Copie a Gramatică spaniolă 1

VERBUL ÎN SPANIOLĂ 

La ind. presente sunt verbe care diftonghează, schimbă în răd. înaintea term. de infin. la sg și III pl. la ind. și subj. pres. e în ie, o în ue (cele în -ar, -er, avergonzar schimbă o în üe), iar cele în -ir (câteva) schimbă și e în i, respectiv o în u (dormir, morir) la I, II pl. subj. pres., la p. III la p. sim. și la subj. imperf., futuro și gerunziu (la gerunziu inclusiv venir-viniendo, decir-diciendo, poder-pudiendo), care schimbă e în i sunt doar câteva în -ir, de tip pedir (la sg, III pl. ind., toate pers. la subj. pres. şi la cele menţionate), iar i în ie adquirir, u în ue jugar (sg și III pl. la ind. și subj. pres.); cerner, cernir sch. e în ie, ultimul neschimbând e în i la I, II pl. subj. și la celelalte și au aceeași formă, cu excepția I, II pl. ind. pres., viitor, cond., iar concerner, dicerner nu diftonghează. Bendicir schimbă e din prima silabă în i (nici nu are e înaintea term. de infin.) la II, III sg., III pl. la ind, II sg imper., gerunziu (a nu se confunda cu bendecir, comp. lui decir), pensar dift., dar comp. compensar, recompensar, nu, enterar(se)=a afla, lua cunoștință, nu dift., dar enterrar=a îngropa, exila (tierra), da, Sunt cȃteva zeci, dar sunt previzibile, cele în -ar, -er care schimbă e în ie și mai multe o în ue (în principiu, cele care au în familia respectivă un subst./adj. care au diftogii ie, ue, nefiind chiar o regulă generală), dar în afara acestora mai sunt numai verbe cu pers. I sg neregulată la ind. prez., fiind chestiune de pron. (în -cer, -cir, -ger, -gir, -quir), tener-tengo (schimbă e în ie la II, III sg, III pl.), venir-vengo la fel, decir-digo la fel e în i (bendecir, maldecir se conjugă identic cu decir, cu excepția viit., cond., II sg imper. și part. unde sunt regulate) + câteva verbe: asir-asgo, caber-quepo, caer-caigo, oír-oigo (are y la II, III sg și III pl. și accent pe i la I, II pl.), roer-roo, royo, roigo, hacer-hago, dar-doy, saber-sé, poner-pongo, salir-salgo, valer-valgo, traer-traigo, ver-veo, cele în -uir adaugă y între u și term. la sg, III pl., așa cum adaugă oír la II, III sg, III pl., oler adaugă h mut înainte la sg, III pl. la ind. și subj. prez. unde diftonghează, regulă valabilă a lui h mut înaintea diftongilor ue, ie (inclusiv comp. desosar-deshueso). Neregulate absolut sunt numai haber: he, has, ha, hemos, habéis, han (la II pl. care există numai în SPA e regulat); ser: soy, eres, es, somos, sois, son; estar la I sg estoy, doar că are accent pe a la II, III sg și pl., iar ir la I sg voy și term. de la cele în -ar la răd. v. Cele în -acer, -ecer, -ocer, -ucir schimbă c în zc la I sg (conocer-conozco), iar în cons.+cer, cir și în -acir schimbă c în z, inclusiv cocer-cuezo (diftonghează) și comp. escocer, recocer; empecer-empezo, mecer-mezo; cele în -ger, -gir schimbă la I sg g în j, iar delinquir qu în c. Cele în -guir înlătură u la I sg, tot chestiune de pron., seguir, erguir schimbă e în i, la la fel ca cele de tip pedir (erguir este și irgo și yergo, adică e în ye la sg, III pl. ind., subj. pres.; de asemenea, apostar este aposto și apuesto). Term. la cele în -ar: -o, -as, -a, -amos, -áis, -an; în -er: -o, -es, -e, -emos, -éis, -en; în -ir: -o, -es, -e, -imos, -ís, -en la răd. de infin. La subj. pres. term. sunt: -e, -es, -e, -emos, -éis, -en la cele în -ar, respectiv -a, -as, -a, -amos, -áis, -an la cele în -er, -ir, răd. fiind de la I sg ind., cu excepția lui haber, ir, ser, saber, dar, estar, care au aceleași term., dar răd. este hay, vay, se, sep, d, est (dé are accent la I, III sg pentru a-l deosebi de prep. de, la estar fiind accentul pe e final la subj. la toate pers. în afară de I pl.). Pentru aceeași chestiune de pron. ca la ind., vb în -gar adaugă u la răd, în -guar schimbă u în ü, în -zar schimbă z în c, iar în -car c în qu la subj. pres. și la I sg p. sim. Verbul prever (compus al lui ver) are la II, III sg, III pl. indicativ atât formele preves, preve, preven, cât și prevés, prevé, prevén, iar la II pl. preveis, sg fără accent, adică nu e pe term. -eis, alături de sois, dais, deis, vais, veis, care au o sg silabă (dar preveáis la subj), având part. la fel ca ver=previsto. La imperfecto, la cele în -ar se adaugă la răd. de infin. term.: -aba, -abas, -aba, -ábamos, -abais, -aban; la cele în -er, -ir: -ía, -ías, -ía, -íamos, -íais, -ían (ultimele se adaugă la toate la condicional, dar acolo la infin. sau la cele cu răd. neregulată de la viitor). Neregulate sunt ser și ir, care au răd. er și ib+term.: -a, -as, -a, -amos, -ais, -an, accentul pe e, i în răd. la I pl., iar ver are răd. ve de la I sg prez. La p. simple, tot la răd. de infin. la cele în -ar: -é, -aste, -ó, -amos, -asteis, -aron; la cele în -er, -ir: -í -iste, -ió, -imos, -isteis, -ieron. 11 vb care au răd. neregulată (9 fiind din cele 12 de la viitor) au term.: -e, -iste, -o, -imos, -isteis, -ieron: haber are hub la p. sim. și habr la viitor, tener-tuv-tendr, venir-vin-vendr, caber-cup-cabr, hacer-hic-har, querer-quis-querr, saber-sup-sabr, poder-pud-podr, poner-pus-pondr, la p. sim. andar-anduv, estar-estuv, iar la viitor decir-dir, salir-saldr, valer-valdr (la hacer aceeași chestiune de pron. la III sg, c în z: hizo). Traer (și comp.) și cele în -cir au aceleași term., fără i la III pl, -eron, avȃnd răd. în j prin înlăturarea term. -er, respectiv -cir (decir, bendecir care schimbă e în i la prezent schimbă la fel, dij, bendij, iar la bendicir se adaugă aceste term. la răd. de infin., bendic, care are z la III sg la fel ca hacer). Ser, dar sunt neregulate (dar e identic cu ver): fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron; di, diste, dio, dimos, disteis, dieron, ser și ir au aceeași formă, inclusiv la subj. imperf. Cele în -ñir înlătură i din term. la p. III la p. sim. și la subj. imperf., gerunziu. La subj. imp. și futuro răd. e de la p. III p. sim., la imperf. 1: -ra, -ras, -ra, -ramos, -rais, -ran; II: -se, -ses, -se, -semos, -seis, -sen; futuro: -re, -res, -re, -remos, -reis, -ren, precedate de a la cele în -ar, ie la cele în -er, -ir. Cele cu răd. în j la p. sim. și ser (răd. fu), bendicir adaugă term. fără i, iar andar, estar și dar pe cele de la -er, -ir cu ie, toate vb au accent pe a, e la I pl., antepenultima silabă. La futuro răd. este infin., respectiv cele 12 cu răd. neregulată: -é, -ás, -á, -emos, -éis, -án. La participio, la cele în -ar: -ado; la cele în -er, -ir: -ido la răd. de infin. În span. sunt 9-10 cu part. așa zis neregulat: abrir-abierto, decir-dicho, escribir-escrito, hacer-hecho, morir-muerto, poner-puesto, romper-roto, ver-visto, volver-vuelto, ir-ido, iar 4 vb au forma regulată și una neregulată: freír-frito, imprimir-impreso, prender-preso, proveer-provisto. La gerundio: -ando, respectiv -iendo, cele care au y au fost menționate, inclusiv ir-yendo, cele care schimbă e în i, o în u la fel. Imperativo, forma afirm: III sg, I, III pl. sunt formele de la subj. pres., I pl. cu excepția lui ir(se), unde e de la ind.; II pl. (care există numai în SPA) se schimbă r de la infin. cu d, la vb refl. se înlătură d și se adaugă pron. refl. os, la refl. în -ir este accentul pe i, cu excepția lui irse-idos, și vb în -eír. -oír; II sg=III ind., cu excepția a 8 vb, dar la forma negativă sunt formele de la subj. la toate pers.: decir-di, hacer-haz, tener-ten, venir-ven, ir(se)-ve(te), ser-sé, poner-pon, salir-sal, valer are și val și vale de la III ind. La comp. lui hacer, poner, tener, venir se scrie accentul pe a, o, e final (la haz, pon, ten, ven nu se scrie pentru că au o sg silabă). 

În fran. (-er, -ir, -re) și ital. (-are, -ere, -ire) sunt 2 aux., avoir și être, avere și essere, în span. (-ar, -er, -ir) doar haber, iar în port. (la fel la infin.) ter (tener din span=a avea, care nu e aux., corespondentul lui haber în port. fiind haver, care e numai impersonal), numai în span. și port. sunt ser și estar, care nu sunt aux. [tener poate avea funcție de aux. în perifraze verbale cu part., foarte rar, situație în care part. se acordă în gen, nr. cu subiectul, la fel ca cele cu être în fran. sau cu essere în ital., respectiv la diateza pasivă în română (vb a fi conjugat+part. vb)]. Haber este aux., în rest este numai impers. cu forma hay la prez.=există, se află, sunt [echivalent cu il y avoir (la III sg) în fran. sau c'è (essere) în ital.], putând fi folosit rar conjugat, haber de+infin. De asemenea, haber impers. que+infin.=trebuie (a trebui) să, la fel putând fi și tener (conjugat) que+infin., despre care s-a vorbit, a trebui putând fi și deber (conjugat) simplu, a sau de+infin. (despre care s-a vorbit, devoir în fran., dovere în ital.), care poate însemna și a datora, necesitar que+subj. sau necesitar+infin. (a fi necesar, a avea nevoie, a fi nevoit să, avoir besoin în fran.), respectiv hacer falta, ser necesario, ser menester (impersonale), în fran. a trebui este și falloir impers. În span., fran., ital. sunt 8 timpuri la ind., 5 de trecut, în afara celor 4 din română este și pretérito antérior, passé anterieur, trapassato remoto, timp compus, p. sim. aux.+part., care nu se folosește în niciuna din aceste limbi, compuse fiind p. com. (prez. aux.+part.), m.m.p. (imperf. aux.+part.), futuro perfecto în span., future antérieur în fran., futuro anteriore în ital. (viitor aux.+part.); la subj. în fran. și cong. în ital. sunt câte 4, 2 simple (présent, imp., presente, imperfetto) și 2 comp. cu aux. (passé, plus que parfait, passato și trapassato), în span. la subj. sunt 8, 4 simple (presente, pret. imp. 1, pret. imp. 2, futuro) și 4 compuse cu haber (pret. perf., pret. pluscuamp. 1, pret. pluscuamp. 2, futuro perf.), dar futuro și futuro perf. nu se folosesc (futuro în cazuri extrem de excepționale, ipotetice, iar futuro perf. absolut deloc), pret. imp. și pluscuamp. 1, 2 sunt substituibile, putându-se folosi oricare, în general se fol. aproape  numai 1; cond. este present (simplu) și perfect (cond. compuesto în span.) cu aux. În port. sunt 7 timp. la ind., 3 de trecut, un sg pret. perfeito, care e necompus, pret. imperf. și mais que perfeito și 3 de viitor, futuro do presente simple, futuro do presente composto  și futuro de pretérito (echivalent cond. din span.), numai futuro composto e compus cu aux. ter la cel simplu+part., 5 timp. la subj., 2 compuse cu ter, nu este cond. pentru că e futuro de pret., dar este infin. pessoal, adică la fiecare persoană. În span., port. și ital., spre deosebire de română și fran., adresarea cu d-ta, dvs. sg și pl. se face la pers. III, la fel ca pentru el, ea, ei, ele, în span. Usted, él, ella, Ustedes, ellos, ellas, în port. Você, ele, ela, Vocês, eles, elas, cu mențiunea că în Am. Latină nu există II pl., iar în span., port., ital., ca și în română nu este necesară folosirea pers., decât în cazuri rare, spre deosebire de fran. (și eng.). În span. și port. la aproape mod./timp./pers., cu mici excepții, term. sunt identice, dar în port. nu există diftongare, sunt mai puține mod./timp.

În fran., în general, folosirea p. sim. și compus este relativ asemănătoare cu româna, deși în fran. p. sim. poate fi și trecutul istoric ca în span., în span., însă, se folosește mult p. sim., atât ca trecut istoric, cât și în general unde în română se folosește p. com., de asemenea, în ital. Trebuie menționat că regula literară menționată pentru folosirea p. com. (în Spania) nu este în realitate reală și în niciun caz în Am. Lat. În Spania (și nu în toate regiunile), pretérito perf. se folosește pentru acțiuni din trecut petrecute într-o perioadă de timp neterminată (hoy, esta semana, este mes, este año, este siglo etc.); de asemenea, pentru a vorbi de un nr. de ori în care a fost făcut un lucru de-a lungul vieții: Nunca hemos estado en la India. Pretérito indef. sau simple se folosește pentru a vorbi de acțiuni din trecut petrecute o singură dată ȋntr-o perioadă de timp terminată (ayer, el+día/fecha, la semana pasada, el mes/año pasado, hace ..., en+mes/año etc.). Ayer comí un plato de pasta. La semana pasada fueron a la iglesia. Cervantes nació en 1547 y murió en 1616. Anoche me acosté tarde y esta mañana me he despertado temprano. No ha llovido ningún día desde que empezó la primavera. În prima propoziție se folosește perfecto, iar în a 2-a indefinido, ȋntrucȃt primăvara a început pe 21 martie, o zi care se află ȋntr-un timp terminat, dar încă suntem în primăvară, astfel că acțiunea de a nu ploua se situează într-un timp neterminat. În regiunea Madridului, îndeosebi, se folosește numai pret. perf. pentru acțiuni petrecute în aceeași zi, adică foarte recente. În port. există un sg pret., perfeito, care e necompus, ca indef. din span., iar în Argentina se folosește aproape numai indef.

În general, în span. folosirea imperfectului este aprox. identică cu româna, deşi există mici diferenţe de nuanţă, în sensul că, uneori, deşi în principală se foloseşte p. com. în română, respectiv p. sim. în span., în secundară în română se poate folosi prezentul, pe când în span. se foloseşte imperf., deşi se poate folosi şi în română imperf. şi, după părerea mea, în general imperf. trebuie să fie, eventual rar prezentul. În română, majoritatea absolută a vorbitorilor nu folosesc m.m.p.., folosind în mod greşit p. com., în span. m.m.p. se foloseşte de multe ori când în română se foloseşte p. com., în multe situaţii şi în română trebuie să fie m.m.p. Diferenţele între indefinido (p. sim.) şi imperf. în span., care sunt relativ identice cu cele dintre p. com. (sau sim.) şi imperf. în română: imperf. - 1. acţiuni care se repetă de multe ori în trecut (obişnuinţă): De niño, leía todos los días con mi madre; 2. descrieri în trecut de persoane, lucruri sau locuri: Nuestra antigua casa tenía 2 plantas; 3. circumstanţe în care se produce o acţiune în trecut: dónde, cúando, cómo, por qué ... pasó algo): No fueron de excursión porque llovía mucho; Vi a María cuando paseaba a mi perro. Cu indefinido determinăm acţiuni care se devansează în timp, în timp ce cu impef. istoria se opreşte şi privim ceea ce este în jurul ei, descriem o scenă concretă care se opreşte în timp. Ex.: A los 18 años fue/era muy tímida y no tuvo/tenía amigos; Mis padres se casaron/casaban en 1975; Antes vine/venía mucho a este bar, pero me cambié/cambiaba de casa y dejé/dejaba de venir; Cuando fui/era pequeño fui/iba al colegio en bici; Cuando terminé/terminaba el libro lo leyó/leía mi hermano; El sábado estuvimos/estábamos toda la noche bailando; Mi padre trabajó 30 años en esta fábrica.

Cuvinte homófonas (omonime) care se pronunță la fel, dar se scriu diferit și au sensuri distincte cu b și v:

Verbul llevar e un verb complex în spaniolă, care are mai multe semnificații. Un prim, înţeles este a purta (o haină, îmbrăcăminte etc.): llevo gafas=port ochelari; un alt înţeles este similar cu a transporta, mai exact a duce: llevo mi bolígrafo conmigo; a se purta este portarse: te portas bien; un alt înţeles este a lua, când se poate folosi şi ca reflexiv şi ca nereflexiv: llevo a mi mujer conmigo; se lleva lo mejor, a lua în mod obişnuit se spune tomar, care poate însemna şi a bea=beber; de asemenea, se foloseşte în scurgerea timpului, tot cu sensul a lua, mi-a luat mult timp să ...=me llevó mucho tiempo ... Dar, poate fi atât a duce, cât şi a aduce, ultimul fiind în general traer, dar care e diferenţa? Aici trebuie făcută aceeaşi diferenţă ca şi în cazul vb ir şi venir, care nu sunt întocmai ca în română. De ex.: Vii la mine? Da, vin! ¿Vienes a mi casa? ¡Sí, voy! Llaman al teléfono. ¿Vas tú, José? Sí, yo voy. Respondo y vengo. Llevar se foloseşte pentru a transporta (duce) ceva într-un loc diferit de unde se află vorbitorul, similar cu ir: Llevo un libro a Paco=Îi duc o carte lui Paco; traer se foloseşte pentru a transporta ceva în locul unde se află vorbitorul: Luis me trae un libro de arte=Luis îmi aduce o carte de arte. Aici e similar ca în română, întrucât llevar=a duce, iar traer=a aduce, dar există situaţii diferite de română, când llevar înseamnă şi a aduce: ¿Me traes el libro de arte? ¡Sí, ahora te lo llevo! Todos los días llevo mi comida a la oficina=În fiecare zi îmi iau (aduc) mâncarea la birou; ¿He traído mi teléfono móvil a España?=Mi-ai adus tel. mobil în Spania?

Aceste verbe se folosesc în situaţii specifice, urmate de un adj. sau un subst. pentru a exprima schimbări involuntare. Acestea sunt relaţionate cu verbele ser şi estar, respectiv pentru adj. care exprimă stări schimbătoare, temporare folosite cu estar se folosesc ponerse, quedarse, iar pentru adj. şi subst. care exprimă calităti esenţiale, inerente folosite cu ser se folosesc volverse, convertirse en; de asemenea, volverse se foloseşte cu adj. loco, folosit cu vb estar. Ponerse urmat de adj. exprimă schimbări rapide şi temporare ale aspectului fizic, caracterului, predispoziţiei unei pers. şi pot fi involuntare, pozitive sau negative: Me pongo nerviosa cuando voy al dentista=Devin nervoasă când merg la dentist; Se puso rojo al subirse al escenario=S-a înroşit la urcarea pe scenă. Quedarse urmat de adj. exprimă o schimbare a stării fizice sau predispoziţiei provocată de o acţiune sau situaţie anterioară, care e temporară şi uneori definitivă, involuntară şi negativă: Mi padre se ha quedado calvo=Tatăl meu a rămas chel; José se quedó en paro hace un mes=José a rămas şomer acum o lună. Volverse urmat de un adj. sau de art. nehot. un+subst. şi un adj. exprimă o schimbare foarte rapidă şi de durată a caracterului unei pers., involuntară şi negativă: Se ha vuelto una persona muy agresiva=A devenit o persoană foarte agresivă; Se volvió loca al perder a su marido=A înebunit la pierderea soţului. Convertirse en urmat de un subst. sau de un adj. substantivat exprimă o schimbare radicală şi neaşteptată a unei pers. sau unui lucru cu caracter permanent: El príncipe se convirtió en un ratón por el hechizo de la bruja=Prinţul s-a transformat într-un şoarece prin vraja vrăjitoarei. Pentru a exprima schimbări religioase sau de ideologie se foloseşte convertirse a+art. hot. şi subst.: Se ha convertido al budismo hace poco. Hacerse este mai complex. Urmat de un subst. sau un adj. în legătură cu profesia, ideologia, religia, naţionalitatea, poziţia economică se foloseşte numai pentru persoane şi exprimă schimbări voluntare, decise de subiect: Paul se ha hecho español; Pedro se hizo rico gracias a sus ideas. Urmat de un adj. care exprimă o calitate: joven, viejo, fuerte, débil, pesado, ligero se foloseşte pentru pers. şi lucruri şi indică schimbări involuntare produse de evoluţia naturală: Nos estamos haciendo mayores. Llegar a ser poate fi urmat de un subst. sau un adj. şi indică transformări permanente şi progresive, pozitive, realizate prin strădania subiectului: Ana ha llegado a ser la presidenta de la empresa; Si sigue entrenando así, llegará a ser un gran futbolista.