Gramatică română

În DOOM 2021 sunt multe schimbări în ce priveşte conjugarea, pe care le-am introdus în lucrarea Sistematizarea conjugării verbelor din limba română, ed. I publicată în 2015 într-un nr. redus de câteva zeci de ex. carte, cât şi pe internet, am vrut să public din 2016 ed. II dar n-am mai reuşit. Cu menţiunea că, aşa cum am mai spus, nu a publicat nimeni şi nu a făcut niciun lingvist sistematizarea conjugării vb din l. română şi o asemenea sistematizare, fiind considerat indefinibil indicativul prezent. am reuşit să-l fac definibil/ 

Inadvetențe, inadmisibilități și contradicții în DOOM, DEX. În priimul rând, inadmisibilă e conj. și gramatica l. române, comparaticv cu toate limbile de pe pământ la un loc, cu mențiunea că vb în -a, indefinibile în principiu, pe care le-am făcut în premieră definibile, multe schimbări fiind și la celelalte care n-ar trebui și nici cele în -a nu ar trebui, pt. că ar trebui să fie aproape toate cu ez, ezi, ează și atunci nu ar mai face nici schimbări, nu ar mai fi nici compuse/derivate diferite și nici cu 2 conjugări la sg, cu sensuri diferite, cât și cu același sens. Nu ar trebui să fie nici cele 10 cu u, i, ă (în cons.+la și în cons.+ra) plus continua cu i, i, ă și nici cele câte 11 în -ia cu i, i, e (în cons.+ia) și cu -, -, e (în vocală+ia), precum și cele 5-6 în -chea, -ghea. Motiv pt. care niciun lingvist nu a făcut sistematizarea conjugării vb cu -, i, ă și cu ez, ezi, ează, respectiv a vb în -a și a conjugării vb la indicativ prezent, cu mențiunea că în mod stupefiant nici măcar la celelatle moduri/timpuri, unde nu mai sunt probleme deosebite, nu sunt menționate nicăieri, în toate limbile există o sistematizare a conjugării vb, cu excepția l. române, sg fiind exact lucrarea menționată. Ca să nu vb că absolut indefinibil e pluralul și genul subst./adj., majoritatea fiind neutre (sg M, pl. F), ca în nicio altă limbă, adică toate de pe pământ la un loc, accentul ș.a. și milioane de excepții, ca în nicio altă limbă. La care se adaugă imbecilitatea și inadmisibilitatea absolută a Inst. de Lingvistică privind despărțirea în silabe, diftongi, triftongi, neexistând absolut nicio regulă, dar sunt menționate absolut absurd și inadmisibil. Și tocmai am găsit limba ideală, spaniola, nici nu se putea altfel, care e mult mai inteligentă decât italiana, portugheza, deși portugheza seamănă aproape total, cu excepția vorbirii, totuși sunt diferențe inclusiv în ce privește accentul, întrucât franceza e extrem de simplă din acest punct de vedere, acccentul la orice cuvânt fiind exclusiv pe ultima silabă nu există diftongi, triftongi, nu există probleme cu despărțirea în silabe, lucru valabil și în engleză, unde nici nu există accent scris și nu e o problemă pronunția acestuia, e problemă pronunția în general în engleză, inclusiv în franceză (mai puțin). De asemenea, în spaniolă nu există triftongi, iar în ce privește despărțirea în silabe, diftongi, hiat e cea mai inteligentă limbă (a se vedea accentul Pagina Gram. spaniolă), respectiv cea mai normală limbă romanică. Și în română ar trebui să fie aceeași regulă, chiar dacă nu total, întrucât există și triftongi, iar în română a, e, o formează diftongi, spre deosebire de spaniolă. Dar în celelalte situații ar trebui să fie ca în spaniolă. Întrucât e inadmisibil a se menționa că la con-ti-nu-ă este hiat, atât timp cât accentul e pe i, cu atâțt mai inadmisibil conti-nu-ă sau conti-nu-a pe ă, a, hiat ar fi conti-nu-ă, conti-nu-a, adică ar fi pe u. Așa cum e în spaniolă, continúo, continúa, continúe la prezent, dar continuó, continué la p. sim. și în toate situațiile se scrie accentul. La fel la I, II pl. luăm, continuăm etc., vb în -ia, la imperfect. mânia etc., adică, dacă accentul e pe a (infinitiv sau imperfect) e diftong, mâ-nia, hiat e mâ-ni-a (subst.), nu poate fi hiat în ambele situații când pronunția și accentul sunt diferite. De menționat e că Dios, adiós sunt diftongi și se pronunță ca atare, chiar dacă în limba vorbită majoritatea vorbitorilor pronunță di-ós, dar accentul pe o și nu pe i, corect trebuie pronunțat într-o sg silabă, Saúl și nu Saul ca în română. 

Cu toate astea, deși în spaniolă sunt reguli exacte privind diftongii, desp. în silabe, scrierea accentului, în cazul hiatului a, e, o, care, spre deosebire de română, totdeauna formează hiat, accentul putând fi atât pe a, cât și pe e și și în general nu se scrie: ma-re-a, te-a-tro, re-al, An-dre-a, Ko-re-a; în română poate fi atât diftong: ma-rea, rea-liza, tea-tru, an-drea, a-vea, vrea, vreau (triftong), cât și hiat: re-al, ni-ve-a, dar ma-re-ea, Co-re-ea, An-dre-ea,. a-ace-ea.

Revenind la inadmisibilitățile și contradicțiile privind conjugarea în DOOM, DEX. În DOOM 2021 fremăta e menționat freamăt, freamăţi, freamătă, să fremete, ceea ce e inadmisibil. fremete ar fi numai dacă ar fi fremeți și așa ar fi trebuit, fremăt, fremeți, freamătă, în DOOM 2005 era menționat freamăte, așa fiind și în DEX. Așa cum se știe, vb care schimbă ă în e la II sg indicativ îl schimbă și la III conj.: apăra, astâmpăra, cumpăra, număra, supăra; căpăta, se cățăra, scărmăna, scăpăra; depăna, legăna, lepăda, semăna, pieptăna; apăsa, desfăta, dezmăța, înfășa. îmbăta, învăța, răsfăța, spăla, vărsa/revărsa, iar făta e impersonal, având formă la III pl. la alte moduri/timpuri, la ind. prezent III pl.=III sg (la vb în -a). În DEX sunt și dezmățează, desfătează, dar în DOOM numai desfeți, desfete. Cu mențiunea că făta e exclusiv pt. animale, care nu nasc, așa cum am auzit la unii proști, nasc numai femeile, deși am auzit persoane spunând că fată, întrucât numai Maica Domnului a născut!! Fraudulos e menționat curăța ca fiind cureți, curețe, nu există niciun temei pt. a fi astfel, întrucât primele 5-6 sunt în -ăra, care schimbă numai ă în e la II sg ind. și III conj., urm. 4 schimbă ă dinaintea term. la fel, iar primul ă în a la sg, cele 4 în -ăna plus lepăda schimbă la fel ă, dar schimbă e în ea la III sg ind. (fără să schimbe la III conj.), pieptăna schimbă e în a având ie, iar ultimele 10 schimbă ă în e la II sg ind. și III conj. și ă (același) în a la III sg ind., așadar, curăța nu intră în niciunul din acestea, neschimbând ă în a la III sg ind. Cu mențiunea că vb care schimbă e în ea/a la III sg ind. (dinaintea term.) nu-l schimbă la III conj., la fel ca și cele 5 în -ăna, -ăda din prima silabă, care schimbă însă ă în e la II sg ind. și III conj. E în a schimbă numai cele care au ie, dezmierda, ierta, zbiera, celelalte schimbă e în ea, în DOOM 2021 așeza, înșeșla/deșela, deșerta sunt cu a și ea la III sg, trebuind să fie numai cu ea, iar în DOOM 2005 erau numai cu a. Sg care schimbă e în ea la toate pers. la sg e fremăta, iar e în a fermeca (primul), deși nu ar trebui și deci la fel la sg la conjunctiv, tocmai de aceea e inadmisibil fremete la III conj. Vreo 76 vb care au ă în rădăcină cu term. -, i, ă îl schimbă, iar 26, 12 fiind compuse, nu-l schimbă, aprox. 50 schimbă ă în a la toate pers. la sg, 4 schimbă ă în a la III sg (adăpa, agăța, arăta, crăpa), schimbând la fel la III conj., iar celelalte sunt cele menționate mai sus. Îngăima e dat în DOOM 2021 cu ă în a la sg, în 2005 era și cu ă în a la III sg, iar în DEX e și cu ez, adică 3 forme, înțărca în DEX e cu ă în a la III sg și cu a la toate pers. la sg, în DOOM numai ultima formă, la fel înhăța, iar răscrăcăna schimbă al 2-lea ă, deși crăcăna e cu ez și așa ar fi trebuit și ăsta, vătăma schimbă primul ă. Și e menționat lătra cu u, i, ă, care normal e impersonal, dar e dat conjugat, mai e tăia, dar e la cele în vocală+ia cu -, -, e. Nu există niciun motiv pt. care blestema nu e la fel ca și chema, blestem, blestemi, blesteamă și accentul pe ultima silabă la I, II sg și pe penul. la III sg, fiind menționat blestem blestemi, blestemă cu accentul pe prima silabă în DOOM, iar în DEX cu accentul pe ultima/penul., iar rezema e menționat cu primul e în ea la I, III sg, normal e numai la III sg, deci nu schimbă la III conj., prezenta fiind sg în -enta cu -, i, ă care schimbă e dinaintea term. în i la sg (toate în -enta sunt cu ez) și enumera e în ă la I sg. Învia e dat fraudulos învii, înviez, deși e numai cu ez, fiind 11 (fără ăsta) plus adia impersonal cu i, i, e și care n-ar trebui să fie, peria majoritatea vorbitorilor îl folosesc periez și nu e dat nici în DEX decât perii, de asemenea, apropii și apropriez (însușesc), tot 11 în vocală+ia cu -, -, e (încovoia, înfoia sunt și cu ez în DEX), acestea 2 și despuia, înmuia, tăia fac schimbări. Mai sunt 5-6 în -chea, -ghea, care n-ar trebui să fie, deochea cu i, i, e și celelalte cu ez, ezi, ează, em, eați (spre deosebire de cele în -ia cu ez, ezi, ază, em, ați, respectiv maj. vb în -a cu ez, ezi, ează, ăm, ați), înlătură term. ea numai la ind. prezent, gerunziu, iar la III sg p. sim. n-au nicio term. Dar, junghia, machia, trunchia sunt în -ia, machiez, junghii, machiem, junghiem, celelalte sunt veghez, veghem, împerechem, împerechează. Și culmea e că nimeni nu le știe și nici nu sunt menționate nicăieri.  Deci, în -ia, -chea, -ghea sunt de 5-7 feluri, deși trebuiau să fie 1 sg. Mânca, usca intră în cele care fac schimbări, dar constituie o gr. distinctă, în DEX fiind și mânc, mâncă (folosit greșit în Ardeal), usc, uști, uscă (tot greșit),  de asemenea, contempla e dat numai contemplu în DOOM, în DEX e și contemplez, la fel lucra, care e numai cu ez, în DEX e și lucru, cum e folosit greșit în Ardeal. Problema cea mai comnplicată la vb în -a e a sistematizării cu -, i, ă și cu ez, ezi, ează, ceea ce nu a făcut niciun lingvist, fiind împărțite în 23 gr. mari după ult. 2-3 litere din term. (ult. 3 în -ica, -ina, -sca, -șca, -sta), în vocală+a sunt numai în -ua, care sunt cu ez (cu excepția lui continua, lua), iar celelalte în cons.+a sunt împărțite după caz pe subgrupe după ult. 3-4 litere, rezultând reguli generale la maj. absolută, fiind aprox. 700-800 vb care fac excepții (fiind incluse cele care fac schimbări menționate) și care înseamnă mult mai mult decât vb de bază din limbajul obișnuit, aprox. toate vb în -a. Așadar, vb în -a sunt în total împărțite în 32 de grupe și nu a făcut nimeni o astfel de sistematizare. Sunt 13-14 vb care au 2 conjugări la sg cu sensuri diferite și altele care au 2 cu același sens, din care din primele sunt impersonale: concura, dar și cu ez, ezi, ează, însemna, menționat în DOOM 2021 și însemnez, însemnează=a nota, nefiind așa, nota e consemna, nu însemna, acesta e numai impersonal, iar în DEX e și însemn, însemni=reprezint, ceea ce nu este, iar reda are 2 cu sensuri diferite la imperfect, p. sim., mmp. Tot fraudulos e menționat anima în DOOM 2021 ca fiind animă, animează cu sensuri diferite, în 2005 nu era, eu îam menționat că avea 2 cu același sens în DEX. Care au 2 cu același sens sunt modificate mai multe în DOOM 2021 față de 2005, nemaifiind anticipa, înjgheba, înveșmânta (sunt numai cu ez), rășchira (cu -, i, ă) și fiind cum am menționat învia, șchiopăta,. îngâmfa, deși trebuie să fie numai cu ez, și exceda, care în 2005 era excedează, iar în 2021 e și excedă (dar nu excede, de conj. III, ci I, așa cum se folosește greșit și în toate hot. judecătorești) și cele 4, așeza, înșela/deșela, deșerta cu a și ea la III sg. Iar în DEX am menționat încă peste 40, oricum nu sunt menționate nicăieri Mai trebuie menționat că sunt 17-18 vb în -ca cu ez, ezi, ează (care adaugă h la răd. la sg pt. pronunție) și vreo 9-10 și 3-4 compuse în -ga, cele mai multe, deși nu sunt  multe, sunt cu -, i, ă, majoritatea în -ca fac schimbări, în -ica sunt multe și aproape toate cu -, i, ă, dar nu schimbă, iar cu ez sunt 10, cu -, i, ă în -ga sunt vreo 30 și ceva. În -sca, -șca sunt câte 5 cu -, i, ă (schimbă sc în șt și c în t la II sg ind. și la III conj.), iar în -sca sunt și cu ez 3 (maschezi-demaști), care constituie grupe distincte, cum am menționat. Preceda, succeda sunt de conj. I, la fel ca și exceda și nu de conj. III, așa cum se menționează în DEX (I, III) la succeda/succede, precedă, precedăm, precedați, precedă și nu precede, precedem, precedeți, preced. Iar absolut toți proștii, ceea ce e absolut de neconceput, toți jud./procurorii, polițiștii, avocații etc. folosesc încunoștiința, deși e încunoștința, întrucât e cunoștință și nu cunoștiință, înștiința, pt. că e știință, deși nu e indicat, dar nu e greșit.

.La cele în -ea, -e, -i/î, spre deosebire de cele în -a, toate compusele/derivatele sunt identice (după ult. 4 litere din term. de infin., la multe și după ult. 3), la toate modurile/timpurile, diferind eventual la II sg imperativ, fiind 3-4 excepții în -i în afară de cele în -ui și câteva în -ăi, care constituie o imbecilitate și nu trebuie să fie așa, ucide la gerunziu excepție în DOOM menționat cu g, în DEX e și cu z și numai cu z ar trebui, de asemenea, sinucide cu g în DOOM 2021 (în 2005 nu era menționat), la fel în DEX. Inclusiv accentuil la toate compusele/derivatele e identic, pe ultima silabă, cu excepția lui suferi, și sunt 6 vb plus cele în -ăi, -âi, -oi, -ui cu i, i, ie (cu excepția lui îndoi, jupui, care fac schimbări) la care e pe penultima la I, II sg și antepenul. la III sg. De asemenea, numai îndoi are 2 conjugări cu sensuri diferite la sg (atât refl., cât și nerefl.). În -i, care sunt cele mai multe mii după cele în -a, aproape toate sunt cu esc, ești, ește, imi, iți, cu -, i, ă și cu -, i, e sunt aprox. 20 inclusiv comp. De asemenea, vb în -ea sunt 12 (22 inclusiv comp.), dar toate fac schimbări, avea, vrea sunt sg cu formă specifică la III pl., la toate vb la ind. prezent III pl.=III sau I sg.  iar în -e nu sunt multe, fac schimbări dar au reguli generale, fiind mai complicate la participiu, asem. cu cele în -ir, -re în fran., mult mai simple, p. sim. fiind legat de participiu (și implicit mmp), la cele cu part. în -ut și la gerunziu rădăcina e de la participiu (menționat fraudulos coase-cosând, fiind cusând), excepție=bea. La cele în -a, -i/î participiul este în t adăugat la infin., la ști se adaugă ut, sg fi=fost, la cele în -ea este în ut adăugat la răd. de infin. (unele modifică răd. bea=bă, cădea=căz, ședea=șez, vedea-văz), iar la cele în -e  în s, t, ut, 12 au part. în ut adăugat la răd. de infin., 8 modifică răd. și adaugă ut, 7 au part. în t neregulat și celelalte au în s. Altă imbecilitate, cf. DOOM la vb în -e cu part. în s, t la p. sim. accentul e pe ultima silabă la I, II sg (pe term.), penul. la III sg (răd.), antepen. la pl. (răd.), în fapt e pe penul. la I, II pl. (term.) și antepen. la III pl.: merséi, merséşi, mérse, mersérăm, mersérăţi, mérseră și nu mérserăm, mérserăți; copséi, copséși, coápse, copsérăm, copsérăţi, coápseră, și nu coápserăm, coápserăţi (coace, roade, scoate, toarce); rămăséi, rămăséşi, rămáse, rămăsérăm, rămăsérăţi, rămáseră și nu rămáserăm, rămáserăţi (rade, rămâne, sparge, trage). Așadar, coace păstrează diftongul la p. III și nu la III sg și p. de la pl., rămâne are a la p. III și nu la III sg și p. de pl. Iar a fi, avea, vrea: fuséi, fuséși, fu, fusérăm, fusérăți, fúră, nu există fúi, fúși, fu, fúrăm, fúrăți, fúră și nici fúserăm, fúserăți, idem avea, vrea. La mmp nu se face nicio schimbare, vb care fac modificări la p. III p. sim. nu fac la mmp, accentul fiind pe term. a, u, e, i, î care precedă sem, seși, se, serăm, serăți, seră, penul. silabă la sg și antepenul. la pl. Alte imbecilități: învârti în DOOM 2021 e menționat învârți, în 2005 era și învârtești, la fel în DEX, trebuie să fie numai cu esc, nu există niciun vb în -ti cu -, i, e și nu are de ce să fie excepție. Și repezi trebuie să fie cu esc, bombăni în DOOM 2021 e și cu esc și cu -, i, e (la fel în DEX), în 2005 era numai cu -, i, e, iar azvârli, zgândări zice că sunt azvârle, zgândăre la III sg și azvârlă, zgândără la III pl., ceea ce e inadmisibil, dacă III sg este în e, III pl.=I sg, iar dacă este în ă, III pl.=III sg, numai avea, vrea au altă formă la III pl. decât III, I sg. În fapt, sunt cu ă la III sg și pl., la fel ca celelalte. Excepție, cele în -ăi, -âi, -oi, -ui cu i, i, ie, la care III pl.=III sg (ie și nu e) și bombăni, care trebuie să fie numai cu esc, la fel ar trebui azvârli, zgândări și n-ar mai fi nicio problemă (zgândări, bombăni în DOOM 2021 sunt și cu esc). Iar II sg imperativ=II, III sg ind., ambele forme sau formă specifică, nu poate fi III pl. ind. Altă imbecilitate în DOOM 2021, rade la II sg imperativ e razi, absolut inadmisibil, nefiind razi-l, razi-te, ci rade-te, rade-l, în DEX fiind rade, cădea II sg imperativ=II ind, scădea II imper.=III ind. în DOOM (în DEX este II ind. și e și vb scade), decădea este II ind., iar în DEX sunt și absolvesc (care e cu -, i, ă), scormone (care e cu esc, ești, ește), socoți, socoate, care e numai cu esc, dar nu e sprijinesc, folosit de majoritatea, tocmai că absolvesc nu prea e folosit; pieri e menționat în 2021 la II sg imperativ pieri, piei, la fel în DEX, în 2005 era numai piei, sunt modificate în DOOM 2021 mai multe în -ui, -ăi, inclusiv care au ambele conjugări cu i, i, ie și iesc, iești, iește. Cele 4-5 vb în -i la care comp./derivatele nu sunt identice: comp. lui feri (conferi, deferi, diferi, se referi, oferi, suiferi) cu -, i, ă (feri e cu esc), înăbuși (derivat identic cu prăbuși, năduși, care sunt cu esc), amuți-asmuți, înzdrăveni, sg compus al lui veni cu esc, omorî-se posomorî, deși am menționat că e la diateza pasivă și nu reflexivă, așa cum e menționat. În DEX la comp. lui face, zice sunt și formele de la III sg ind. la II imper. în DOOM sunt numai formele de la fă, zi, iar la coborî în DEX e numai III ind. acum, ca și în DOOM, deși era și II și este, nu numai că l-a folosit și Eminescu. Pt. mine e absolut stupefiant și inexplicabil că maj. absolută a proștilor spune nu fă, atât timp cât II sg imper. negativ e infin. și nimeni nu spune nu zi, nu ia, nu mănâncă etc., ci nu mânca, nu lua, nu citi, de aceea este fii la II sg imper. afir. și nu fi la negativ, iar ști nu are formă de imper., menționat de mine în 2015, menționat în DOOM 2021, în 2005 nu era, iar în DEX știi, știți la imperativ, ceea ce nu exisă (și puți menționat în DOOM 2021). În DEX e inclusiv a vroi, așa cum folosește marea majoritate, forma curcită între a vrea-a voi, care sunt distincte și e interzisă cf. DOOM, de asemenea, servici în loc de serviciu. De menționat e că să nu știi, să nu fii sunt fome de conj. (negativ), deci se scriu la fel ca la afirmativ. Am menționat, ceea ce nu se menționează nicăieri, că în română există de asemenea I pl. imper., la fel ca în fran., eng. ș.a., forma de la conjunctiv cu să precedată de hai/haide (specifică de la a merge). De asemenea, sunt 3-4 vb cu formă de imper. la III sg cu forma de la conjunctiv fără să: trăi=trăiască, se face=facă-se, se odihni=odihnească-se (folosit pt. morți), feri=ferească (cu pron. în acuzativ la fiecare pers.), de asemenea, forme de imperativ pot fi cu viitorul/condiționalul (cu infin.) tot cu promumele în acuzativ la toate pers., p. compus (participiul) și imprecații ucigă-l toaca!, cu g de la gerunziu și nu de la III conj. În spaniolă, italiană, portugheză, spre deosebire de franceză, română, întrucât adresarea cu d-ta, dv sg și pl. se face la p. III la fel ca pt. el/ea/ei/ele există toate pers. la imper., cu excepția I sg (II pl. nu există în AM Lat., numai în SPA, POR). Vive el verano-trăiască vara, II sg imper.=III ind., dar Viva México, III sg imper.=III subj., pe când în română trăiască vara, trăiască ROM este tot forma de la conjunctiv.

O altă problemă care este foarte complicată pentru majoritatea absolută a vorbitorilor de limbă romȃnă (cu atȃt mai mult pentru străini) o constituie folosirea adj. relativ, ȋn span. ȋn acest caz fiind mai simplu decȃt ȋn fran., unde seamănă mai mult cu romȃna. Ȋn romȃnă există un dublu acord, al, a, ai, ale se acordă cu al 2-lea subst., iar adj. care, declinat, cu primul subst. De ex.: Mașina, ale cărei faruri ... (cărei cu mașina, iar ale cu faruri) și nu Mașina a căror faruri ..., așa cum spun foarte mulți vorbitori. Ȋn span. este doar adj. relativ cuyo, cuya, cuyos, cuyas care se acordă cu subst. pe care ȋl determină (adică, al 2-lea): El coche cuyos faros ... Mama, ai cărei copii ... La madre, cuyos niños ... Cartea, al cărei deznodămȃnt ... El libro, cuyo desenlace ... De asemenea, ȋn span. se poate folosi atȃt pron. relativ que, cȃt și quien, ȋn acest ultim caz precedat de prep. a, ȋn cazul persoanelor, pentru lucruri se folosește numai que, care ȋnseamnă atȃt care, cȃt și pe care: La señorita que conocí ... =D-ra pe care am cunoscut-o ... El hombre que es pobre ... =Bărbatul care este sărac ... La señorita a quien conocí anoche=D-ra pe care am cunoscut-o aseară. Quien tiene más suerte recibe el premio gordo=Cine are mai mult noroc primeşte marele premiu. Los chicos con quienes fuimos a la playa=Băieţii cu care am fost la plajă; El cuento en que pienso es extenso=Povestea la care mă gândesc e lungă; Ella es la señorita en quien estoy pensando=Ea e d-ra la care mă gândesc; Esa señora, de quien te hablé ayer, acaba de pasar. El, la, los, las que și el, la cual, los, las cuales se pot folosi identic, dar atunci cȃnd este o exprimare mai lungă, o enumerare și subst. este mai departe, se folosește cual. Mi tía, la que es profesora ... Las mesas, las que son de plástico ... Mi tío, el que es taxista ... De asemenea, ȋn cazul ființelor se poate folosi quien: Mi tía, quien es profesora.