaje prog, spre deosebire de celelalte trupe heavy. De fapt, sunt 3 feluri de speed, speed (metal), melodic speed, speed-thrash, ultimul este ȋn esenţǎ thrash, thrashul prin definiţie este ȋn vitezǎ şi agresiv, dar nu tot thrash e speed, adicǎ ȋn vitezǎ, aşa cum era pe And Justice For All, dar nu numai, numit fraudulos pe wiki prog metal, deşi poate fi vorba eventual de prog thrash parţial, nelipsind nici piesele tipice speed/thrash. Şi am mai citit ȋn urmǎ cu câţiva ani cǎ ceea ce azi e cunoscut thrash era numit speed!? Alb. de debut Metallica e menţionat speed, thrash, fiind un incipient thrash, primul album thrash fiind Ride the Lightning, f. agresiv şi chiar cel mai bun din istorie, nu numai Metallica. Deşi sunt şi piese destul de lente heavy, dar mai agresive stilul, vocea, versif., super speed, dar thrash ȋntr-adevǎr e EP Garage Days 87. Alb. Kill Em All a influenţat ȋn importantǎ mǎsurǎ alb. de debut Helloween, care e şi speed, dar şi melodic speed (predominat melodic speed, chiar dacă vocea lui Hansen nu e f. accesibilă) şi constituie faza incipientǎ a melodic speedului, primul album melodic speed, menţionat power pe wiki şi care a influenţat zecile de mii de trupe numite power metal e Keeper I 87. Deşi are o baladǎ f. lentǎ, sg comp. a lui Weikath, şi 1 semi (Kiske), iar piesa Halloween de 13 min. jumate are combinate pasaje melodic speed şi epic şi heavy, ȋn timp ce Keeper II e melodic heavy/speed şi rǎmâne cel mai bun şi bine cotat din istorie, alǎturi de 2005 (care e mai bun). Cu menţiunea cǎ deşi melodic heavy/speed, alb. sunt mult mai heavy decât ce avea sǎ cânte dupǎ 90 şi ȋnc. cu 94, chiar dacǎ ȋnc. cu 96 se accentueazǎ stilul mai Priestizat, oricum doar discret la Hello comparativ cu Ray, şi stilul esenţial mult mai pop 80, cât se poate de total. Problema e cǎ ȋn cazul multor trupe, cum sunt Edguy ş.a., cu excepţia sf. anilor 90, speedul e ȋn prop. f. redusǎ, aprox. sau sub 20%, iar Avantasia cântǎ epic şi chiar melodic hard şi melodic speed, dar ȋn proporţie f. redusǎ care nu depǎşeste 20%, cu excepţia primului 2001. Şi astea sunt numite tot power, iar eu am clasificat distinct melodic speed şi melodic heavy/speed, cu menţiunea cǎ Helloween ȋncepând cu 94 a cântat melodic heavy/speed pânǎ ȋn 2005-07, dupǎ a ȋnceput mai speed, ȋndeosebi ȋnc. cu 2010 şi mai ales 2013-15, ȋn timp ce 2021 nu are mult speed şi nu e predominant. Aşadar, dacǎ cele cu destul de puţin speed (melodic) sunt numite power, la fel ca şi cele super speed (melodic), atunci de ce cele heavy/speed sunt numite heavy? Pt. cǎ toate, am spus inclusiv I. Maiden, sunt heavy/speed, chiar dacǎ nu ȋn ultimii peste 20 de ani, inclusiv ultimele albume Priest nu sunt deloc sau aproape deloc speed, dar cele din anii 80 şi chiar 70 sunt heavy/speed aproape toate, iar Painkiller super speed (primele 5 piese, ultimele 4 sunt heavy), erau şi piese hard, iar Accept e de departe cea mai agresivǎ trupǎ heavy şi cu cel mai mult speed devastator, care nu e predominant, adicǎ e heavy/speed. De asemenea, melodic heavy/speed şi chiar melodic speed, eminamente sau ȋn esenţǎ super pop, nicidecum nu e mai agresiv decât heavy/speed, chiar dacǎ viteza (la melodic speed) e esenţial mai mare, la heavy stilul, chitǎrile, vocea, versif. sunt esenţial mai agresive, la melodic speed sunt voci ȋn manierǎ pop şi tonalitǎţi ȋnalte și de ridicat rafinament tehnic (ca și instrum..), chitǎri melodice, ȋn general predominant clape, altfel de versif. Iar eu peste tot am menţionat trupe, piese, albume mai heavy, instrum. mai heavy, aşa cum sunt Hammerfall şi mai mult Primal Fear, care sunt mult mai heavy decât trupele obişnuite melodic heavy/speed şi mai agresive, inclusiv decât Hello, Ray, dar mai puţin agresive decât trupele heavy/speed, nu numai Accept, Manowar ş.a., şi esenţial mai melodice, adicǎ sunt inclusiv melodic heavy/speed, deci nu existǎ heavy/power, respectiv aşa zisul power nu e peste heavy ca agresivitate, ci invers. Aşadar, sunt suficiente motive pt. a nu folosi şi exclude acest termen extrem de controversat şi fraudulos numit power metal, care pe wiki e menţionat ca fiind combinaţie de heavy şi speed!? Şi, aşa cum am mai menţionat, termenul e introdus de aprox. sau puţin peste 15 ani, dintotdeauna, adicǎ 80, e cunoscut termenul melodic speed, care e mult mai real şi elocvent. De asemenea, toatǎ muzica este 80 şi s-a terminat la sf. 80, când erau la apogeu (ca şi ȋn prezent) glamul, melodic heavy/speed tocmai apǎrut, ca şi thrash, acesta fiind ȋnc. metalului greu spre supergreu, ȋnceputul metalului mai greu poate fi speed metal, şi care constituie suportul genrilor extreme, black, death, al cǎror ȋnceput incipient dateazǎ tot sf. 80. Şi toatǎ muzica post şi ȋn afara 80 se numeşte mulţimea vidǎ, adicǎ 0 tǎiat. Ca să nu vorbesc de muzica post pop 80 și ce se cântă acum și de mai mulți ani, care nu e nici mulțimea vidă și nu poate fi numită nicidecum muzică, cea mai infectă și incultă posibilă. Pt. că am văzut niște proști spunând că multe trupe în anii 90-2000 au experimentat!?, iar acum au revenit la 80!! Problema e că n-au ce să experimenteze, pt. că toată muzica e exact 0 tăiat în afară de 80, Metallica a revenit în 2008 la 84-88 după cel mai catastrofic produs de nota 0,5 (2003) și cele mai imbecile stiluri care n-au nicio tangență cu muzica, arta, cultura. 

După trupele de legendă din anii 80, îndeosebi a 2-a parte şi sf. 80, Scorpions, I. Maiden, J. Priest, Y. Malmsteen, Queensryche, Helloween, WASP, Manowar, Accept, Bon Jovi, Leppard, Whitesnake, M. Crue, Europe, G. Ray (deb. 1990), Motorhead (deși cele mai bune alb. sunt 91, 93, îndeosebi 93 și nu a scos mari albume), T. Mac Alpine, J. Satriani, Metallica, Megadeth, Ozzy, Dio, cu care s-a terminat în mare măsură muzica, în a 2-a parte a anilor 90 a urmat noul val de trupe uriaşe în muzică cu care s-a terminat în fapt def. muzica, unele introducând chiar subgenuri noi: Stratovarius, Therion, Rhapsody, TSO, J. Stump, Concerto Moon, L. Tears, Angra, Kamelot, Hammerfall, P. Fear, Edguy, Fr. Call, Nightwish, Royal Hunt, S. Arctica, Insania, Dark Moor, At Vance, Silent Force, Mob Rules. Strato deb. în 89, înf. în 84, dar per. de aur este 96-00, inclusiv 95, respectiv cu venirea lui Kotipelto (și clăparului Johansson, fost în Malmsteen), avea să devină cea mai titrată trupă din aria mel. speed şi epic, revoluţionând stilul Hello prin corurile inegalabile şi vocea angelică unică a lui Kotipelto şi stilul epic cu oarece iz simf. malmsteenian (nicio tangenţă cu Priest, spre deos. de Hello) şi sistemul de clape infernal, preluat apoi de multe trupe, dar niciuna comparabil, Therion a deb. în 91 în aria metalului extrem, dar abia în 96 scoate un album epocal, de referință pt. istoria gothic simf., schimbând registrul, apoi se limitează la operă în manieră cât mai pop (98) și se pare că în 2021-23 și îndeosebi 22 scoate chiar cele mai bune albume din carieră (excluzând 96) și fiind de departe cea mai bună (posibilă) din lume pt. mine în acest moment, deși e o muzică destul de simplă și toată la fel, dar extrem de accesibilă și cea mai bună pe care am auzit-o (vreodată), heruvimică divină absolut nemaiauzită și incomparabilă, deși toate alb. sunt bune, cu excepția 2007 și mai puțin 2000 și toate cam la fel, mi-ar fi fost imposibil de imaginat așa ceva în urmă cu puțin peste 1 an, Rhapsody introduce un nou subgen şi stil, care avea să fie denumit (fals) simf. power (97) şi rămâne cea mai mare trupă din arie, desprizându-se ulterior mai multe, L. Turilli, LT's Rhapsody, Turilli/Lione Rhapsody, TSO deb. în 96, formată pe scheletul unor membri Savatage (care a încetat activ. după 2001), un stil de simf. operă prog creștin și heavy, dar și jazz rock, cel mai elevat gen și cu cele mai spectaculoase și unice piese instrum. în manieră simf., dar diferite de stilul neoclasic instrum. exclusiv pe chitară, cei mai puternici voc. de operă, tenori, dar a scos relativ puține alb. (Savatage, deb. 83, cele mai bune albume sunt 95, 97, 91, puțin 89 și 2001), J. Stump deb. în 93, dar alb. cele mai bune sunt 2004, 12, 15, 09, revol. stilul Malmsteen exclusiv instrum. neoclasic şi un stil propriu, de departe, alături de acesta din urmă e cel mai mare şi mai bun neoclasic, Concerto Moon,  deb. 97, cea mai titrată trupă din JAP, gen Malmsteen dar revol., cu virtuozitate pe chitară inegalabilă, alb. 98-99 sunt excelente, câteva piese de virtuozitate neoclasic incomp., după 2000 însă nu se mai ridică la acest nivel și probabil a scos cam tot ce putea, vocea însă la trupele jap., cu excepția câtorva fem., nu este f. bună și în general în japoneză, L. Tears deb. în 94, dar alb. 99 e epocal (Forever Autumn), de asemenea, cântă un stil şi subgen aparte, cu toate că precursoare a fost P. Lost, dar care cântă altceva, Angra (BRA), deb. 93, preia la înc. stilul Hello, dar în manieră prog și mult mai puțin speed ulterior și fost vocalist (decedat) A. Matos, cu mențiunea că faimosul ex-vocal Rhapsody, F. Lione, cântă în Angra din 2013, ult. album cu Rhapsody 2016, iar ult. Rhapsody cu Turilli (ex-lider) 2011, Kamelot deb. în 95, alb. înc. din 98-99 încep sa fie de mare calibru, cele mai bune 2003, 2005, 99, 2001, dar şi ulterior, inclusiv 2023, un stil propriu de mel. heavy/speed simf. prog, menţionat pe archives prog/melodic power, Hammer deb. 97, şi Fear deb. 98 revoluţionează h. metalul 80 (marca J. Priest) la un nivel de neegalat, fiind de departe cele mai bune trupe h. metal de peste 25 de ani şi sg, Edguy revol. stilul Helloween mel. speed prin operă (Th. Salvation 99, apoi Avantasia 01, 02 care avea să fie numit chiar The Metal Opera), din păcate după 2002 muzica devenind tot mai pop, epic, parţial mel. hard şi terminând def. cu opera nu mai are valoare, iar vocea incredibilă de pe 99 nu mai poate fi atinsă, vocea lui Sammet de peste 20 de ani e mult inferioară şi incomp., F. Call revol. stilul Hello la alt nivel şi e de departe cea mai bună trupă mel. speed din ultimii 25 de ani (mel. speed/pop), debut 99, o grămadă de alb. f. bune, R. Hunt, deb. 92, simf. prog heavy (melodic prog metal pe archives), cu senzaționalul voc. DC Cooper, cu cea mai subțire voce posibilă și puternică și cu un stil propriu și excelent simf. pe clape (ex-vocal M. Boals, ex-Malmsteen, ș.a.), S. Arctica a deb. cu un album fulminant care a făcut senzaţie, 1999, care rămâne cel mai bun al trupei şi unul din cele mai bune din aria meel. speed, bune mai sunt parţial şi 2001-04, chiar dacă ulterior muzica lasă mult de dorit, Insania, în 2001 a scos poate cel mai bun album din aria mel. speed, o adevărată bijuterie peste toate alb. Strato, Hello, de asemenea, şi 2007, deb. în 99, D. Moor deb. în 99, dar alb. 2002 e o revelaţie, continuând oarecum stilul Rhapsody dar în altă manieră, nu aşa de heavy/thrash (nicio tangenţă cu Manowar) şi un stil mult mai melodic, ultraspeed mel. simf. 2002, apoi mult mai puţin speed, eu zic că e cea mai bună din aria simf. aşa zis power după Rhapsody, At Vance, deb. 99, simf. heavy/speed gen Malmsteen, primele 4 alb. 99-02 cele mai bune, 2 voc. de calibru, O. Hartmann [cântă pe alb. Avantasia din 2008, M. Leven (ex-Mammsteen, Therion)], S. Force, deb. 2000, alb. 2001-04 f. bune, cu DC Cooper- vocal, mel. heavy/speed simf., alb. 2013 (fără Cooper) nu are tangență cu metal, Mob Rules deb. în 99, dar cele mai bune alb. sunt 2000-02. Şi cu astea s-a terminat toată muzica şi trupele uriaşe şi de mare calibru în muzică, incipient mai pot fi luate în considerare câteva apărute la înc. anilor 2000, Dreamtale 2002, Sirenia 2002, Epica 2003, dar numai prima poate fi luată în considerare, Sirenia până la plecarea span. Ailyn 2016. The Gathering, deb. 92, dar sg album este 1995 (Mandylion) și chiar unicat doom atm.., ulterior a terminat cu metalul, W. Temptation, deb. 97, totuși destul de modestă, deși f. cunoscută datorită vocii lui Sh. den Adel (a colab. inclusiv pe Avantasia 01-02), pe archives e menționat simf. metal inițial, simf./alternatriv rock ulterior, Anathema, deb. 93 î*n aria metalului greu/extrem, apoi a terminat cu metalul (prog/atm. rock), D. Theater, deb. 89, alb. 92 rămâne poate cel mai bun album prog metal din istorie, considerată trupă etalon și cea mai mare din aria prog metal, sg album care mi-a mai plăcut a fost 2016, Threshold, deb. 93, îmi place mai mult decât celelalte trupe prog, Fates Warning, deb. 1984, inițial cons. o imitare I. Maiden, când și cânta mai heavy, apoi a devenit exclusiv prog metal, după unii e cea mai mare din aria prog, pot spune că e o muzică mai complicată și dificilă pt. mine. Cam aici s-a terminat cu muzica şi trupele de uriaş calibru. Mai poate fi menţionată Edenbridge, tot aşa zis simf. power, debut 2000. Lacrimosa, o trupă cam ciudată, nu e menționată pe archives, deb. 1991, gothic metal/rock, dark wave (inițial) zice pe wikipedia, toate alb. sunt înreg. la Hall of Sermon și sunt multe, are câteva piese și albume interesante, un stil unic de simf. metal, clasic music, gothic metal și epic, în general în germană, sunt și în eng. unele, dar cam puține care-mi plac, 99-03, 97. Amorphis deb. în 92, sg album cred care poate fi luat în considerare Am Universum 01. Falconer, deb. 2001, folk/power pe archives, are multe albume, dar am ascultat numai pe pr. 2 cred, cântă și în suedeză. O trupă ciudată, adică stil ciudat, care nu-mi pace în general și nu e menționată pe archives, Amaranthe, păcat de vocea superbă E. Ryd care a cântat și cu Tolkki Avalon pe 2013 și e și deosebit de frumoasă și acum am citit că a cântat cu Hammefall în 2011 la Hard rock cafe în 30.11, atunci debutase, am fost dar n-am știut cine a mai cântat pt. că au fost trupe rom., care la sf. mulțumind publicului m-am mirat ce bine vorbeau rom. și în fapt erau rom., dar nu cântaseră niciun cuvânt în rom.!!

O comparaţie între Hello şi Ray. Hello e net superioară, dovadă că Hansen s-a reîntors după 28 de ani. Dar, după plecare în 89 într-adevăr lucrurile au mers mult mai prost pt. Hello, deşi a ajuns la o casă mult mai mare, EMI, alb. 91, 93 sunt considerate de maj. a fi cele mai slabe, deşi n-am această părere, pe 93, deşi în mare parte heavy mel., epic, sunt câteva piese fară tangenţă cu metalul care prefigurează viitorul stil al lui Kiske, de asemenea, prob. avute cu Noise care a dat formaţia în judecată, însă alb. 94, deşi cu un vocalist greu acceptabil la început şi la pol diametral opus de Kiske, a avut succes important şi a fost bine cotat, vocal de glam (ex-PC 69) și a scos 2 alb. solo 97, 99 gen glam. Mi-ar fi plăcut să meargă pe această direcţie, mel. heavy/speed, dar cu multă nuanţă pop, înc. din 96 soundul devine mai heavy şi mai agresiv, iar basul/tobele devin f. grele culminând cu 98, dar îndeosebi pe 2000, cu sound f. thrashizat, erau chiar şi pe 96, iar per. 96-03 e considerată o per. mai slabă, deşi în 03 se revenise ceva. Între timp, G. Ray a deb. cu cel mai bun album din istorie, chiar peste Keeper I, II, care a fost f. bine cotat îndeosebi în JAP, scoţând şi DVD Heading for the East – Live în Japan 91, Scheepers chiar îmi plăcea mai mult decât Kiske. Asta dat. câtorva piese cu tentă Queen îndeosebi The Silence, cu sig. cea mai bună din istoria trupei, din păcate însă Ray nu a continuat în această direcţie, deşi e bunicel şi alb. 91 şi cu multă tentă pop, e mult mai slab, iar 93, deşi Scheepers face faze vocale Queen, e slăbuţ. Înc. din 95, Hansen revine la ce a început, adică oarecum stilul Walls, chiar dacă mult mai puţin agresiv şi heavy, inclusiv mai puţin speed, dar nuanţa şi soundul tipic Priest (care nu lipsea nici pe 91-93, chiar dacă avea tangenţă Queen) e mult accentuat, de asemenea, excelentul vocalist e expulzat şi preia vocea, chiar dacă mult sup. faţă de 85, totuşi răguşită, pe alocuri melodică, absolut incomp. cu un vocal de talia Scheepers sau Kiske. De asemenea, nu vor lipsi pasaje tipice Queen, dar sună ciudat cu vocea lui Hansen. Totuşi, alb. 95 e bun şi e mult mai puţin speed decât 97, 99, adică e mel. heavy/speed, iar pe urm. 2 accelerează viteza mai ales pe 99, şi tobele devastatoare, dar deşi cu nuanţa accentuată heavy Priest, sunt cele mai pop după 91, 90, pe 97 şi cele mai multe clape, cam sg, melodic speed în toată regula, se resimte atât nuanţa pop 80 (inclusiv prel. Pet Shop Boys - It's a Sin), cât şi soundul ch. Priest, iar alb. 2001 e cel mai heavy şi agresiv, deşi e mel. speed, dar mai heavy, chiar piesa Dethrone Tyranny destul de thrashizată. Cert e că în 90-91, 95-99 Ray a fost mult peste Hello, lucrurile aveau să se schimbe după 2003, când Hello a scos cel mai bun album din istorie, 2005, urmat de alte câteva alb. f. bune, mult peste 96-03, 2007, îndeosebi 2010 şi mai ales 2015, unde se revine la ultra pop 80, dar cel mai puternic speed şi tobe devastatoare și unele piese în stilul 91, după soundul cel mai agresiv şi thrashizat 2013, inclusiv peste 2000, deşi nu lipsea popul caracteristic, şi totodată sg album cu voce răguşită a lui Deris (asem. pe alocuri cu Hansen pe 85!?). Între timp, Ray a cam terminat cu muzica, alb. 2005 încă bunicel, în aceeaşi manieră mai heavy dar mai puţin din 2001, 2007 denumit Land of the Free II (adică, reed. 95), departe de a se compara, însă e mult mai moale şi mai puţin heavy decât precedentele şi un album călduţ 2014. Stilul general Ray e oarecum Walls, esențial mai melodic, şi Keeper I, stilul gen. Hello e îndeosebi Keeper II. Cu mențiunea că alb. 2013 Hello, care e cel mai agresiv, e scos la Sony, a 2-a sau prima cea mai mare casă de discuri. Cu toate astea, alb. 96-03 Hello sunt departe de a putea fi considerate slăbuțe, sunt câteva piese excelente și unele din cele mai bune din discografie, Power, King wil be Kings  (tipică 87-88), balada Forever & One, If I Knew, Laudate Dominum, Midnight Sun, I Can (ultra mel. heavy), chiar Falling Higher tipică mel. speed și cu excelent solo, Hey Lord (gen B. Carlisle), Salvation, una din cele mai bune din discog., cel puțin primele 3-4, total tipică Keeper, All Over the Nations, The Dark Ride, Deliver us from Temptation (bonus pe 2000), The Tune, Do You feel Good, Hell was Made in Heaven, Just a Little Sign, trupă care n-a scos deloc alb. slabe. Iar cele mai bune piese de pe Walls sunt ale lui Weikath, Guardians, How Many Tears, eminamente mel. speed, cele care sunt speed sunt ale lui Hansen, are și piese mel. speed, iar Weikath e autor principal inclusiv pe Walls, sg album unde e maj. Hansen e 87. După 94 autor maj. e Deris, pe 2005, 2003 doar puțin Deris mai mult, adică nu sunt maj., au și Gerstner, Grosskopf mai multe. Alb. unde aportul lui Weikath e redus sunt mai slabe, așa cum sunt 2013, 98, pe 2000 are 2 plus bonus, care sunt cele mai bune alături de piesa titlu, cea mai lungă, Grapow, pe 2013 are 1 care e cea mai bună, Years, cele mai bune sunt de asem. Grosskopf, Straight ..., Far from the Stars și bonus jap. Eternity, pe 2015 Weikath are 3, 2 sunt cele mai bune, Battle's Won, Creatures in Heaven, cea mai bună e More Than a Lifetime - Grosskopf, bonus track, pe 94 Weikath are aproape jumate și se resimte, Grosskopf are în premieră pe 2000, coautor împreună cu Weikath, bonusul Deliver Us from Temptation. Marile hituri sunt oricum ale lui Weikath, la care se mai adaugă câte 1 Grosskopf, respectiv Grapow (până în 2000) și extrem de rar Deris, deși are comp. în stilul Hello și nu al lui de pe alb. 97, 99, 2013 sau PC 69. Alb. Deris sunt f. proaste, de 4,5-5 să zic 97, 2,5-3 99, 3-4 2013, slabe sunt și PC 69 89-93, care zice că sunt glam, nici pe departe comp. cu trupă net superioară, Axxis, nu știu cum sunt alb. PC fără Deris după 93. Pe alb. Ray, Hansen e maj., dar unele din cele mai bune erau ale lui Richter ș.a., pe alb. 90 avea 90%, sg unde are sub 50% e 97. Pe 7 Sinners, Deris e asociat cu Gluttony=lăcomie, Weikath cu laziness=lene, Loeble cu wrath=mânie, iar Grosskopf, Gerstner păcate necunoscute. Cert e că nicidecum nu poate fi vorba la Weikath de așa ceva.

Mai citii pe maximumrock.ro un art. 2019 (PS Grigoriu) ref. la aniv. lui B. Dickinson, 07.08, care împlinea 61 ani, un mare muzician, dar nu zicea nimic de M. Weikath, aceeași zi, dif. de 4 ani. 

E stupefiant că pe wiki nu e Joe Stump, numai wiki.fr., es, destul de puțin, eventual germană, maghiară, dar e pe archives, iar Satriani, Vai nu sunt pe archives. De menționat e că oricum în română sunt puține art., iar la power scrie f. puțin și prost, dar în span., fran. scrie altceva decât în engleză, precum și în română etc., adică scrie fiecare ce crede și nu e trad. din eng., în span. am găsit cel mai amplu, mai mult decât în eng. și scrie altceva, cum am menționat. De asemenea, la multe trupe în eng. scrie că ar cânta anumite genuri, inclusiv la fiecare album, în span. scrie altele etc. și nu sunt la toate alb. menționate sau sunt mai puține.

Deși pe wiki nu apare termenul melodic power, pe archives e menționat, așa cum am arătat, Stratovarius, Soulspell, Dreamtale, Mob Rules ș.a. Și e cam ciudat faptul că de ex., S. Arctica, trupă care a decăzut total după 2004 și e un fel de, nici atât, mel. hard, combinat nu știu cu ce, așa zis power, e menționată, atât pe wiki, cât și pe archives power, deci nu se mnenționează melodic power, cu atât mai puțin la Helloween. Și, într-adevăr, Strato, Dreamtale cântă la un nivel incomparabil față de cei menționați, deși mai ales înc din 2013 Strato cântă mult mai energic și deloc prog și super speed mai ales 96-00, dar și epic, de asemenea, speed melodic și superspeed pe alocuri și Dreamtale, inclusiv 2022, dar ultramelodic, nu însă Mob Rules și nici Soulspell, care cântă mel. heavy/speed și mult prea puțin speed, S. Arctica a cântat superspeed pe 99 și ceva 01-04, dar și super balade și ulștrapop, iar după 2004 au terminat de fapt cu muzica, dar nu zice că e melodic power, dovadă că muzica e oricum mult mai proastă și incomparabilă, iar unul pe maximumrock zicea că e pop rock!?, adică, nici metal, ceea ce e fals, de fapt respectivul nici habar n-are de muzică (PS Grigoriu). Așa cum am menționat și e cunoscut, însușți așa zisul power, adică o imbecilitate, înseamnă în fapt melodic speed, meodic heavy/speed sau ar trebui să însemne, pt. că e ceva indefinibil, cum s-a menționat, o combinație indef. hard-thrash și sunt băgate trupe care n-au tangență cu mel. heavy/speed. Și nicidecum nu e mai agresiv decât heavy metalul, în speță heavy/speed, mai dinamic da și supermelodic, dar nicidecum mai agresiv., heavy metalul, heavy/speed fiind oricum mult mai prost, adică inferior și mult mai plictisitor. Iar faptul că la Hello, Ray zice că e speed/power pe archives, respectiv Ray power, speed pe wiki dovedește că muzica e mult mai proastă, deși pe wiki la Hello zice exclusiv power și cred că zice că e power, speed (și nu speed/power) la Ray și datorită vocii mai răgușite, asem., deși incomparabilă cu Walls of Jericho, dar răgușită e și la Sabaton, care zice că e power și, așa cum am menționat, la Ray e mai ales mult J. Priest, parțial la Hello și îndeosebi la Hammerfall și mai ales Primal Fear e mult prea mult J. Priest și super heavy. Și nici clapele nu exceeză, adică nu prea sut, deși au avut, mai ales pe 97, 90-93 Ray, Hello, discret pe aproape toate alb., dar nu ultimele și ultimul, și Fear și Hammer au, dar în esență e super heavy, melodic, dar la Strato, Dreamtale e cu totul altceva și aici clapele dau tonul și nicidecum J. Priest, chitara nu e astfel, vocea ultramelodică, viteza esențial mai mare, muzica incomparabil net superioară și supermelodică. Clapele sunt predominante și la Sonata, chiar asem. cu Strato, un fel de copie, totuși puțin diferit, dar muzica e mult prea infectă după 2004, inclusiv până în 2004 accentuat superpop față de Strato, deși destul de speed. Așa cu am menționat exclusiv eu sg în lume, Strato are un stil și voce unică pe care l-am numit angelic metal. Superbă e și vocea lui J. Cans, dar e oricum mai heavy. Char dacă și Kakko are voce acceptabilă, nu se compară oricum cu Kotipelto. Xandria înseamnă în fapt 2013-17 cu Dianne van Giersbergen care seamănă mult cu Tarja (Sacrificium, Th. of Damnations 2014, 17), puțin Manuea Kraller 2010-13 tot soprană (alb. 2012), cea care e acum grecoaică e 0 și ca atare muzica 2023. Iar Sirenia perioada de aur cu spanioloaica Ailyn (Pilar Giménez García) 2008-16, alb. The 13th Floor, The Enigma of Life, Perils of the Deep Blue, The 7th Life Path, din 2016 e franțuzoiaca E. Zoldan, bunicică, dar nu se compară.

S. Arctica, deşi una din trupele importante din aria mel. speed şi mai ales primele 4 albume, primul fiind chiar unul din cele mai bune din arie şi de departe cel mai bun din discog., deci începutul fulminant şi după primele 2 alb. a şi scos 1 alb. live în JAP, după 2004 muzica lasă mult de dorit, nu numai din cauza cochetării cu prog şi de fapt un stil indef. pe 2007, în 2009 se revine la mel. speed (1-2 piese, ca la Avantasia/Edguy), dar destul de modeste, deşi se menţionează că ar fi aşa zis power, inclusiv ultimele, iar pe wiki alb. 2012 zice că e heavy/power (şi mult mai bun decât cele numite power, inclusiv ultimul ş.a., dar mult sub 99-04), pe archives menţionat exclusiv power!? toate, nu numai că muzica după 2004 nu are nicio valoare, dar vocea e f. ciudată în aria metalului melodic şi îndeosebi mel. speed sau mel. heavy/speed, ba seamănă pe undeva cu K,. Meine, ba pe de altă parte un fel de semitenor, respectiv înaltă, dar şi joasă şi nu prea e potrivită cu superpopul cântat, nici măcar 99-04, unde avea voce incomparabil mai bună, deşi ultraspeed, îndeosebi primul, era vorba de superpop, iar ce am văzut pe youtube conc. 06-07.11.23 CJ, şi Quantic nu are voce aproape deloc, chit că nici Kotipelto, care e ceva mult mai în vârstă, nu mai are comp. cu ce avea, dar încă e mult peste şi incomp. Iar Dreamtale, de aproape 20 de ani e de departe cea mai bună trupă mel. speed din FIN şi nu numai şi nu înţeleg de ce nu a venit în ROM, în timp ce S. Arctica a venit de multe ori .S. Arctica a cântat şi la SB la Artmania în 2011, a 2-a seară, sâmbătă, cu altă trupă şi mai ciudată, Lacuna Coil, care a cântat de cele mai multe ori la Artmania, 3, în prima au fost Helloween, Tarja. Ca să nu vb de Insania (până în 2021 s-a numit Insania Stockholm), una din cele mai bune trupe mel. speed şi nu numai şi totuşi mult prea puţin recunoscută şi apreciată, alb. 2001 cred că e cel mai bun album mel. speed (mult peste toate alb. Strato, Hello și un voc. aproape total Kiske 87-88), dar şi 2007 şi abia în 2021 a mai scos şi voc. diferiţi. Și sunt multe trupe suedeze, sunt și finl., dar suedeze mai multe și mai bune. Şi pe celelalte, dar mai ales 2021, e speed devastator, ca pe Keeper I 87 și masi și, nu lipsesc nici pasaje mai lente combinate, dar puţin, ultraspeed fiind Ecliptica, dar asemenea, are o baladă și alte semi etc. Şi Dreamtale 2022 e super speed, dar mai puţin decât Insania 2021 şi mai multe pasaje şi piese mai lente şi excelente clape, mai multe voci, fem. și masc., inclusiv puțin mai răgușită pe alocuri. Ecliptica nu din cauză că e ultraspeed e cel mai bun, ci pt. că sunt cele mai bune comp. și cele mai mari hituri (unele nefiind superspeed), muzica fiind în esență superpop (adică incomp. cu Hello 87-88, chiar dacă pe 88 e mai puțin speed sunt oricum mult mai heavy) și clapele asem. cu Strato, deși totuși puțin diferite și din plin, pt. că Strato nu cântă nici pe departe (super) pop 80 (ca Hello înc. cu 94, cu ușoară nuanță chit. Priest, relativ discret), angelic metal și epic (și prog pe unele alb), dar mel. speed per. ansamblu, super speed îndeosebi 96-00 (dar și epic).

Acum găsii pe wiki că alb. 90 B. Dickimson e pop metal, 94 hard, heavy, 97, 98 heavy, 2015 heavy, prog, 96 gruge, alternative, hard. Alb. 90 e destul de prost, ceea ce menționează pe wiki a fi pop metal am menționat că nu are tangență cu melodic metal, respectiv glam, mel. heavy, mel. heavy/speed care sunt în fapt pop metal, altele sunt și mai proaste, piesa Tears of the Dragon 94 e sg, care e heavy să zic și o demonstrație de voce, restul e f. prost, adică oribil și mult mai prost decât 90. Oricum, pop metal nu e 90 pt. că vocea lui Dickinson e destul de agresivă, chiar mult mai mult decât la Maiden, iar stilul așa numit pop e o porcărie, dimpotrivă, super melodică e pe Tears. Piesa 9, restul 1,5. Puțin mai bunicel e 97, care cu A. Smith la ch., dar nu bun în orice caz, adică 1 piesă bună, Man of Sorrows, din nou demonstrație de voce și are și variantă în span. (Hombre Triste), deși nu apare nici pe wiki, nici pe archives, și mai are piese puțin bunicele 1-2, Road to Hell, destul de heavy, excelent pasajul de ch., (seamănă ceva cu Prisoner - I. Maiden 82), cam agresive piesele, oricum prost per ansamblu, aproape 5, cred că sub, mult prea departe pt. a se compara cu alb. Maiden 90-00, în special 90-98. F. proastă e și piesa videoclip de pe 2024 (lansată 23) și alb. zice că apare pe 01.03.24.

O scară a agresivității: disco 1-1,5, pop 0,5-2, pop rock 1-1,5, rock 1-2, arena rock 2-2,5, pop metal 1.5-3, glam 2,5-4,5, hard 3-5,5; Mob Rules 4,5, S. Arctica 5, Therion 4-5, Edguy 5,5-6, Avantasia 5-5,5, WASP 5,5-6, Scorpions 5,5, Fr. Call 6-6,5, TSO 6,5-7, Motorhead 7, I. Maiden 7-7,5, Helloween 6,5-7, G. Ray 7-7,5, Stratovarius 6,5-7,5, Dreamtale 7, Heavenly 7, Insania Stockholm 7,5, Hammerfall 7,5-8, Pr. Fear 7,5-8, Y. Malmsteen 7,5-8, J. Priest 8, UDO 8-8,5, Manowar 8,5, Accept 9-9,5, Megadeth 9-11,5, Metallica 9,5-12. Nivel muzical: glam 9,5-10; arena rock 8-9; mel. heavy/speed 8,5-9,5; pop disco 80 7-8,5; alt așa zis pop 0,5-1,5; alte subgenuri subpop 0-0,5; melodic heavy 9; neoclasic metal 9-10; speed metal 3-4; thrash melodic 5, thrash 2, heavy/speed 5-8,5, alte subgenuri grunge, punk, groove, alternativ, industrial, new metal ș.a 0-0,5.

Apocalyptica cântă la Palatului în 27.11.24 și la CJ în 26.11, iar pe metalhead scrie că Metallica e cea mai mare trupă rock din lume!? Dacă ar fi așa ar fi mult prea grav, atunci ar însemna că nivelul muzical global ar fi extrem de redus, cea mai mare trupă thrash, da, dar nicidecum cea mai mare de metal și cu atât mai puțin de rock, cu mențiunea că Megadeth e mult mai bună. Din câte știu, la ACDC au fost peste 60.000 în P. Const., la Metallica au fost aprox. 30.000 pe 23 August (99), 20 și-aproape 25 mii în iulie 2008 pe Cotroceni, tot cam atât la Maiden (22 mii sau peste), la Bon Jovi au fost vreo 50 mii în P. Const., la Gunses Roses scria unul că au fost 42 mii în 16.07.23 pe 23 August, deci, mai mult decât la Metallica. De asemenea, la Sonisfere în 2010 a fost mai multă lume în a 3-a seară la Rammstein decât a 2-a la Metallica, Slayer, Megadeth, chiar dacă prima e 0 pt. mine, iar a 2-a e mai mult, dar nu cea mai și nici printre cele mai bune. Queen cânta în anii 80 cu 100 mii de pers. pe stadion. Iar asta are mai mică importanță atât timp cât cele mai multe zeci de mii de trupe sunt Helloween, de asemenea, multe, dar mai puține, Malmsteen, precum și mai multe - îndeosebi în SUA - glam. Iar mai nou, cele așa zise simf. metal.

Therion Goes Classic Full Concert - YouTube                                                    Therion. Live In Romania. La Sala Palatului. 2005. - YouTube

Playlistul Therion 04.02.24 Quantic: The Blood of Kingu, Ruller of Tamag, Birth of Venus Illegitima, Tuonela, Ten Courts of Diyu, Mon Amour, Mon Ami, La Maritza, Leviathan, Asgard, Morning Star, B. Diamonds (ult. 2 Draconian Trilogy 2, 3), Ginnungagap, Litany of the Fallen, The Sirens of the Woods, Aeon of Maat, Lemuria, Sitra Ahra, Quetzalcoatl, Eye of Algol, Son of the Staves of Time, bonus The Rise of Sodom and Gommorah, To Mega Therion. În deschidere Alpha Q (SB) aproape 40 min., s-a terminat aproape la 23,10. Cel mai bun e Leviathan II, atât muzica cât și coperta, dar cea mai bună e Lunar Coloured Fields, de asemenea, Hades and Elysium, Midnight Star, dar și primele 3, cam toate, de fapt, de pe 1 cea mai bună e Leviathan, puțin Tuonela și Ten Courts, Psalm of Retribution, Great Marquis, care seamănă mult cu o piesă Hammerfall 98, iar 3 e de asemenea exelent, mai bun ca 1, ceva mai heavy, dar la fel de bun ca 2, adică toate piesele, chiar mai multe decât pe 2, dar nu sunt 2-3 atât de excepționale ca pe 2, deși toate zeci-sute de piese și zeci de alb. de 25 ani încoace sunt identice și muzică extrem de plăcută, accesibilă și simplistă, dar acestea sunt cele mai bune și net peste toate, cu excepția 1996. Leviathan II seamănă cel mai mult cu Vovin, dar nu numai, fiind peste, și cu ceva Sirius B, dar e mult peste oricum și cred că e cel mai bun, ca și 2023, produs Therion în afară de Theli și rămâne totuși Vovin, deși nu e chiar excepțional. Pe alb. 2021-23 revine pe câteva piese M. Leven, care a fost pe Lemuria, Sirius B, aducând un plus pieselor, dar vocalistul actual și care e permanent din 2007 e T. Vikstrom. E adevărat, că e unică, nimeni în lume nu a produs și nu poate produce așa ceva. Cu toate că sunt bune toate alb., cu excepția 2000, 2007, 97 care nu e album de fapt, 2012 pt. copii, dar bun totuși. Tocmai de aia mă așteptam să fie 100.000 ca la C. Mex., o asemenea muzică înc. cu copii de 2-3 ani și fetițe și continuând cu cei mai pretențioși (printre care mă număr), nu poate exista cineva căruia să nu-i placă această muzică în lume, cred, nici mai simplă, accesibilă, plăcută (sg mai plăcută e glamul, nu tot, în 2005 nu eram atât de specialist în glam ca acum, dar cea mai elevată e neoclasic instrum., și glamul, mai ales, mel. heavy/speed sunt destul de simple și cam toată muzică). Mai simplă există, dar nu în metal, însă muzică de mulțimea vidă, fără a avea tangență cu muzica, ca accesibilitate, simplitate chiar și M. Talking e mic. Tocmai de aia nici nu mai cântă nimeni așa în lumea metalului. Totuși, nu sunt deloc ușor de făcut asemenea voci de operă și soprane, dar și tenori, care în concert nu sunt, pt. că numai Vikstrom vocal și 2 soprane (la fel ca și Lori Lewis, în Therion din 2007), în 04.08.23 la Râșnov Lewis nu a fost, numai bruneta (din SER), care e doar de acum în Therion. oricum, în 2005 și chiar și acum am zis că nu există muzică în lume mai plăcută.

Un concert care se aude excelent pe youtube și nu cred că am auzit concert așa de bine pe youtube Helloween Live Concert 2021 - 2022 (youtube.com). Interesantă muzica Lacrimosa, mi-am tot propus să ascult mai mult, dar n-am reușit decât puțin, e ceva mai ciudată și datorită faptului că acest așa zis gothic e cam lent, mai plictisitor, preponderent în germană, dar o muzică interesantă, simf. metal, muzică clasică, gothic. Deși pe undeva ar putea aduce aminte de Rammstein, menționez că aceasta nu prea are nimc în comun cu mine și e cu totul altceva, așa zis industrial ș.a.

Sunt milioane de trupe aşa zise simf. metal, absolut toate identice, în fapt e vorba de ultra pop metal cu voci fem., Therion nu face parte din astea pt. că e sg din lume care cântă operă metal/pop/heavy. Aşadar, simf. metal numit fals, în fapt se numeşte melodic metal, chiar dacă mel. metal cuprinde o arie mai vastă, adică glam, mel. heavy/speed ş.a., pe youtube la Delain, de ex. scrie simf. gothic, ceea ce e fals, gothic e altceva. Delain, am spus că sunt milioane identice, e un fel de W. Temptation la un nivel mai bun, chiar dacă vocea nu se ridică la acelaşi nivel, deşi pe en.wiki zice că e exclusiv simf. metal, pe archieves zice că e simf. metal/rock, iar W. Tem. pe en.wiki zice că e simf. metal, alternative, gothic, doom iniţial, însă la niciun album nu scrie alternativ, scrie numai simf. metal, gothic, cu exc. primuluia, gothic, doom, al 2-lea simf. metal, celtic metal, 2019 simf. metal, pop metal, power, 2023 nu e menţionat, 2011 simf. metal/rock, iar pe archieves, simf. metal iniţial, simf./alternativ rock apoi. Muzica asta pt. mine e nu numai plictisitoare, dar e în mare măsură sub Thalia şi muzica latino, deci nicidecum nu se poate compara cu Therion. La Therion sunt sute identice, dar e sg care e diferită de restul și la un nivel incomp. În timp ce așa zisul simf. power e altceva, adică e mel. heavy/speed simf., deci la un nivel mult mai ridicat, numai că în niciun caz nu se poate face comp. între Rhapsody, chiar dacă acum fără Lione nu mai e thrash melodic pe alocuri ș.a. și niciun fel de Manowar etc. și preponderent simfonic autentic, cu Edenbridge sau altele, ca să nu vb de Avantasia, care nicio tangență cu așa ceva și e exclusiv epic mel. heavy/speed, mel. hard, sau T. Tolkki, care e ceva tangențial simf., dar în fapt e mel. heavy/speed, de asemenea, epic, dar și ultraspeed, aprox. 20 și ceva%. Și culmea e că la astea pe archieves zice că sunt simf. power, pe când Dark Moor, care cântă incomp. mult mai simf., inclusiv instr. neoclasic, zice că e power. 

Pe wiki zice că alb. 91 Therion e death, 92, 93 death/doom, 95 death/doom, simf. metal, 96-23 simf. metal, cu excepția 2007 simf. gothic, prog, 2012 simf. metal, ye, ye. În fapt, 96 e gothic simf.-operă, 98-23 operă metal/pop/heavy (mai heavy 2023, 2018 III final, puțin 2021, puțin 2010), excepție 2007. Piesele 1-2 Lemuria 04 și puțin 1 2023 au nuanța vocală death de la început, dar destul de puțin, mai ales 2023, unde e vocea de operă soprană, iar pe 2010 Sithra Ahra mai sunt câteva cu pasaje de voce gothic mai răgușite, dar asem. de fapt cu cele de operă bariton, 2018 are voci de operă tenor/bariton mai reale, în rest e vorba de super pop operă, accentuat ultra pop 98, 2022, parțial Sirius B, dar și celelalte, inclusiv Lemuria, voci de operă mai adevărate mai sunt pe 2001, 2010. De mai  mulți ani am încercat să ascult Lepaca Kliffoth, dar n-am reușit, cu toate că de aici a început cu simf./operă, dar nivelul era totuși incipient și nici măcar ultima, Evocation of Vovin, care e cea mai bună, nu e deosebită și nici pe departe comp. cu muzica adev. și cu ce avea să cânte înc. din 96, referitor la 91-93 nu cred că poate fi ceva luat în calcul. Nu știu de ce alb. 2023 nu mai e la Nuclear Blast, unde sunt scoase toate 96-22, cu excepția 2012 pe care a refuzat și l-au înregistrat independent, de asemenea, alb. 91-95 au fost reeditate de N. Blast, fiind la Napalm. Vocile așa zise de operă pe 2022, 2021 și nu numai seamănă de fapt cu coruri pe care le-am ascultat la Radio Trinitas la unele slujbe și nici n-am mai auzit nicăieri, ceva, dar nu așa, pe Credo TV. Therion a evoluat mai mult decât orice trupă din lumea muzicii, ajungând de la death și un stil care nu avea tangență cu muzica la cel mai rafinat pop posibil din istoria muzicii, care nu a existat, nu există și indubitabil nu va putea exista, adică nicidecum glam, pop 80 și niciun fel de pop nu se poate compara, bineînțeles în manieră operistică, cu atât mai mult, și încă din 1998, chiar 96 de fapt, chiar dacă e altceva și la un nivel mai ridicat. 

Therion redevine după aproape 19 ani trupa nr. 1 pt. mine, adică după 2005 când a venit prima dată în ROM, dar nivelul actual depășește mult pe cel de atunci și a fost mai scurt atunci, urmare a revenirii Helloween în toamna 2005 cu cel mai bun album din istorie, dar abia în 2007 sau 07-08 (inclusiv DVD Live on 3 Continents. Pt. mulți poate nu e de crezut, dar alb. Therion 2021-23 sunt cele mai bune din carieră și nu numai, ceea ce nu aș fi putut crede posibil înainte de sf. lui 2023, îndeosebi Leviathan II. Therion e de asemenea una din trupele care au cântat de cele mai multe ori în ROM, 11, în 2024 04.02 la Quantic (Grozăvești, a cântat și în 11.03.18) și 11.08.24 Suceava - Motorfest Festival. În 09.12.06 a cântat la Sala Palatului cu Orch. Națională Radio - Therion Goes Classioc, transmis înreg. pe TVR 2 (se află și pe youtube). În afară de Tarja Turunen, de cele mai multe ori în ROM au cântat Amorphis 13 ori (ult. dată la Râșnov în 04.08.23, de asemenea, 04.08.18), Scorpions 11 (prima dată pe Dinamo în sep. 1993, ultima, 28.06.23 Romexpo, 1 dată SB, 1 dată Craiova, o dată BV (06.09.02 sf. Cerb Aur), 1 dată CJ, Therion 11 (pr. dată 04.06.05 Palatului, 1 dată Artmania 2014, 1 dată Râșnov 04.08.23, Suceava 2024), Anathema 10 (pr. dată aprilie 94, ultima, 24.10.17 Arene, de 2 ori Artmania), Haggard 9, Apocalyptica 8, Paradise Lost 7, de 6 ori: Iron Maiden, Judas Priest (17.07.24), Helloween, Megadeth (10.06.24), Steve Vai; de 5 ori: Lake of Tears, Dream Theater, Nightwish, WASP, Accept, Sirenia, Epica, Within Temptation, fiind excluse trupe care nu intră în aria mea, Kreator, Rammstein ș.a. În 2025 sunt anunțate la Artmania Dream Theater 25.07 (a mai cântat în 26.07.19), la Posada C-lung (29-31.08) Geoff Tate, la Roskstadt Extrem Fest (Râșnov 30.07-03.08) Within Temptation, Sepultura, Obituary, Arene Romane 23.07.SatchVai (Satriani & Vai), King Diamond (08.07). Destulș de slab, cele mai mari festivaluri din ROM s-au terminat în 2012, Ostfest Romexpo (15-17.06) Motley Crue, Manowar, Europe, Motorhead, Megadeth, WASP, Lake of Tears ș.a., cel mai mare festival din ROM, apoi Rock in Transilvania, care a fost numai 2 ed. SB 12-13.07.08 (13.07 Helloween, Doro, Axxis), 13-14.06.09 (14.06 Stratovarius, Jon Oliva's Pain, Bonfire), a mai fost în 2010 la Bran Axxis, Sonisfere Romexpo 25-27.06.10 Romexpo (Accept, Manowar, Paradise Lost, Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax, Rammstein, Anathema ș.a.), Rock the City Romexpo 29.06-01.07.12 Gunses Roses, Within Temptation, Saxon ș.a.), 03.07.11 Piața Const. Judas Priest, Whitesnake, 09.06.13 Romexpo King Diamond, în 2013, 2016 P. Const. a cântat Iron Maiden, deși i-a zis festival Rock the City, în fapt a fost vorba de 1 sg trupă și altele câteva 0 2 zile. Și atât, Artmania înc. din 2006 Piața Mare SB, în 2024 a fost cea mai slabă, deși ult. 2 ed. au fost 3 zile (26-28.07), adică, nicio trupă importantă, nici 2023 nu a fost deosebită (Wardruna, Sirenia 30.07), Wardruna pe archieves zice că e folk/ambient, cea mai bună ed. a fost 2013 Within Temptation, Haggard, Xandria, Lacrimosa, Amaranthe, Orphaned Land (ult. 2 nu mă inter.), 2007 Within Temptation, Anathema, My Dying Bride, The Gathering (15.-16.06), deși pe mine nu mă inter., trebuia să vină Haggard, a venit în 2013 și a cântat în feb. 2008 la Romexpo (în deschidere la Amorphis) și a 2-a seară sg la Casa Preoteasa și în noi. la CJ, apoi în aprilie 2010 la CJ, Buc. (Silver Church), 2010 Kamelot, Sirenia, 2011 Helloween, Tarja, Sonata Arctica, 2012 Edguy, Epica, 2014 Therion, Rage (nu a fost în P. Mare, ci într-o hală), 2008 Gamma Ray, Lacriomsa (în cort în fața Hot. Continental-P. Mare). Best Fest Aftershock Romexpo ed. I 2007 (Alice Cooper, M. Manson - care e toptal exclus pt. mine, zisese că vine Malmsteen), 11.07.08 Judas Priest, Primal Fear și cele 2 festivaluri exclusiv metal, care sunt cele mai mari din ROM, dar trupe mărunte, Posada C-lung și Rockstadt Extrem Fest Râșnov, ultimul are 6 zile, acum 5, 3 scene, a avut 4 și 3 zile, sute de trupe de metal, dar 0 absolut fără vreo leg. cu mine, în general metal extrem cu f. mici excepții (WASP 2018, Accept 2019, Therion, Epica 2023), abon. e peste 1000 lei, nu există bilete de 1 zi, Ed. 2024 Posada a fost una din cele mai slabe, ed. 2018 a fost cfea maui bună 31.08-02.09, în pr. zi Stratovarius, Royal Hunt și Magica (ROM), Royal Hunt a mai fost în 01.09.23 în deschidere la Soen!? Mai sunt Metalhead Meeting și Maximum Rock Festival, ultimul a avut 9 ed., 2006 (WASP), 2007 (UDO) CJ, apoi la Buc. înc. din 2013-14 Turbohalle, 2015 Arene&Colectiv, 2016-17, 2021-22 Arene, 2015 Epica, 2016 Kamelot, 2017 Haggard, 2021 Epica, Therion. La Ed. Metalhead 2024 Romexpo 17-19.07 au fost Judas Priest, Doro, Kamelot, Tiamat ș.a. A mai fost Feslsighet Tg Mures 2003-11, în 2005 Apocalyptica, 2008 Avantasia, Epica, 2010 Europe, în 2011 Hammerfall, W. Temptation, nu mai există. Și 2 fest. la mare, Vama Veche, era la înc. lui sep., nu mai e, în 2008 a fost Apocalyptica și Plaja Venus Mangalia 2008-24, care se menționează că a fost ultima și nu mai e, în 15.06.24 Stratovarius, Bonfire, Trooper (ROM). Cele mai mari trupe nu au venit în festivaluri: ACDC 16.05.09 P. Const., Bon Jovi 10.07.11, 21.07.19 P. Const., Metallica 09.06.99, 14.08.19 Arena Naț., 23.07.08 Cotroceni, Gunses Roses 23.07.23 Arena Naț., I. Maiden 04.08.08 Cotroceni, 26.05.22 Romexpo, 15.08.10 CJ, Scorpions 2011, 13, 16, 23 Buc., CJ, Craiova, J. Priest 01.07.15 Romexpo (în desch. Helloween), 22.07.18 Romexpo, 18.07.22 Arene, Y. Malmsteen 13.05.15 Palatului, Helloween 15.12.17 Romexpo, 16.03.13 Arene (în deschidere G. Ray), WASP 16.11.09, 17.05.23 Arene, Kiss 16.07.22 Romexpo, Megadeth 10.06.24 Romexpo și de 3 ori Arene, Therion 04.06.05, 09.12.06 Palatului, 2012, 2014 Arene, 2018, 24 Quantic ș.a.  

Something for the Ages - Hammerfall - una din cele mai bune piese instr., cu ușoară tentă neoclasic, dar puțin, mai e una pe 2000, Raise the Hammer, dar mult mai bună prima (2009), de departe cea mai bună de pe album, chiar dacă sunt și altele (e sg instr.), adică toate alb. Hammerfall sunt destul de bune, dar piesa asta instr. e excepțională. Chit. de la Hammerfall cred că sunt cei mai buni din lume, oricum e cea mai bună trupă posibilă de heavy metal din lume. De parcă ar fi suedezi!! Nu se pot compara alb. Priest (2018) ș.a. cu astea, tocmai de aia nu mi-au plăcut.

M-am mirat ca o trupă de debut să sune așa de bine, Aquaria - Luxaeterna 2005, numai că e pr. album Aquaria, dar s-a numit Uirapuru 99-02 când a scos 2 demo, care sună oricum destul de începător și sunetul nu prea bun, primul 2001, 2 din cele 5 piese sunt reluate într-o manieră incomp. pe Luxaeterna, And Let theShow Begin, Here Comes the Life, acesta fiind totodată cel mai bun album, mai e puțin 2020, dar nu comp., în timp ce 2007 e mult mai prost, 3 sunt toate. De fapt, s-a desf. după 2010 și s-a reînființat în 2017. Pe archives zice că Uirapuru e mel. prog metal, iar Aquaria simf. power, eu n-am auzit dif. de stil, decât că sună mult mai prost la început și că sunetul incomp., tobele devastatoare pe alocuri care se aud excepțional și speedul melodic, dar epic/prog și simf. pe 2005 e cel mai bun. Am ascultat alb. ăsta cred că de aproape 10 ani. Mel. prog metal nu mai scrie la nimeni, decât la Royal Hunt, iar la Kamelot prog/mel. power și la mai multe mel. power, Strato, Soulspell, Dreamtale, Mob Rules. În afară de sunetul și prod. proastă pe Uirapuru e și alt vocal, mult mai slab, f. bun vocalul de la Aquaria înc. din 2005, adică din 2002 în trupă. Pe wiki nu e decât în span. și alte 6 limbi, ger., jap., rusă, suedeză, finl., maghiară. 

Ref. la Lacrimosa, care într-adevăr e o trupă mai ciudată, nemenționată pe archieves, la fel Rammstein ș.a., în concerte muzica nu-mi prea place, vizionând atât DVD sus-menționat C. Mex., concert Moscova 01.03.19 care se aude destul de bine, deși nu e DVD, pt. că orice înreg concert pe youtube cu excepția DVD și nici astea decât unele sunt absolut oribile, adică inaudibile, în general concertele din RUS (Moscova, Skt. Pet.) se aud destul de bine!! Cu toate astea, ascultând alb. de studio e cu totul altceva, pt. că nu cântă așa ceva în concerte, unde cântă toate piesele 1 sg - cum e și germana, toate cuv. zici că sunt 1 sg - , într-o manieră voc./intrum. deloc f. bună, exclusiv în germană. Pe en.wiki zice că alb. 91, 92 sunt dark wave, dar nu știu ce e ăla, 93, 95 nu sunt menționate, 97, 99, 01 gothic metal, 03 gothic rock, clasic music, 2005, 09 gothic metal, 2012, 15 gothic metal, gothic rock, iar ult. 2 nu sunt menționate (17, 21). Alb. 97, 99 mi se par f. bune, 2001 slab, iar 2003 de asemenea bun. Oricum, necesită f. multă răbdare și atenție muzica  Lacrimosa și bineînțeles destul de multă cultură și educație muzicală, pt. că e, la fel ca și muzica clasică - și exact asta e în prop. covârșitoare - o muzică mai greu de înțeles, pare plictisitoare inițial, cu piese lungi și de peste 15 min. și cu înșiruire de pasaje, finalul în general dramatic, adică f. bun, maj. pieselor sunt însă f. bune, mai puțin cele vocale, dar și pe astea sunt astfel de pasaje. Clasic music e pe toate alb., îndeosebi 97, 99. Eu am ascultat cu mai mulți ani în urmă muzică clasică pe R. Trinitas de cea mai bună calitate, care se transmite cam în fiecare zi, nu toată e f. bună, de asemenea, în urmă cu zeci de ani pe Radio Cultural. Alb. 2017 e mai comercial și mai slab, inclusiv death, deja muzica clasică nu prea mai e. Pe es.wiki e mai complet și mai real, gothic, simf., prog metal (actual), darkwave neoclásico, wave etéreo!?, coldwave!? (până în 94), 2012 zice că e darkwave, 2003 metal sinfónico, la celelalte scrie metal gótico, dar la 99 scrie gothic metal. Pe fr.wiki scrie rock gothique, dark wave, Neue Deutsche Todeskunt, metal gothique, metal symphonique, hard rock, nu e menționat pe albume. Se pare că alb. după 2003 sunt mult mai slabe și că de fapt 97, 99, 2003 sunt cam sg. Cu atât mai mult cu cât sunt suprasaturat de toată muzica comercială care se cântă non stop aceeași de zeci de ani milioane de trupe și albume. În contrast cu alții, care au câte 1-2 piese pe 1 album și atunci ar fi mare plictiseală să le asculți și tocmai că în concert fiind exclusiv hiturile și cele mai bune piese par excelente. Așa cum e de ex. la Sh. Twain, unde excelentul Live în Chicago 2003 e totul absolut, adică nimic în plus nu trebuie pt. a cunoaște toată discog., care în rest e absolut 0, dar concertul care e excelent și piesele, cu excepția a 2-3, sunt excelente și cele mai bune din discog., adică discurile 97, 02, sg albume, care au câte 4-6 piese, în rest mai sunt câte 1-2 pe disc. anterioare, nicidecum după 02 unde e 0 total (de fapt, mai are numai 2, 2017, 23). Acest concert, excepțional și sg de altfel, reprezintă absolut totul, care se și aude excelent și sună mult mai bine în concert decât pe disc, lucru destul de rar în general, deși mai există. Altfel aș fi sus 0 la muzica Twain, deși nu e așa. La Lacrimosa e exact contrariul, vizionând concerte nu dau 2 bani, ascultând discuri constat că e una din cele mai elevate muzici. Scorpions mai e o trupă care sună excepțional în concert, mai ales acum zeci de ani, cu unul din cei mai buni voc. posibili, tocmai că pe discuri nu sună nici pe departe așa, dar nu cântă nicio literă în germană, Nimeni în aria mel. metal, hard-heavy, mel. heavy/speed nu cântă în ger., eventual mai cântă în span., rar fran. sau altă limbă. Deși Therion e mel. metal, dar e operă, nu are multe, dar are câteva în ger., dar și alte limbi pe 2001, de asemenea, mai are și pe alte albume în alte limbi, inclusiv puțin în span., dar și turcă etc. (2023). Mai sunt trupe care au mai multe în finl., dar nu aria menționată, suedeză Falconer, pt. că e folk metal, dar nu f. mult ș.a., ital. puțin, stupefiant că se cântă infim de puțin în limba muzicii, latină, doar în span. e mult, nu comp. cu eng., pt. că toată lumea hispanică, cu f. mici excepții, cântă aproape exclusiv în span. și e destul de mare, de asemenea, sunt multe trupe faimoase care au piese și în span., înc. cu ABBA, Roxette, inclusiv Bon Jovi, Scorpions ș.a. La fel, în general trupele jap. cântă în jap., cu excepții, cu toate că limba e cumplită și oricum cântă destul de prost și în eng.

Gigantul muzician chitarist suedez, cu dublǎ cetǎţenie suedezǎ şi amer., Y. J. Malmsteen (numele de naştere Lars Johann Yngwie Lannerback, 30.06.63), nu e nicio ȋndoialǎ cǎ e unul din cei mai mari din istoria metalului şi cel mai mare din istoria metalului simf. şi nu numai. La ȋnc. anilor 80 a pǎrǎsit SUE şi s-a stabilit ȋn SUA (California). Are destul de multe albume ȋnc. din 84 la Polydor, una din cele mai gigantice, dar debutul cu demo dateazǎ din 1978. A avut 9 voc., niciunul pe mai mult de 2 albume cons., sg pe 3, 2 cons., M. Boals (Trilogy 86, Alchemy 99, War to and All Wars 2000), J., S. Soto (84, 85), J. L. Turner (Odyssey 88), G. Edman (Eclipse 90, Fire and Ice 92), M. Vescera (The Seventh Sign 94, Magnum Opus 95), Mats Leven (Facing the Animal 97), D. White (Atack 2002, Unleash the Fury 05), Owen Ripper (Perpetual Flame 08, Relentless 2010), Nick Marino 2013- prezent, pe alb. Spellbound 2012, care e cel mai bun sau unul din cele mai bune nu are niciun vocalist, el face vocea, destul de proastǎ și rǎguşită (3 piese), pt. cǎ aproape toate sunt instrum. De asemenea, face vocea alǎturi de Marino, sporadic, din 2013 ȋncoace, inclusiv acesta e un voc. slab. Ȋnc. din 2010 predominǎ piesele instrum. şi alb. 2012, 2010 şi chiar 2016 sunt dintre cele mai bune, cele mai bune alǎturi de 84, care e tot instrum. predominant şi sg, chiar dacǎ are piese instrum. câte 1-3 pe toate alb., unele de zeci de sec. sau puţin peste 1 min. Cei mai buni voc. au fost D. White, M. Vescera, M. Boals, G. Edman. Dupǎ ult. album de mare succes 88, popularitatea scade mult ȋn EUR şi SUA, ultumul album la Polygram 90 Eclipse e unul modest, dupǎ care popularitatea se multǎ ȋn JAP, inclusiv la case de discuri (Elektra 92), Pony Canyon 94, 95, 97. Ȋn 98 scoate cu Orch. Fil. din Praga alb. instrum. Concerto Suite for Electric Guitar and Orchestra in E Flat Minor, care probabil e cel mai bun album din carierǎ şi din istoria simf. metal, iar ȋn 2002 e reeditat video (DVD) cu Orch. din Tokyo Concerto Suite Live, care cuprinde 18 piese faţǎ de 12 1998, inclusiv senzaţionalele Far Beyond the Sun, Evil Eye 84, prima are peste 8,5 min. şi are introul de la Icarus Dream Suite op. 4 (84), cu menţiunea cǎ mai e Icarus Dream Fanfare şi mai fenomenalǎ pe 98, 02. De menţionat e cǎ tit. pe coperţile albumelor a oscilat mereu, Y. Malmsteen, Y. Malmsteen's Rising Force, prima este pe alb. 86, 90, 92, 94, 95, 97, 2010, 2016, 2021, cât şi pe Concerto Suite şi compliaţii 96 Inspiration, 2019, iar a 2-a pe celelalte: 84, 85, 88, 99, 2000, 2002, 2005, 2008, 2012. Are zeci de albume şi sute de piese, multe zeci de mare calibru, oricine se pretinde cǎ are o culturǎ muzicalǎ cât de cât elevatǎ e inadmisibil sǎ nu cunoascǎ pe dinafarǎ acest fenomen muzical al ultimilor 50 de ani. Dar, tot suedez şi ǎsta? Am avut prima casetă cu Malmsteen chisr Rising Force 84 în feb. 1992, adică o am încă, iar în vară discul bulgăresc Odyssey, adică înc. 1992 reprezenta sf. thrashului aproape def. și convertirea la adevărata muzică. 

2 prob. majore am avut în leg. cu concertul Therion si urmează să fac sesizări la CJPC, să dau în jud. Dacos şi să cer concedierea imbecilului. Ceva absolut imposibil de imaginat pt. orice pers. normală psihic să mergi iarna în feb., fiind destul de rece afară, totuşi, cu aer condiţionat în autocar Rm. VL-Buc., ca şi cum ar fi fost 35 grade afară!? Aşa ceva nimănui în lume nu i-ar putea trece prin minte, un imbecil psihopat, relativ tânăr, probabil recent angajat, a mers în aceste cond. absolut inumane, susţinând că altcineva din autocar nu reclamă!? Da, şi aproape toţi proştii şi imbecilii au început să tușească până la Buc. (după Piteşti) în autocar, ceva îngrozitor. Aerul cond. vara, pt. că e de neconceput pt. oricine să poată fi fol. iarna, e mai rău decât temp. de -5-10 grade, geam deschis etc., inclusiv geamul deschis e mult mai rău decât temp. scăzută pr. zisă. Pt. că atunci când am venit cu Dacos în 17.11 de la Buc. a băgat căldură, dar nu a mers cu aer cond., a făcut 4 ore şi l-am atenţionat că în prog. scria 3, ăsta a făcut 2 ore 40-45, dar a mers în cond. absolut inumane pt. care m-am îmb. extrem de grav, eu fiind oricum grav şi permanent bolnav cronic, dar acum s-a accentuat grav de tot din cauza imbecilului. De asemenea, căldură multă şi în microb. Gril de la Piteşti la Drag. în 04.02 dim., la ora 12 fără a ajuns în Drag., dar n-a mers cu aer cond. A 2-a prob. majoră e că deşi în 05.02 la prânz şi după masă a fost puţin călduţ, 15-17 grade, dim şi noaptea, deşi erau temp. poz., dar 4-6-7 grade îns. totuşi destul de rece (dar dacă ar fi fost -15-20 grade?), clubul a închis la 4, iar la 4 fără 1 sfert a trebuit să păr. localul, în cond. în care, deşi au circulat aut. şi tranvaie noaptea!?, la metrou deschide la ora 5 şi a trebuit să stau o oră şi ceva afară în ger, am mers pe jos până la st. Grozăveşti, mai puţin de 10 min., iar la metrou ceva asolut îngrozitor, mult mai rău ca afară, ba mai mult, alţi psihopaţi, în loc să bage căldură că e iarnă bagă aer cond., parcă ar fi 38 grade afară!! și un vânt rece cumplit, astfel că în st. de metrou unde am stat peste 1,5 ore (Eroilor şi Păcii, aici mai puţin) mi-au înghețat picioarele, mi-a degerat rău de tot, mi-a tăiat genunchii şi gambele, ceva îngrozitor, afară la ocazie prăpăd de ger şi un vânt cumplit unde stătui vreo 40 şi ceva de min. până găsii pe unul până la Piteşti, și în Pitești destul de rece de dim., nu ca în Buc. la Păcii, la căldura pe care o băgă aproape 1 oră de băgai picioarele să se înc. şi era fierbinte abia reuşii slavă Domnului să mă dezgheţ de deger. Şi nu scosei şalul legat peste mască faţă-gură, haina groasă cu glugă de pe mine, deşi soferul a mers în mânecă scurtă, abia în microbuz mă dezbrăcai în mânecă scurtă. Şi a 3-a prob., imbecilul de la Gril, care are numai 2 curse, Drag.-Buc. şi invers, 8,30, 16,30, şi avea vreo 5, a făcut din noi. 70 lei microb. Drag.-Buc., adică 30 lei Drag.-Pit. şi 40 Pit.-Buc., fusese 60, 30+30, trebuie să fii psihopat sau imbecil să mergi cu 40 lei Pit.-Buc. când Dacos, Ionescu sunt 30, altele sunt 20 sau 19 şi oricum cu 20 şi chiar cu 15 lei ajungi destul de bine, iar Rm. VL-Pit. e 23 Dacos, 20 Ionescu, dar Dacos cu plata avans e red. 42 lei cu 7 zile înainte, 34 cu 14 zile (faţă de 53). Nu ştiusem ce e 70, ştiam că era 60 şi nu numai de asta plecai cu ocazie de la Păcii, dar zisei că ajung mai repede, ajunsei la 9 şi puțin în Piteşti la Vamă unde e şoseaua naţ. spre Craiova, dar am m,ai stat multe ore şi nu m-a luat nimeni spre Sl., dşi în urmă cu peste 12-13-15 ani găseam destul de uşor şi trebui să merg în Trivale să iau microb., ştiui că vine în jurul 10,15-10,30 dacă pleacă din Buc. la 8,30 şi mai e o prob. cu Gril, e mic, 20 locuri, şi deşi nu trebuie să oprească şi trebuie să aibă numai 2 opriri, Piteşti şi Buc., respectiv Piteşti, Drag. şi mai staționează vreo 10 min. nu ştiu unde, opreşte de zeci de ori, ia oameni de pe stradă etc. şi peste locuri, în picioare, ceea ce nu e permis şi legal şi ceea ce nu se înt. la niciun autocar, decât la Matdan!! Iar sg prob. a concertului a fost că deşi la Therion s-a auzit acceptabil, la Alpha Q nu am desluşit nimic decât un infern, deşi am stat în spate şi am rămas uimit că în spate se auzea destul de slab la Therion mai ales la început şi nicidecum basul care să-ţi scoată inima din piept ca la ăilalți, n-a fost infernal nici în faţă, spre sf. s-a auzit ceva mai puternic, acceptabil, dar se putea şi trebuia ceva mai multe înalte, spre deos. de S. Church, la P. Scânteii (Hard rock Cafe e şi mai bine şi mult mai mare clubul), scena e prea joasă şi nu se vede din spate, de fapt, nici din faţă decât în pr. rând lângă scenă, eu nefiind prea înalt, n-am reuşit să văd în partea de jos nici dacă aia a stat în genunchi sau jos, în înreg. pe youtube am văzut că a stat câteva min. în genunchi, dar cu picioarele desfăcute, nici cum arăta sau ce avea în picioare, în înreg. sonor. e execrabilă. Prea mic şi total inadecvat spaţiul și scena. Și mai stupefiant e că mă așteptam ca la Therion fie supraaglomerat și chiar mi s-au părut mai puțini decât la început la sibieni și era spațiu și mai în față, dar mai rău nu se putea vedea, iar prob. cea mai gravă e că în timpul și înaintea conc. ar trebui interzis cons. b. alc., unii beți și tâmpiți de lângă mine și în spate strigau și urlau și era ceva îngrozitor, neputând auzi ce trebuia, și beau continuu bere după bere cu halbele, sticlele în mână. Vocile celor 2 s-au auzit f. bine și a fost bine că deși au fost puțin distorsiuni față de piesele originale, mai ales spre final, sunetul a fost ajutat cu sunetul de pe disc, pt. că s-au auzit efecte speciale care nu puteau fi pe chitară și pe scenă care erau exact ca pe disc, inclusiv clape, deși n-a fost clăpar pe scenă. Sibianca n-a cântat niciun cuv. în română. Și nici nu știam că nu merge Cam Scanner fără net pt. că acasă dacă e conectat la wifi permanent nu am verificat și nu puteam deschide biletul de concert, dar am net pe tel., a trebuit să activez, a fost și wifi gratuit dar a fost mai complicat până m-am conectat după concert, numai cu trimiterea nr. tel., adresei de mail și trimiterea codului primit. Oricum, a fost muzică (sunetul infernal) toată noaptea și nu se putea auzi nimic altceva, afară nu se putea sta.

Cel mai mare concert care a fost în ROM a fost ACDC în 16.05.10 în P. Const., peste 60.000, la M. Jackson în 92. 96 pe st. 23 Aug. au fost în jur de şi până în 50.000, la Guns Roses scria unul că au fost 42.000 în 16.07.23, la Metallica în 99 vreo 30-35 mii, la Bon Jovi în 2011, 19 în P. Const. în jur. de 40-50 mii (sub 50), la Metalica pe stad. Cotroceni în iulie 2008 în jur de 25.000, la Maiden vreo 22 mii, nu ştiu la Romexpo la Maiden (ult. dată în 2022), la Scorpions, la Maiden în 2013, 16 în P. Const. în jur. de 20-25 mii, la J. Priest-Whitesnake vreo 9 mii până în 10 în iulie 2011 în P. Const., la Helloween la Polivalentă în ian. 2006 vreo 2500, pe un ger cumplit de -20 grade, la Sibiu în 2008 pe stadion în jur de 5000, cam la fel, cred că ceva mai puţin în 2009 la Strato, Jon Oliva, Bonfire, peste 3000 la Ray în iulie 2008 la Artmania (în cort), iar la Artmania în P. Mare în 2011 la Helloween-Tarja şi restul nu ştiu.

Cel mai bun concert pe care l-am văzut a fost Queensryche 2008 30.06 Arene 10, apoi Haggard noi. 2008 CJ 10, Haggard 2010 9,5-10, Motorhead 2012 9,5-10, D. Th. 02 9,5, Therion 2005 9,5, Helloween 2011 9,5, Nigthtwish 2004 9-9,5, Maiden 2008 9-9,5, WASP 2009 9-9,5, Accept 2010, 9-9,5, Hammerfall 2011 9-9,5, Malmsteen 2015 9-9,5, Metallica 99 9, Doro 2008 9, G. Ray 2008 9, C. II Circle 2009 9, Stratovarius 2009, 9, J. Priest 2011 9, J. Oliva 2009 8,5-9, Bonfire 8,5-9, Whitesnake 2011 8,5-9, 97 8,5, restul nu intră în calcul. La J. Oliva, Strato a fost mult mai bun, dar sunetul a fost prost, mai ales la Oliva, mult mai prost decât la Bonfire, plus că la Strato, începuse de la Oliva și sf. Bonfire, a fost un ger năprasnic!! la mijlocul lui iunie. Ger s-a pus la Tarja după Hello în 2011 la Artmania și un ger cumplit după 1 noaptea a fost la Asia în sep. 93 pe Dinamo, gerul din ROM de - 20 grade de la sf. ian. 2006 l-a speriat pe Deris și nici nu reușesc să știu cum am reușit atunci să mă duc. Tarja a fost vădit complexată de Hello, a făcut 55 min. pauză și a cântat 1 oră și 7 min!!, nicidecum nu putea fi Hello în deschidere la Tarja, dar au sosit pe ultima sută de m, acceptând invitația și fiind în drum spre Budapesta după refuzul Hammerfall, care a concertat la sf. lui august 2011 la Tg Mureș și în 30.11 la Hard Rock (Piața Scânteii), și a cântat 1 h și 20 cu tot cu bis, mai mult de 1 oră jumate n-a cântat nici în 2006, 2008, deși headliner, iar Doro 1 oră și 45. Hello și Ray și-au luat revanșa în 2008, cântând la SB în 13.07, respectiv 19.07 (la Artmania- Ray), după ce ar fi trebuit să vină în noi. 2007 Hello în deschidere cu Ray la Poliv. inițial, apoi au zis că la Agronomia și nu s-a mai ținut pt. că n-a mai vrut să org. nimeni!! Hello în desch. cu Ray a cântat în 16.03.13 la Arene. Hello a mai cântat în desch. la Priest la Romexpo 01.07.15 și sg peste 2,5 ore în 15.12.17 tot acolo în formulă septet (după revenirea lui Hansen și Kiske în 2016) cu Pumkins Tours. În ian. 2011 a cântat 2 seri la Sofia!! cu Strato, de asemenea, Metallica a scos DVD la Sofia, deși a cântat și la Buc. în iunie 2010 la Sonisphere și Manowar și Helloween au scos la Sofia, deși e de 2 ori mai mic decât Buc., iar BUL și mai mică decât ROM, puțin peste 1/3 pop. Nu mai vb de Budapesta. Helloween a cântat în 2011 la Artmania, cum am menționat, invitată pe ultima sută m. În 2008 la Artmania Hansen a fost pilit bine de tot și nu a fost bine că a fost în cort și nu în P. Mare. 2DVD Hello Live on 3 Continents 2007, cel mai bun sau sg din istorie, e scos exclusiv la Sao Paolo, doar câteva piese/pasaje sunt și la Tokyo și Sofia, de asemenea, 2CD Live in Sao Paolo 2007. A mai scos 3DVD United ALive și 3CD United Alive in Madrid 2019. Iar I. Maiden 2DVD și 2CD Rock in Rio 2002 și Edguy 2CD și DVD Fucking with Fire 2009 (Sao Paolo). Live on 3 Continents e cel mai bun din istoria Hello, alb. 2005 fiind el mai bun din carieră, peste 1988, la fel cel mai bun alb. live Maiden e 2002 și Edguy 2009, Avantasia 2CD, 2DVD The Flying Opera 2011 (Around the World in 20 days live) cu înreg. în CEH, Moscova, SUE, GER (Wacken), MEX, AM S, Tokyo. Auzii și nu prima dată, întrucât ascult zilnic Trinitas Radio, dar nu în fiecare zi și la toate slujbele sunt asemenea coruri și nu vb de Madrigal, fu și din ăsta ceva, care e oricum mult sub, ci pur și simplu corurile făcute de cei care fac slujbele, asemenea muzică - normal superioară fiind și creștină, dar nu are instrum. coresp. - numai la Therion 

Un tâmpit scria pe un site că Whitesnake, adică Coverdale, totdeauna i-a copiat pe Plant şi Zeppelin şi stilul lui e blues şi că în 93 cu Page şi-a împlinit visul să cânte cu un idol etc. Că a cântat blues până în 84 şi că după aia a trecut la un stil comercial şi care nu-l caracterizează şi că ar suna mai bine varianta Here I Go Again 82 decât cea din 87 etc. Tocmai, că mzica pe care a cântat-0 Coverdale până în 87 e exact 0, 1 sg piesă pe 84 Love Ain't No Stranger, pe 87 sunt remixate Here I Go Again, Crying in the Rain din 82, care sună cu totul altfel, întrucât în varianta anterioară erau extrem de proaste, iar pe 89 e remixată Fool for Your Loving 80, dacă nu ar fi fost cântate în această variantă, respectiv dacă n-ar fi scos alb. 87, 89, Whitesnake ar fi fost exact o trupă 0. Pe alb. 2011 cochetează din nou cu Zeppelin, dar în manieră heavy, însă stilul general aşa cum e inclusiv pe ult. alb. 2019 e glam/hard. Mai e o variantă Here ... aşa zisă blues 97, care e f. proastă, iar cea mai bună variantă, mai bună decât 87, e USA remix. Are de asemenea alb. The Purple Album 2015 şi sunt menţionate toate înc. din 2008, inclusiv 2015, ca fiind hard, într-adevăr, 2019 are numai 1 sau 2 piese glam/hard şi tocmai de aia restul e 0, alb. 2011 însă care are piese gen Zeppelin e şi puţin blues şi heavy, cel mai heavy, deşi se menţionează hard, şi 1-2 piese şi glam. Ce am citit, nu la cel menţionat, că la Leppard sonorizarea a fost extrem de proastă, voc. 0 voce, care nu are de zeci de ani, iar White, headliner, a cântat mult mai bine, inclusiv sunetul, a mai cântat la Pal. în noi. 97 în deschidere Iris) şi în desch. la J. Priest în 03.07.11 în P. Const. (numai 45 min.).

Am făcut o enciclopedie a concertelor care au fost în ROM înc. cu 1992, pr. ed. Rock 92 18-19.09 Arene, având ca headlineri U. Heep, I. Gillan și rezultă următoarele. Am notat 66 trupe pretins ca făcând parte din dom. meu, în fapt sunt mai puține, din care 24 au cântat 1 sg dată, printre care Y. Malmsteen, Avantasia, Edguy, J. Oliva, Xandria, Circle II Circle, M. Crue, Bonfire, ACDC, Kiss, Leppard, Ozzy, Aerosmith, Threshold, Transatlantic (deși n-am ascultat), B. May; 9 au cântat de 2 ori: Hammerfall, Stratovarius, P. Fear, Gamma Ray, Motorhead, B. Jovi, S. Quo, Axxis, A. Cooper; 12 de 3 ori: Queensryche, Kamelot, B. Beast, Whitesnake, Manowar, R. Hunt, Satriani, Gunses Roses, K. Diamond-M. Fate, Europe, Lacrimosa, A. Van Giersbergen-Agua de Annique; 1 de 4 ori: Metallica; 8 de 5 ori: WASP, Accept, L. of Tears, Sirenia (va cânta în feb. 2024 la CJ, Buc., până acum 3), Nightwish, W. Temptation, Epica, D. Theater; 7 de 6 ori: Helloween, I. Maiden, J. Priest (vine  6-a oară în iulie 2024), Apocalyptica (1 dată V. Veche Stuffstock 08), Megadeth (vine a 6-a oară în 10.06.24), P. Lost, S. Vai; 1 de 9 ori: Haggard; 2 de 10 ori: Therion, Anathema; 11, 13 ori: Scorpions, Amorphis. Peste 55 care nu intră, printre care S. Arctica, Firewind, Tarja, Sabaton, Sepultura, Testament, Anthrax, Venom, Slayer, Kreator, Exodus, Overkill, Annihilator, Delain, Moonspell, Katatonia, Powerwolf, B. Guardian, D. Purple, My Dying Bride, Leaves Eyes, Atrocity, Rammstein, Holy Hell, Tiamat, Saxon, UDO, Igyy Pop, Tristania, Rage, Opeth, Him, M. Manson ș.a. Am inclus toate fest.: Rock in Transilvania 2 ed. SB 2008-09 și 2010 Bran (Axxis), Artmania înc. din 2006 (16 ed.), B'est Fest - Aftershock ed. I 2007 Romexpo, Rock the City, Ost Fest, Sonisphere (ult. 1 sg dată, 2010), Felsighet-Peninsula (2003-13, ultima la CJ, nu mai există): Apocalyptica 2005, Avantasia/Epica 2008, Europe 2010, W. Tem./Hammerfall 2011; Max. Rock Fest. 9 ed., 2006-07 CJ, 2013-17, 2021, 22 Buc., primele 2 Turbohalle, următoarea Arene, Colectiv, ultimele Arene; Rockstadt Extrem Fest Râșnov înc. din 2013 (nu au fost 2020, 21): WASP 2018, Accept 2019, Therion, Epica 2023, Amorphis 2018, 23; Posada C-lung: 2018 Strato, R. Hunt, 2023 R. Hunt (Rage, Dirkschneider, P. Lost ș.a.). Scorpions a cântat în cele mai multe orașe: BV, CJ, SB, Craiova, Buc. de 7 ori și printre primele venite în ROM, 1993, și inclusiv 2023, Haggard a cântat în 4 orașe: CJ, Bistrița, SB, Buc. de 5 ori. Trupele care fac parte, deși nu toate, din dom. meu care au fost de același nr. de ori au fost scrise în ordinea aprecierii mele. Am fost la 35 trupe 1 dată, din care 16 am notat că mă interesau (printre cele care nu mă interesau/interesează Metallica, D. Th., deși în  2002 ultima m-a interesat atunci, fiind menționată în cele 16 Megadeth, care nu m-a interesat direct), unele nici nu mai sunt și acum nu mă interesează, Circle II Circle, Queensryche, Jon Oliva, Motorhead nu mai e și am prins exact la final, la 6 de 2 ori (Maiden, Haggard, Manowar, Whitesnake, WASP, Therion), la Manowar a 2-a oară indirect, am fost pt. Accept, la fel White, și la Helloween de 3.

Trupe importante care n-au fost: Rhapsody - cea mai mare trupă din lume simf. așa zis power de peste 26 de ani (ITA), L. Turilli, T. Tolkki, D. Moor (SPA), Edenbridge, J. Stump, Concerto Moon (JAP), Fr. Call - cea mai bună trupă din aria mel. speed de aprox. 25 ani (GER), Narnia, Golden Ressurection, Majestica, Insania Stockholm, Dreamtale, Spocks Beard (nu e pt. mine), aproape nico trupă glam/hard, cu excepția Bon Jovi, M. Crue, Kiss, Bonfire, Whitesnake (care cântă și blues ș.a.), D. Leppard care nu mai cântă glam de peste 30 de ani, fiind cel puțin câteva eci de trupe de calibru. De asemenea, Europe, desf. după 91 și reînființată la înc. anilor 2000 nu are nicio tangență cu glam/hard și în fapt cu muzica, mult sub Leppard!! Joe Stump a fost cu Holy Hell în desch. la Manowar în 2009 și în 2012 în deschidere la Trooper, Europe, Manowar, dar nu are nicio treabă cu J. Stump sau Reign of Terror, H. Hell cântă așa zis gothic cu o vocalistă, extrem de oribilă și indescriptibilă sonorizarea, inclusiv la Manowar, în 2012 n-am fost, iar la o cronică a conc. din 2012 am citit că H. Hell a părăsit nejustificat scena!?, adică vocalista!! La Manowar a fost prea infernală, chit că n-am stat prea în față, oricum indescifrabilă, dar sonorizare mai indescifrabilă decât la Holy Hell nu cred că am putut auzi!! La Motorhead a mai fost aproape infernală, adică un asemenea volum nu a mai existat la vreo altă trupă (în afară de Manowar), dar s-a auzit destul de bine, acceptabil, dacă ar fi fost puțin mai mică ar fi fost excelent, s-a resimțit oricum puțin defectuos sunetul. Mi s-a părut infernal și la Maiden în 2008 pe st. Cotroceni și la J. Priest în 2011, dar a fost mai bun oricum, mai bunicel la Priest, nu f. bun, oricum mai rău decât Manowar nu putea fi, în 2010 în deschidere la Accept a cântat mai normal, doar 1 ora și 7 min.!! La Motorhead a fost incomp. mai infernal decât la Priest, dar bunicel, totuși, chiar mai bun. F. proastă sonorizare a fost mai ales la Polivalentă în 95 la Maiden și în 2006 la Helloween, la Maiden mai rău, eu n-am înțeles absolut nimic, acolo se aude prost orice concert, la Sibiu pe stadion, în contrast cu Artmania în P. Mare, și mai ales la Tg Mureș la Avantasia mai prost. Bine s-a auzit la Helloween în 2011 la Artmania, la Megadeth în 2012, mai ales la înc. când volumul a fost mai mic iar apoi a fost dat prea puternic și s-a distorsionat, după ce că oricum chitara e distorsionată la Mustaine, dar basul pe care l-am auzit la Megadeth, fără să fie în spate zid ca în P. Mare, doar la Helloween am auzit și parțial Motorhead. Și nici n-am auzit trupe cu bas mai puternic decât Helloween, în afară de Metallica, Megadeth (și mai și, normal), poate Malmsteen, care e cam distorsionat pe discuri, adică excesiv, ceva Stratovarius. Adică, cei mai adevărați!! Iar la Hammerfall, mai ales, dar și la Ray, un sound tipic J. Priest!!, ch., tobe, mai ales Hammer, dar și Ray chit., atât pe discuri, cât mai ales în concert. Distorsionat din cauza basului exagerat și înfundat s-a auzit la Oliva, ceva mai bine, dar tot înfundat și fără înalte cum trebuie la Strato (noroc cu clapele, dar și ch. s-a auzit acceptabil) sau poate depindea de poziție, dar oricum pe stadion s-a auzit prost (tribunele erau închise și fără acces), nu mi-a plăcut nici la Helloween în 2008, la Axxis n-am auzit aproape nimic, decât că ăla se chinuia să citească după foaie în română. Atunci mi s-a părut f. bun la Doro (ch. și mai ales vocea), dar ascultând înreg. pe youtube la Doro se aude scrijiit!?, iar la Hello se aude altfel datorită basului, chiar dacă înfundat, Deris oricum n-are voce în concert, iar Doro e distrugătoare (sau era). Alb. cu cel mai puternic bas din istorie (nu numai metal) e And Justice For All, dar și pe alte albume, inclusiv 84, mai ales 2008, apropiat e și Dark Ride ș.a. în general Hello, chiar și Strato 2013, 2015 și nu numai (2022).

Concertul Stratovarius - anulat, atât la Cluj 06.11, cât și la Buc. Quantic 07.11, Dobitocii au anunțat că era bolnav Kotipelto, dar cu siguranță n-a vrut să cânte, respectiv a fost o neînțelegere privind banii etc., întrucât numai concertele 06-7.11 Cluj, Buc. au fost anulate, în toate celelalte a cântat, inclusiv în 04 la Salonic (Thessalonikki), în 09 la Brno (CEH), 01 Budapesta, 02 Atena, 10, 11.11 și în continuare, deci nu putea fi bolnav numai în 06-07.11. A mai și fost anunțat înainte cu mai multe luni, iar eu l-am văzut prin mai cred, mai-iunie pe site-ul Strato înainte de a fi anunțat altundeva, sg fiind metalhead și maximumrock, care au anunțat mai târziu, prima mai repede care e direct cu concertele, iabilet.ro și Best Even. Și am luat biletul în august. Pe site-ul Strato nu sunt menționate anulate conc. din 06-07.11.

Stratovarius - Live Wacken 2022 (Full Show HD) - YouTube

Pt. lamentarea situaţiei e de vizionat un concert excelent Stratovarius la Wacken în 2022, unde şi concertul, showl şi sonorizarea sunt f. bune, la Quantic nu avea cum să fie nici pe departe aşa, cu atât mai puţin sonorizarea şi nu se compară o sală mică cu ditamai stadionul f. mare, sg neajuns e durata f. scurtă, 57:52. Ce am vizionat pe youtube la concertele S. Arctica-Induction din 06-07.11 Cluj-Buc. e de o calitate infectă, nu numai sonorizarea, voce absolut 0, nici Kotipelto nu mai are voce cum avea odată în concert fiind cam înaintat în vârstă, care nu se compară nici pe departe cu trupele menţionate şi chiar acum 1 an a avut încă voce excelentă la Wacken, în afară de muzica absolut infectă, cu excepţia câtorva piese S. Arctica din 99, 01 sau 04, dar contextul, sonorizarea şi concertul sunt f. proaste, inclusiv mai ales vocea şi showl. Cel puţin infecta Induction n-are niciun fel de voce. Totodată, am scutit banii, timpul, deranjul, deplasarea, având în vedere şi starea mea precară de sănătate. Concertul chiar e excelent, inclusicv soonrizarea și pot spune că mai multe concerte pe care le-am vizionat cu Wacken ale câtorva trupe, Hammerfall și altele, nu mai vorbesc de Helloween (Deris, Kiske n-au voce nici la nivel 25% față de Kotipelto plus muzica oricum nu se compară), sunt incomparabil mult mai proaste, mult, mult, nici nu se pot compara. Și nu în ultimul rând, calitatea muzicii!! Doar Fr. Call, Strato, cu sonorizare excelentă, se pot compara cu trupe de melodic hard excelente, doar câteva, chiar vocea primelor e mult peste. De asemenea, viziobai un concrt A. Cooper la Wacken 2014 de vreo 1 oră și un sfert, oribil de prost, în primul rând muzica de nota puțin peste 0, dar și vocea, sunetul, showl, bine Cooper e esențial mai în vârstă decât Strato. Nu văzui aruncând cu zeci de sticlă de apă plată, Strato fiind sg trupă din lume care face astfel în toate concertele!! Kotipelto nu se compară cu K. Meine, dar cu ăsta nu se compară nimeni în lume în istorie, mai ales în concerte, deși are peste 75 de ani (poate F. Mercury, care a murit la 45 de ani acum 33 de ani și absolut incredibil G. Tate la concertul Queensryche Arene Romane 2008, B. Lawless, f. bun e și R. Scheepers, dar muzica mai heavy și mai tăioasă un pic), dar nici ceilalți nu se compară cu Kotipelto, care are mai ales pe albume cea mai angelică voce din lume. Și Cans (Hammer) cam seamănă cu Meine, bine, nu se compară, dar e superb, muzica esențial mai heavy, dar melodică oricum, din noua generație nu prea sunt asemenea vocaliști, adică nu sunt deloc..

Joe Stump, unul din cei mai mari chitarişti de neoclasic metal, simfonic instrumental heavy-speed, numai pe chitară, ȋntr-o manieră asemănătoare lui Malmsteen, totuși diferit și numai instrumental. Are și un proiect The Reign of Terror cu care a scos 4 albume vocale, ultimele 2 Sacred Ground 2001 și Conquer and Divide 2003 sunt cu M. Vescera la voce, fost ȋn Malmsteen pe albumele 94-95. De asemenea, cu un alt proiect, Holy Hell, cu voce feminină, a cȃntat de 2 ori ȋn Romȃnia la cele 2 concerte Manowar din 2009 și 2010, ȋnsă Holy Hell cu voce feminină era o porcărie, nu era nici pe departe Joe Stump sau The Reign of Terror, sonorizarea foarte proastă și mai ales ȋn 2009, inclusiv la Manowar. Stump se pare că e mai bun decât Malmsteen şi îndeosebi alb. 2012 Revenge of The Shredlord şi 2015 The Dak Lord Rises, adevărate fenomene muzicale, pe care abia acum le-am scultat pe youtube, deşi am ascultat prima dată Joe Stump, mai exact The Reign of Terror, în 2002-2003 pe casetă Rocris Disc, pe care o am, alb. Sacred Ground 2001, iar în 2005 o piesă Speed Metal Messiah pe un CD Maximumrock Magazine de pe alb. 2004 cu acelaşi nume şi din 2010-11 am avut descărcată discografia din 93 până în 2009, Virtuostic Vendetta, şi deci din 2011-12 am ascultat tot Stump. Pe alb. 2012, 2015 şi nu numai este muzică de cea mai înaltă calitate, în general toată muzica Joe Stump. Mi se pare că alb. din 2012 e cel mai bun din istoria Joe Stump şi mult mai bun decât Malmsteen. Aşa cum am mai spus, japonezii Concerto Moon iar sunt un fel de Malmsteen şi multe trupe japoneze de neoclasic metal, de asemenea, am mai văzut norvegiene, dar Stump e cel mai tare. Născut la New York în 18 sep. 1960, mai în vârstă decât Malmsteen, născut la 30 iunie 1963 la Stockholm, de origine suedez şi emigrând în SUA (California) la începutul anilor 80, având ambele cetăţenii, numele real fiind Lars Johann Yngwie Lannerback, părinţii au divorţat la puţin timp după naşterea lui şi, sub influenţa mamei, care l-a îndreptat spre cariera artistică, cumpărându-i o chitară, tatăl având carieră militară, şi influenţat de sora lui să asculte muzică clasică, Mozart ş.a., debutează în 84 cu excepţionalul album Rising Force sub titulaturo solo, inţial cântase în Alcatraz, fiind cel mai bun chitarist la vârsta de 21 ani şi introducând un nou subgen, neoclasic metal. Numele Malmsteen este numele de familie al mamei, pe care l-a preluat după câţiva ani de la naştere, deşi e anglofonizat, şi tot aceasta i-a dat numele Yngwie, tot în engleză. Atât Malmsteen, cât şi Stump au avut ca idoli-mentori pe R. Blackmore (Deep Purple, Rainbow) şi Paganini, de asemenea, îndeosebi Malmsteen, pe Bach, dar şi Mozart, Vivaldi ş.a., Stump, inclusiv de Jimi Hendrix, Al Dimeola, debutează abia în 93 sub titulatura solo cu alb. Guitar Dominance, scoţând numai albume instrumentale, aşa cum am menţionat, în afara proiectelor The Reign of Terror şi Holy Hell, a cântat cu Trash Broadway pe alb. cu acelaşi titlu din 1989. De asemenea, între 1979-1982 a fost student al prestigiosului Colegiu de Muzică Berklee (Boston, Massachusetts), specializat în special pe muzică jazz, dar şi rock, flamenco, hip hop, reggae, salsa, heavy metal and bluegrass. De asemenea, a scos un DVD, Shred Guitar 101 şi a înfiinţat Shred Academy.

Haggard, trupă germană care debutează ȋn 97 cu And Thou Shalt Trust The Seer, ȋn componență de 16, inițial se spunea că ar fi death, fiind vorba de simf. gothic medieval, cȃntă ȋn engleză (predominant), germană și latină pe toate alb., engleză, ital. și germană pe Eppur Si Muove 04 și inclusiv cȃteva pasaje ȋn fran. pe Awakenig The Centuries 00 și o piesă ȋn span. pe Tales Of Ithiria 08, preluarea Mecano – Hijo de la Luna. Trupa are un stil și un sound specifice și care nu se ȋntȃlnește la alte formații.

Rhapsody, numită mai tȃrziu Rhapsody of Fire, clădită pe structura melodic speed Helloween, trupa italiană revoluționează mult stilul Helloween introducȃnd un nou stil, numit (fals) simf. power, ȋn fapt este vorba de melodic speed simf. epic, debutȃnd ȋn 1997 cu Legendary Tales și este de atunci este cea mai mare trupa din lume de simf. metal ȋn general, nu numai melodic speed simf., influențȃnd alte mii de trupe care cȃntă Helloween-Rhapsody, inclusiv span. Dark Moor, cu mențiunea că ital. au și ceva nuanță Manowar, atȃt ȋn versificație, cȃt și vocea lui Fabio Lione, relativ asemănătoare (dar incomparabil mult mai bună) cu a lui E. Adams, fără a putea fi vorba de așa ceva la span. sau la alte trupe de gen. Deși cȃntă preponderent ȋn engleză (din nefericire), au și piese ȋn ital. (abia ȋncepȃnd din 2002) și mai multe pasaje ȋn ital. pe multe piese cȃntate preponderent ȋn eng., avȃnd ȋn vedere faptul că ital. este limba muzicii și a muzicii de operă și nu numai, fiind cȃntate și pasaje ȋn latină. Așadar, era firesc ca o trupă ital. să fie cea mai puternică din lume. Ceea ce e impresionant e faptul că foarte multe piese (de toate genurile de muzică) sunt traduse pe youtube ȋn span., dar nu numai din eng., ci și din ital., latină, fran., fiind ciudat cum pers. din Am. Lat. (Mexic, ȋn special), mai puțin din SPA, cunosc și ital și latină și fran. etc. Așadar, span. este cea mai tare limbă, inclusiv față de eng. După Rhapsody, în ITA au apărut foarte multe trupe de melodic speed și melodic sped simf., apoi în numeroase alte țări, ceea ce a declanșat o adevărată așa zisă școală ital. de power, în afara celei germane și nordice, numai că în ultimii ani un nr. foarte mare de astfel de trupe este în țările hispanice, care cântă preponderent în span. Formația italiană, care este cea mai puternică de speed melodic simf. din lume și una din cele mai puternice de simf. metal, nu a concertat ȋn Romȃnia!?, fiind ȋn fapt ital.-ger., inițial a fost ital., chiar și ital.-fran. La Rhapsody sunt cele mai puternice și adevărate voci de operă din toate trupele de simf. metal, absolut incomparabile, mai sunt, ȋn ce privește doar vocile masculine, la TSO, vocea lui F. Lione fiind, de asemenea, absolut demențială.

Rhapsody en español, tematica albumelor și versurile de pe alb. 2004-2011 sunt traduse ȋn spaniolă, deci inclusiv versurile din italiană. Este de menționat că, așa cum am spus și poate unii știu, Rhapsody cȃntă o muzică destul de sofisticată, muzica de pe toate albumele este conceptuală, cu o istorie și poveste impresionante (oarecum inspirate de la Keeper – Helloween), muzică ȋn general care nu prea are tentă comercială și versuri de duzină, piese epice conceptuale ȋn mai multe părți de 15-20 de min. și peste. Pe alb. 2011 – Del Caos a la Eternidad – La Saga del Secreto Obscuro parte V – Cap. Final – El secreto obscuro es revelado

Cel mai bun album At Vance e Only Human 2002, mai e, dar mai slăbuț, și Dragonchaser 2001, alb. după 2002 sunt mult mai slabe. De menționat e că nu există noțiunea de german metal. Melodic speedul marca Helloween, așa cum am mai spus (cu care nu prea au treabă I. Mask), este un pop 80 pe ceva structură de bază J. Priest și cu ceva nuanță Queen ș.a., cu viteză, să zicem, descinsă din Motorhead, dar speedul are nuanță accentuată pop, stil (inclusiv melodic heavy-speed) preluat de mii de trupe, nu numai germane, ci ȋndeosebi italiene, mai ales simf. speed melodic marca Rhapsody, nordice, suedezo-finlandeze ȋndeosebi, hispanice, lusitano-braziliene, franceze și chiar britanice etc. Malmsteen cȃntă și el heavy-speed, simf., melodic-semimelodic, adică unele piese sunt ultra-pop, dar altele nu prea, spre deosebire de cele marca Helloween care au o nuanță accentuată pop și ȋndeosebi mai puțin simf., cu excepția, pe alocuri, ceva marca Stratovarius, care are și ceva Malmsteen și unde este și nuanță epică. Se poate spune că melodic speedul și melodic heavy-speedul sunt stiluri total europene, dar nu germane sau german metal. Dar care stil german, pentru că Helloween cȃntă ceva, Primal Fear altceva, Axxis altceva, Accept altceva, Kreator altceva, Rammstein altceva etc. Tot Chiriac susține că Studio Rock e cea mai veche emisiune rock și metal de pe posturile de radio din Romȃnia, ceea ce este fals. Poate cea mai veche p(r)ost-decembristă, ȋn anii 80 erau emisiuni rock la radio, dar ȋn general numai cu formații romȃnești. Ȋmi aduc aminte de o replică spusă de comentatorul de fotbal Cornel Pumnu ȋn anii 80, cȃnd a spus că Anderlecht ȋmbină rigoarea anglo-saxonă cu fantezia latină, referindu-se la limbile vorbite de belgieni, flamandă-germanică și franceză. Era emisiunea muzicală Muzicoteca pentru toți pe Radio București 1, actual Radio Actualități, duminica de la 17,30, unde erau transmise în premieră piese pop internaționale, limitate, și mai erau transmise duminica dimineața la 9-12 la sf. anilor 80, dar nu de metal, nici măcar melodic hard. Pentru mine erau cu regularitate emisiunile lui A. Voiculescu - pop și R. Teodor - rock-metal în fiecare zi și mai ales sâmbăta (primul) și duminica (al 2-lea) la Radio Europa Liberă, la Vocea Americii marțea seara de la 21,30 la 22 emisiune de metal hard-heavy. La începutul anilor 90 la Radio 3, primul post stereofonic din țară, se transmitea aproape permanent muzică hard-heavy, care era net preponderentă până în 97, de când, deși director avea să fie Pitiș, a început să domine muzica tehno-dance și muzica infectă. Chiar și în prezent pe Radio Actualități se transmite muzică pop și hard-heavy din anii 80. Am descărcat de pe radio3net și streamul de muzică latino, cel de muzică rock sau altele nu merg, trebuie să-i zică español, hispanico, nu latino, căci nu există altă limbă decât spaniolă, limba vorbită absolut dominant dintre limbile latine, care ar trebui să fie limbă oficială și obligatorie în toate țările latine. Eu zic că Malmsteen e unul din cele mai mari fenomene muzicale ale sec. XX și nu numai și parcă are și un nume predestinat și formidabil. Dacă ar fi să aleg un muzician sau formație din toată istoria metalului cred că nu aș alege pe nimeni altcineva mai mult. Deși muzica e puțin mai puțin digerabilă decȃt ultra-popul Helloween ș.a. este totuși la alt nivel și altceva, Malmsteen fiind, zic eu, și cel mai frumos bărbat din lume!! și oricum unul dintre cei mai frumoși, și acum dar mai ales cȃnd era tȃnăr, deși s-a ȋngrășat mult de la vȃrsta de 45 de ani și e deosebit de apreciat mai ales în Japonia (japonezii având multe trupe de neoclasic metal gen Malmsteen, cea mai cunoscută fiind Concerto Moon). Japonezii au cea mai multă cultură muzicală și cultură, educație și disciplină din lume și totodată este cea mai mare piață de desfacere muzicală. Deși limba japoneză e una dintre cele mai cumplite și urâte și unii spun că e cea mai grea de vorbit, oricum, e mai cumplită și mai urâtă și decât chineza.

Francezii Heavenly sunt un fel de Gamma Ray, dar la un nivel superior, aşa cum sunt Primal Fear faţă de J. Priest, de fapt sunt combinaţie de Gamma Ry şi Queen, deşi şi Gamma Ray au piese şi pasaje Queen, inclusiv cu Hansen, cât şi la început cu Scheepers la voce (actual în Primal Fear) şi începând cu alb. de debut din 2001 Coming from the Sky, pe care sunt invitaţi şi K. Hansen şi H. Kursch (B. Guardian) cântă foarte bine, dar alb. din 2009, Carpe Diem, cu 2 piese tipice Queen, Farewell şi A Better Me, şi cu varianta melodic speed Oda Bucuriei a lui Beethoven, Ode to Joy, este unul din cele mai bune albume de melodic speed şi melodic metal; de asemenea, şi alb. Virus, 2006. Mai ales pe albumele anterioare este un speed devastator, într-adevăr, melodic, dar şi piese mai lente sau semibalade, vocea subţire, înaltă, încearcă pe alocuri să-l imite în mod anemic pe F. Mercury şi la mai multe piese, inclusiv pe alb. 2009, sunt pasaje făcute la voce de Kai Hansen, inclusiv pe Farewell, dar nu sunt chitările pregnant precum şi piese tipice J. Priest, ca la Ray, şi este un sistem de clape asemănător cu Rhapsody. Din păcate, nu cântă niciun cuvânt în franceză, ceaa ce nu e deloc bine, şi este fără îndoială una din cele mai bune trupe de melodic speed din Europa şi din lume. Alb. Gamma Ray din 90, de debut, Heading for Tomorrow, după plecarea lui Hansen din Helloween, cu R. Scheepers la voce, cu excepționala semibaladă The Silence, dar și alte piese cu pasaje și stil de voce tipice Queen, rămâne cel mai bun album G. Ray, clasat pe locul 2 în topul național japonez, după J. Jackson, în 91 Ray au scos DVD-ul Heading from the East - Live în Japan. De asemenea, și alb. 91, Sigh No More, tot cu Scheepers, este bun, începând cu 95, cu Hansen la voce, muzica devine mai agresivă și accentuat J. Priest, vocea fiind răgușită, dar și melodică, de asemenea, mai ales începând cu 99, speedul mai devastatator, dar alb. 97, cu mai multe clape, și 99 au multă nuanță pop 80 pe structură melodic speed și orecum J. Priest, care sunt cele mai bune, alături de 90-91, și apoi 95. Cert e că după 2001 alb. Gamma Ray nu mai au nicio valoare, inclusiv ultimul 2014, unde sunt în copie la indigo piese și pasaje J. Priest (ca și pe alte albume), pentru prima dată o piesă Motorhead și tot pentru prima dată Megadeth, fiind departe de a se compara cu alb. Helloween. Pe youtube nu sunt piesele şi albumul Sigh No More, decât Rich & Famous şi One With The World şi As Time Goes By, care se aude foarte prost, deşi alb. este destul de bun, Start Running, Contdown, As Time Goes By, Dream Healer, The Spirit. Deşi e trupă preponderent de speed, Gamma Ray are şi câteva balade excelente, pe lângă semibalada The Silence de pe alb. de debut, cu pasaje tipice Queen şi cu Scheepers la voce, care rămâne poate cea mai bună piesă din istoria trupei, A While In Dreamland, bonus pe alb. Powerplant 99, Pray pe 97.

Mob Rules, o trupă germană care cântă melodic heavy-speed, cu influenţe în principal Iron Maiden-Rainbow, dar cu elemente mult mai melodice, sintetizatoare, deşi vocea nu seamănă cu Maiden, ci cu vocalii lui Malmsteen, un fel de M. Boals, cu voce subţire, înaltă şi melodică, ceea ce îmi place, însă nu seamănă şi nu are influenţe Helloween şi nici J. Priest. Alb. 2001 şi 2003, Temple of 2 Suns şi Hollowed Be Thy Name sunt cele mai bune, sau sg bune, pentru că alb. 2004, 2006 nu mi-au plăcut şi de atunci nu am mai ascultat, primul l-am ascultat pe casetă Rocris Disc încă din 2002, adică am şi acum caseta. Numai că nu e absolut nimic nou, numai 80 şi ai impresia că muzica îţi e foarte cunoscută, dar sună bine, melodic, şi vocea mai ales.

Pe site-ul oficial Helloween era mnționat acum câțiva ani că Helloween sunt iniţiatorii melodic speed metalului european.

O trupă suedeză interesantă e Narnia, care cântă Malmsteen în manieră hard (adică nu așa heavy și speed) creștin. Foarte mulți cretini spun că și ăștia cântă power, tocmai că nimeni nu știe ce înseamnă acest termen, dar ei nici măcar nu înțeleg că e vorba de hard. La începutul anilor 90 era în România o trupă de speed metal creștin, MetalCrist, dar care a cam dispărut demult de pe firmament, dar sunt multe trupe, suedeze și finlandeze, dar șii altele, care cântă creștin metal, dar nu Malmsteen. O super trupă de creștin metal este Golden Resurrection, cu excelentul vocalist de la Narnia - Christian Liljegren - și chit. Tommy Reinxeed (Reinxeed), stilul de melodic speed simf. este demențial, exploziv, cu multă nuanță Y. Malmsteen și Stratovarius, multe piese pe youtube sunt titrate în span., spre deosebire de Narnia, care cȃntă hard, cu puține piese melodic speed și stilul nu e așa de exploziv și spectaculos.

Deși cea mai cunoscută trupă spaniolă de simf. metal este Dark Moor, care e o trupă destul de tȃnără, debutantă ȋn 2001, deoarece cântă mult în engleză, având puține piese în span., reprezentantă a școlii Rhapsody-Helloween, una dintre cele mai puternice trupe spaniole este Mägo de Oz, o trupă cu mult mai veche, ȋnființată ȋn 1988 și care a debutat ȋn 1994 cu alb. Mägo de Oz, Jesús de Chamberí 1996 și avȃnd numeroase albume, unele albume conceptuale de cȃte 1 oră jumătate-2 ore: Gaia 2003, Gaia II: La Voz Dormida 2005, Gaia III: Atlantia 2010, Gaia: Epílogo 2010, Finisterra 2000, Finisterra Opera Rock 2015. Stilul este un amestec de folk metal, celtic metal, simfonic metal, melodic speed (simfonic), pe alocuri cu nuanță Malmsteen, și multe faze epice și a colaborat pe piesa The Black Book și cu R. Scheepers (Primal Fear), apărută pe comp. Celtic Land 2013, piesa originală apărȃnd pe alb. Hechizos, Pócimas y Brujería 2012 cu titlul El Libro de las Sombras. Deși ȋn span. nu există ä, numai ü, denumirea Mägo este scrisă cu caracter german, mago ȋn spaniolă fiind magician, vrăjitor. De asemenea, mai este destul de cunoscută trupa Héroes del Silencio. O trupă argentiniană cunoscută este Rata Blanca, un fel de Malmsteen, care cântă în span., mexicane sunt multe, dar o trupă care îmi place este una de gothic, Nostra Morte (numele e în latină), Nuestra Muerte în span. Pe albumul Sin Retorno piesa Nova are și variantă în engleză, Join Me to Dream. Trupa norvegiană Leaves Eyes cu ex-Liv Kristin are pe alb. Symphony of the Night la piesa titlu varianta în span. cu Maite Itoiz; de asemenea, la o piesă sunt câteva versuri în norvegiană.

Cel mai bun produs românesc pop-rock este alb. Cântec pentru prieteni - Compact 1988, cel mai tare vocal român din istoria pop-rock este Dan Bitman.Dintre puținele trupe americane de calibru, pentru că America nu se poate compara ȋn niciun caz cu Europa, este Savatage, stil heavy prog epic simf., cu liderul Jon Oliva, debutează ȋn 83, dar primul album care este de succes e Gutter Bullet 89, apoi opera rock Streets – a Rock Opera 91 și urmează perioada cea mai prolifică cu senzaționalul vocal, unul din cei mai puternici posibili din lume (cȃntăreț de operă) Zak Stevens, alb. Edge of Thorns 93 (slăbuț), ultimul cu Chris, fratele lui Jon, care a decedat ȋn urma unui accident, Handful of Rain 94, Dead Winter Dead 95 (cel mai bun produs Savatage, după părerea mea) și The Wake of Magellan 97, o altă operă rock, apoi ultimul album (cu Oliva și ȋncă cineva la voce) Poets and Madman ȋn 01, J. Oliva scoțȃnd cȃteva albume (bune) ȋn aceeași manieră caracteristică Savatage ȋncepȃnd cu 2004 cu proiectul Jon Oliva's Pain, ȋnsă excepționalul vocal Z. Stevens cu Circle II Circle un album doar călduț de debut ȋn 2003, după care avea să scoată o muzică destul de ciudată, total diferită de ceea ce a cȃntat și care nu intră ȋn domeniul meu.

Un proiect al lui Oliva și Paul O'Neill este TSO, debutantă ȋn 96 cu Christmas Eve and Other Stories (trilogia The Christmas Attick 98 și The Last Christmas Eve 04), Bethoven's Last Night 00 și Night Castle 09, proiect ȋn care cȃnta cȃteva zeci de muzicieni, mulți foști membri Savatage, cȃntăreții de operă (și metal) Rob Evans și ... (Stevens doar pe primele 3 albume, ascultȃndu-l, ȋți dai seama că e nu numai comparabil cu Evans, chiar mai bun, dar unul din cei mai tari posibili din lume). TSO a concertat pentru prima și singura dată ȋn Europa (adică ȋn afara SUA și Canadei) ȋn 2011, numai ȋn Austria și Germania.

Cea mai mare trupă americană de heavy metal (melodic heavy) este WASP, ȋnființată ȋn 82 de Blackie Lawless, lider absolut, care a făcut mai multe schimbări de-a lungul timpului, un alt vocalist demențial, distrugător, un munte de om și care cȃntă și la chitară. Alb. de debut din 84 care poartă numele trupei, excepțional și azi, ȋn 89 alb. The Headless Children, de asemenea foarte bun, ȋn 92 apare un album conceptual, The Crimson Idol, ȋn 95 Still Not Black Enough, Heldorado ȋn99 ȋn maniera lui 89, dar nu se compară și ȋn continuare albume destul de bune și ȋn anii 2000: 2002, 2004, inclusiv ultimul din 2009, ȋn aceeași manieră caracteristică melodic heavy tipic 80, de ȋnalt nivel. Chitara este cȃt se poate de total J. Priest, dar ȋntr-o manieră aparte, specifică, stilul de melodic heavy special și vocea incredibilă, fiind trupa de heavy melodic cu cele mai dramatice și spectaculoase balade metal, depășind aproape majoritatea trupelor de melodic hard.

Faimoasa uruguayancă Natalia Oreiro a scos în 2018 câteva piese dedicate mondialului de fotbal din Rusia, piese cu combinaţie în spaniolă, engleză, rusă: United By Love, To Russia with Love, Mi Pobedin (în rusă=Vamos a Ganar), la începutul lunii iunie 2018, cu câteva săpt. înainte de începerea mondialului, a concertat în Rusia. De asemenea, a cântat şi la Chişinău în 16.03.2019 (în ROM nu a venit până acum), rostind cuvinte în rusă şi puţin în română şi a concertat în Rusia şi în 2019, bineînţeles concertase şi în ani anteriori în mai multe oraşe, inclusiv Skt Petersburg. Italianca Eliza E., câştigătoarea concursului Cerbul de Aur 2019 a scos în acest an piesa Altro che Favole, prima piesă în italiană!? şi care e sg piesă bună din cariera ei, ăsta a fost norocul, că dacă ar fi cântat porcăriile ei de piese tehno-dance în engleză nu ar fi avut vreo şansă, porcării unde nu există niciun fel de voce, aşa cum se ştie (nici muzică), aşa cum se întâmplă şi în metalul extrem sau anti-muzică etc., spre deosebire de hard-heavy, melodic metal, unde atât vocea, în primul rând, cât şi instrumentaţia, muzicalitatea constituie atuul forte, niciuna din astea neexistând la anti-muzica metal, inclusiv alternativ, industrial, grunge, new metal etc. şi în esenţă nici la thrash, care este metal greu, nu extrem (ca death, black etc.). Italianca a scos în 2015 la gigantica casă Sony!! alb. Hello, Hello în engleză (că în italiană nu putea să scoată, dar în orice caz nu cu asemenea porcării) şi în spaniolă şi care a făcut furori în lumea hispanică.

Ascultând alb. Pet Shop Boys, sunt exact de nota 0, nicio piesă audibilă, cel puțin alb. 88-99 și nu cred că are rost să mai ascult, cu excepția celor 4 piese 87 menționate mai jos și 1 93 și extrem de puțin Suburbia 86. Culmea e că pe mai multe piese Helloween sunt pasaje Pet Shop Boys (The Saints 07, alb. 2015 ș.a. vreo 2 sau 3 piese), dar pe care nu le găsesc în discog. lor, iar Ray are preluarea It's a Sin pe alb. Powerplant 99. Alb. Hello 2015, dar și altele, 2010, 2007 și aproape toate alb. post 90, mai puțin 2021 deși sunt și aici cel puțin 1-2, arată cum se cântă muzica pop 80 în variantă melodic speed și alb. Ray 97, 99, 91, 90 ș.a. Numai că aici sunt zeci de piese excelente, cât nu e aproape toată muzica pop 80 și albume întregi. Și mii de trupe și de albume.

T. Tolkki's Avalon 2019 10; 2013 9,5; 2014 9; Avantasia 2019 6,5-7; Therion 2018 CD1 5,5-6; CD2 8,5-9; CD3 7; Sirius B 2004 9,5-10; Lemuria 2004 9-9,5 UDO 2018 8,5-9; Accept 2017 7,5; Hammerfall 2016 9; 2014 8; Stratovarius - Eternal 2015 8,5; Nemesis 2013 7,5-8; Elysium 2011 8,5-9; Stratovarius 2005 9; Helloween 2015 8,5-9; Gamma Ray 2014 8; Rhapsody 2019 8; Angra 2018 7,5-8; Freedom Call 2014 9,5; Heavenly 2009 9,5-10; Insania Stockholm 2001 10; 2007 9,5-10; 2003 8,5-9;

Soulspell, proiect al toboșarului brazilian Heleno Vale, este un fel de Avantasia al lui T. Sammet, proiect format din mai mulți muzicieni din mai multe țări, We Got The Right The Metal Opera – Tribut To Helloween, pe care cȃntă:

Instrumental:
Heleno Vale (tobe)
Leandro Erba (chit.)
Rodrigo Boechat (clape)
Tito Falaschi (bas)
Vocaliști:
Arjen Lucassen
Blaze Bayley
Daísa Munhoz
Glauco Alves
Jefferson Albert
Manuela Saggioro
Matt Smith
Michael Vescera
Pedro Campos
Tim Ripper Owens Victor Emeka

Cele mai tari albume de metal: I. Maiden: 7Th Son of a 7Th Son 88, X Factor 95, sunt multe bunicele 82, 90-00, puțin 03; Helloween: Keeper - The Legacy 05, Keeper of the 7 Keys II 88, Master of the Rings 94, Chameleon 93, Walls of Jericho 85, 2015, 2010; J. Priest: Nostradamus 08, Ram it Down 88, Turbo 86, Defenders ... 84, British ... 80, Sad Wings ...76; Scorpions: World Wide Live 85, Love at for Sting 84, Crazy World 90, 88, dar și altele după 90; Whitesnake: 1987, Coverdale-Page 93 (deși zice că e hard/blues, e heavy/hard și de fapt, heavy), puțin Slip of the Tongue 89, Forevermore 2011; Stratovarius - toate la fel, ȋndeosebi 96-2000; Therion: Leviathan II 22, Theli 96, Vovin 98, Leviathan III 23, Leviathan I 21, Sirius B 2004, puțin Sitra Ahra 2010, Lemuria 2004; Y. Malmsteen: Concerto Suite ... 98, Rising Force 84, Odyssey 88, 2010, 2012; Joe Stump 2012, 04, 15; Gamma Ray: Heading ... 90, 97, 99, 95, 05, 01; Europe: Out ... 88, Prisoners ... 91, The Final ... 86; Insania Stockholm: Sunrise ... 01, Agony ... 07, 2021, 2003; Heavenly: Carpe Diem 09; Pretty Maids: Carpe Diem 00; Riot: Inishmore 97; Manowar: The Triumph of Steel 92, Warriors of the World 02, Kings of Metal 88, Gods of War 07; Avantasia: The Metal Opera II 02, The Metal Opera I 01, 2019, 2013, Angel of Babylon 10; Edguy: Theater of Salvation 99, 01; Freedom Call: Eternity 02, Beyond 14, Silver Romance 24, Stairway ... 99, 01, 19, 12; Bon Jovi: Slippery ... 86, New Jersey 88, 92; Def Leppard: Hysteria 87, Adrenalize 92; Metallica: Metallica 91, Ride the Lightning 84, 08, 88; Megadeth: Rust in Peace 90, 94, Peace Sells 86, 2022; Metal Church: Blessing in Disguise 89, The Human Factor 91; Queensryche: Op. Mindcrime 88, Rage for Worder 86, The Warning 84, puțin Empire 90; Hammerfall: înc. din 98 deși cam toate asemănătoare nu sunt toate bune, bun e 2000 (cel mai heavy J. Priest) și celelalte parțial, mai slăbuțe 2005, 2002, căldicele 2011, 14, dar cele mai bune sunt 2022, 2016!!, înc. din 2016 e ceva mai mult speed fără a depăși limita mel. heavy/speed, mai slăbuț 2019, comb. perfectă J. Priest-Helloween și cu ceva nuanță Manowar; Primal Fear: toate la fel (de bune), ȋndeosebi 05, 04, 07, 99, 2016, 2014, 98; Motorhead: Bastards 93, 1916 91; WASP multe, îndeosebi 92, 89, 84, 02, 09; Savatage: Dead Winter Dead 95, Streets ... 91, The Wake of Magellan 97; TSO: toate, îndeosebi 96, 98, 00; Accept: Metal Heart 85, 89, 93, 2010, 2017; Blind Guardian: Imaginations from the Other Side 95; Rhapsody toate (la fel de bune), mai slăbuț 06, slab 10, f. bune The Cold Embrace of Fear EP 09, From Chaos ... 11 (inclusiv L. Turilli, îndeosebi 99, 2003, 2015); Dark Moor: The Gates of Oblivion 02, 03, 07, 00; Haggard 97, 2004 puțin; Silent Force: Worlds Apart 04, Infatuator 01; At Vance: Only Human 02, 99, 01; Royal Hunt: Live 96, Paradox 97; Sonata Arctica: Ecliptica 99, 04, 01; Kamelot: Epica 03, 05 și mai multe, inclusiv până în 2003; Dream Theater: Images and Words 92, 2016; L. of Tears: Forever Autumn 99; The Gathering: Mandylion 95; Concerto Moon 99, 98; Cez Kane 2022, 21; Chicago: Chicago 19 1988; Skid Row: Skid Row 89, Slave to the Grind 91; Gunses Roses: Appetite for Destruction 87, Use Your Illusion II 91; Dio: Dream Evil 87; A. Cooper: Trash 89, Hey Stoopid 91; FM: Tough it Out 89; Cele mai bune albume din istoria melodic hard: 1. Powerzone; 2. Hysteria, Slippery; 4. Chez Kane, New Jersey, Adrenalize, 7. Out of This World, Prisoners in Paradise, Whitenake 1987; cele mai bune albume melodic heavy/speed: Keeper - the Legacy 05, Heading for Tomorrow 90, Keeper II 88; The Metal Opera II 02; melodic speed: Sunrise in Riverland 01, Visions 97, Destiny 98, Agony - Gift of Life 07, Th. of Salvation 99, Ecliptica 99, Fr. Call, Keeper I 87, Walls of Jericho 85 (melodic speed/speed), G. Ray 97, 99, My God - Given Right 15; cel mai bun album din istoria heavy metal: 7Th Son of a 7Th Son; thrash: Ride the Lightning 84, Metallica 08, 88, Megadeth 86; thrash/heavy:  Megadeth 90, Metallica 91, Blessing in Disgiuse 89; album epocal și unic în istoria gothic/operă/simf. Theli 96; neoclasic metal: Concerto Suite 98, Concerto Moon 99, Rising Force 84, Joe Stump; atm. doom Mandylion 95; gothic metal/rock: Forever Autumn 99; unul din cele mai mari hituri melodic hard de la sf. anilor 80: Nothing's Gonna Stop Us Now – Starship 87, deși se menționează că e arena rock, această melodie e la limita cu glam. Oricum, arena e net superior pop rockului, fiind la limita inferioară a glamului, de unde începe metalul (hardul), să zic AOR. La limita asta s-au aflat câteva piese sau chiar albume 80 Holograf. SUE domină, dacă adăugăm și Hammerfall, care e cea mai bună trupă heavy metal din lume din ultimii peste 25 de ani, alături de P. Fear, dar de câțiva ani e peste, plus Roxette, Abba în istoria muzicii pop.

Un clasament al celor mai bune melodii pop rock de la sf. anilor 80-începutul anilor 90, majoritatea sunt autentice rock, chiar melodic hard:

Cel mai bun produs M. Jackson e Bad 87, care cuprinde şi o piesă hard-rock; 

J. Rush – Wings of Desire 90; Nunca Digas Nunca (Never Say Never) 92; ICome                    Undone 87; Heart Over Mind 87; Ave Maria 91; Si Tú Eres Mi Hombre y                    Yo tu Mujer (The Power of Love) 85; 

Fancy – The Flames of Love 86; Bolero;

Tina Turner – The Best 84;

Rick Astley – She Wants To Dance With Me; Together Forever;

J. Jackson – albumul din 89;

Paula Abdul – aproape tot alb. 88: Forever Your Girl; Straight Up; Cold Hearted; Opposites Attract ; Rush Rush 91;

Laura Branigan – Self Control 85; Gloria;

Taylor Dayne – Tell It To My Heart 87;

Ivana Spagna – Call Me 87; cântăreaţă italiană care a cântat în engleză în anii 80, iar în anii 90 şi în cont. în italiană; de asemenea, Sabrina, cântăreaţă italiană care a cântat în engleză în anii 80, celebra Boys, Boys, Boys 86; Madonna, cântăreaţă cu origini italiene (şi franceze), sg piesă care intră în acest top este Papa Don't Preach 86, cântăreţă care este în general mult dezapreciată de mine şi de un larg public; am descoperit recent o trupă, Debbie Gibson, care îmi atrage atenţia pentru muzica pop de la sf. anilor 80;

Pet Shop Boys – Always On My Mind, It's A Sin, Heart, What Have I Done To                                      Deserve This 87, Go West 93;                               ;

Mel & Kim – Respectable;

Living In A Box – Living In A Box 87;

Kylie Minogue – aproape tot albumul 88 (cam de 9,5 spre 10), puțin Hand on Your                             Heart 89;

Kim Wilde – Never Trust A Stranger 88; You Keep Me Hangin' On 86; You Came     

                    88;

INXS – New Sensation 87;

Billy Ocean – Get Out My Dreams, Get Into My Car 88;

Belinda Carlisle – Heaven Is a Place on Earth 87; We Want The Same Thing; Leave                               A Light On;

Bee Gees – You Win Again 87;

Bananarama – I Want You Back; Love In The First Degree;

Bad Boys Blue – You're A Woman I'm A Man 85; I Wanna Hear Your Heartbeat 86;                              Come Back And Stay 87;

Modern Talking – Jet Airliner 87; Geronimo's Cadillac 86; Brother Louie 86;

Blue System – Deja Vu 89; Romeo & Juliet 92;

CC Catch – Like a Hurricane 87 tot alb., unul din puținele alb. pop disco de 10 și nu                     mai cunosc niciunul, Backseet of Your Cadillac 88; House of Mystic                           Lights  88; Heartbreak Hotel 86; Heaven and Hell  86;

Roxette – Dangerous 88; Joyride 91; The Look 88; Dressed for Succes 88; Habla                     El Corazón (Listen to Your Heart) 88;

S. Fox – Do Ya Do Ya (Wanna Please Me) 86; Nothing's Gonna Stop Me Now 87;                  Touch Me (I Want Your Body); I Only Wanna Be With You 88;

W. Houston – I Wanna Dance With Somebody 87;

M. Jackson - Man in the Mirror, I Just Can't Stop Loving You (Todo Mi Amor Eres                         Tú), Dirty Diana 87;