Despre Spania și limba spaniolă

Limba spaniolă aparţine - împreună cu franceza, italiana, portugheza, romȃna, catalana, provensala, reto-romana, sarda şi dalmata - marii familii a limbilor romanice, limbi care s-au format, după fărȃmiţarea Imperiului roman, din trunchiul latinei. Limba latină vorbită în antichitate pe teritoriul Peninsulei Iberice era - ca şi aceea din Dacia romană - o vorbire populară: sermo culgaris. Din această latină "vulgară" s-au dezvoltat, cu timpul, mai multe dialecte. La cȃteva secole după invazia arabă în Spania (711 e.n.), unul dintre aceste dialecte, şi anume acela vorbit în Castilia veche, a căpătat o deosebită importanţă, datorită rolului preponderent al Castiliei în lupta pentru recȃştigarea teritoriilor ocupate de arabi. După terminarea recuceririi peninsulei (1492) şi întemeierea - în urma descoperirilor lui Columb - a imperiului colonial spaniol, castiliana devine limba oficială a Spaniei căpătȃnd denumirea de limbă spaniolă. Ȋn ciuda faptului că are o mare răspîndire, limba spaniolă s-a păstrat foarte unitară: aceeaşi limbă se vorbeşte azi - cu neînsemnate deosebiri în pronunţare - atȃt în Spania, cȃt şi în Ame­rica Latină. Datorită marii sale răspȃndiri, precum şi faptului că în prezent ea este una dintre limbile folosite în relaţiile internaţionale, studierea limbii spaniole s-a impus în ultimul timp pe scară tot mai largă, în şcolile medii şi facultăţile din U.R.S.S. şi din numeroase alte ţări a intrat de mult în rȃndul obiectelor de studiu.

CELE MAI VORBITE LIMBI 

Cel mai mare număr de vorbitori nativi îl are în mod normal limba chineză (mandarină) cu peste 1,2 mild. de vorbitori, în China se mai vorbesc cantoneză, dialectul shanghai=wu, tibetană ş.a. Chineza mandarină e oficială în China, Taiwan şi Singapore şi este una din cele 6 limbi oficiale ONU. După chineză, mai multe statistici dau ca nr. de vorbitori nativi limba hindi, altele dau limba engleză, iar altele dau spaniola. În cele mai multe, spaniola apare cu mai mulţi vorbitori nativi decât engleza. Limba engleză are un nr. de vorbitori nativi în jur de 400-500 de mil., fiind limbă oficială în peste 50 de ţări (53-54), inclusiv ca limbă oficială secundară, fiind singura limbă vorbită nativ pe cele 5 continente şi prima limbă oficială ONU. În fapt, nr. vorbitorilor de engleză este cu mult mai mare, având în vedere că e singura limbă studiată în aproape toate ţările, deci inclusiv în China, Japonia etc., în toate ţările UE (28) este prima limbă străină studiată, apoi franceza, excepţie R. Cehă, unde prima limbă e germana, apoi engleza, Croaţia, Suedia, Danemarca, Olanda, Ungaria (engleză, germană), Slovenia (croată, engleză), Finlanda (engleză, suedeză), Franţa (engleză, spaniolă), Estonia, Letonia (rusă, engleză), Spania (engleză, spaniolă), Irlanda (irlandeză, franceză), Luxemburg (franceză, germană), Malta (engleză, italiană), Polonia (engleză, rusă), Regatul Unit (franceză, engleză), Bulgaria (rusă, engleză), în România fiind engleză 26%, franceză 17%. De menţionat este faptul că în Danemarca, Suedia, Olanda, procentul celor care studiază engleza este de peste 80% din populaţie, iar în fiecare zi peste 1,5 mild. persoane în lume studiază engleza. Bineînţeles că engleza are mai multe dialecte sau limbaje, în funcţie de regiune/ţară.

Spaniola castiliană (español sau castellano), în cele mai multe statistici e dată ca având cel mai mare nr. de vorbitori nativi după chineză sau/şi hindi, peste 450-500 de mil., fiind oficială în 20 de ţări, din care 18 sunt în America Latină, Mexic fiind cea mai mare vorbitoare de spaniolă cu aprox. 120 mil. În America de Sud, unde limba vorbită majoritar e portugheza, deşi este limbă oficială într-o singură ţară-Brazilia, sunt 9 ţări în care spaniola este limbă oficială: Argentina, Uruguay, Paraguay, Ecuador, Chile, Peru, Bolivia, Venezuela, Columbia, în America Centrală sunt 8: Cuba, R. Dominicană, Guatemala, Nicaragua, Costa Rica, El Salvador, Honduras, Panama. Ȋn Africa spaniola este oficială în Guineea Ecuatorială (alături de franceză şi portugheză), ȋn regiunile Ceuta şi Melilla din Maroc, ȋn Sahara Occidentală (Spaniolă) şi ȋn I. Canare, care aparţin Spaniei, iar în Oceania se vorbeşte ȋn I. Paştelui, posesiune a statului Chile. Ȋn Spania, unde sunt oficiale regionale şi catalana, galiciana, asturiana şi basca, castiliana este oficială pe tot teritoriul Spaniei, vorbită nativ de aproximativ 76% din populaţie. De menţionat este faptul că în Filipine până în 1973 spaniola a fost limbă oficială secundară, nr. vorbitorilor de spaniolă era destul de mic, în prezent oficiale sunt filipo şi doar secundar (puţin peste 2%) engleza, care e principala limbă străină studiată, Filipine făcând parte din Uniunea Latină. În Andorra, stat minuscul în nordul Spaniei la graniţa cu Franţa, limba oficială e catalana, deşi se vorbesc şi castiliana şi franceza. De asemenea, spaniola castiliană se vorbeşte în SUA, peste 40 de mil., fără a fi oficială, în unele state New Mexico, Florida ş.a. are o pondere de peste 30%, în Florida fiind oficială engleza doar de câţiva ani, care este oficială în numai 31 de state din cele 50 ale SUA, spaniola fiind preponderent vorbită în Puerto Rico, teritoriu dependent al SUA (peste 4 mil. loc.), unde sunt oficiale spaniola şi engleza. De asemenea, în statul Belize din America Centrală spaniola a fost limbă oficială până în 1974, de când limbă oficială a devenit engleza, dar populaţia ȋn cea mai mare parte este cunoscătoare de spaniolă. Pentru oricine vizionează youtube este foarte uşor să-şi dea seama că ponderea limbii spaniole este cel puţin comparabilă cu engleza, toate celelalte limbi de pe pământ la un loc sunt departe de oricare dintre acestea, urmând la distanţa mare portugheza. Trebuie spus, de asemenea, că spaniola castiliană, care are o răspândire foarte mare, este o limbă foarte unitară, între ţările din America Latină şi Spania sunt doar diferenţe absolut insignifiante de pronunţie şi numai în 4 ţări: Bolivia, Ecuador, Peru, Paraguay mai sunt oficiale în afară de spaniolă, care e majoritară absolut, şi quechua în primele 3, respectiv guarani în Paraguay. Spaniola, alături de franceză, este a 2-3-a limbă oficială ONU după engleză şi este cea mai studiată limbă la nivel mondial după engleză, după care urmează franceza şi portugheza.

Am spus că hindusa (hindustani), care cuprinde 2 dialecte distincte, cu aprox. 450-490 de mil. de vorbitori, e limba majoritar vorbită în India, unde sunt 24 de limbi oficiale, inclusiv engleza, nr. cunoscătorilor de engleză fiind destul de mare. Doar influenţa britanică a limbii engleze în India a făcut ca hindi să nu fie cea mai vorbită limbă ca nr. de vorbitori nativi. Pe locul 5 ca nr. de vorbitori este araba, oficială în 26 de ţări din Asia şi Africa, din 1974 fiind a 6-a limbă oficială ONU, pe locul 6 este portugheza, cu peste 250-260 de mil., oficială în 9 ţări: Brazilia, Portugalia, Angola, Mozambic (deşi e vorbită de 8-9%, dar e limbă oficială), Guineea Bissau, Sao Tome şi Principe, Capul Verde, Timorul de Est (unde sunt oficiale tetum şi portugheză), Guineea Ecuatorială, oficială alături de spaniolă şi franceză. Se mai vorbeşte în Macao (teritoriu neautonom aparţinând Chinei), alături de chineză. Pe locul 7 ca nr. de vorbitori este franceza, care are un nr. relativ redus de vorbitori nativi, aprox. 150 de milioane, dar mai sunt aprox. 200 de mil. care o vorbesc ca a 2-a limbă, a 2-a limbă oficială ONU, aşa cum am menţionat, în Europa e cea mai studiată limbă după engleză şi se vorbeşte la Bruxelles (capitala UE) şi Strasbourg, unde se află CEDO, toate hotărârile Curţii Europene fiind redactate în franceză şi unele și ȋn engleză, transmise apoi statelor pentru traducere în limbile naţionale, de asemenea, Convenţia europeană a drepturilor omului şi protocoalele adiţionale sunt redactate numai în engleză şi franceză, în texte egal autentice în cele 2 limbi. Franceza este oficială în 29 de ţări, inclusiv ca limbă oficială secundară, dintre care 21 de ţări africane, dar numai în câteva e vorbită majoritar şi singura sau principala limbă oficială, deşi şi acolo se vorbesc şi alte limbi: Senegal, Coasta de Fildeş, Benin, Congo, R.D. Congo, Gabon, Guineea, Niger, Togo, în celelalte se vorbeşte în proporţie de 2-3%, fiind oficială secundară (în multe sunt oficiale secundare engleza şi franceza, vorbite de aprox. 2-3%). Celelalte ţări în care e limbă oficială sunt: Franţa, Monaco, Belgia, Elveţia (30 şi ceva% franceză, 60 şi ceva germană, foarte puţin italiană), Luxemburg, Haiti, Canada (28% franceză, peste 56% engleză), Vanuatu (bislama, engleză, franceza 2%.). În Algeria, Tunisia, unde oficială e araba, franceza constituie limba de comunicare internaţională, fiind cea mai studiată. De asemenea, Franţa deţine mai multe colonii, teritorii dependente: Guyana Franceză în America de Sud, Martinica în Caraibi, Noua Caledonie în Oceania. Pe locul 8 este limba bengali (bengaleză) cu aprox. 200 de mil., pe locul 9 rusa (limbă oficială ONU), pe 10 japoneza, iar pe 11 germana. Toate doc. ONU sunt redactate în engleză, franceză şi spaniolă şi unele şi în celelalte 3 limbi oficiale, chineză, rusă, arabă.

Româna, după unele date, apare pe locul 40 cu aprox. 26-28 de mil. de vorbitori, italiana puţin după locul 20 cu aprox. 50-60 de mil., cu menţiunea că italiana standard are un număr mult mai mic de vorbitori, în Italia vorbindu-se numeroase dialecte şi limbi regionale, iar într-o regiune din nordul Italiei se vorbeşte germana. Din cei peste 7 mild. de locuitori ai Terrei, peste un miliard sunt vorbitori de limbi romanice (neolatine), spaniola, portugheza şi franceza, care sunt relativ asemănătoare, fiind vorbite de peste 900-950 de mil., adică cele mai vorbite după chineză.

Cf. verbix.com, spaniola are peste 340 mil. de vorbitori nativi, engleza 322 mil., chineza mandarină 1,2 mild., araba 280 mil. şi 250 mil. ca a 2-a limbă, hindi 225 mil., portugheza 180 mil., franceza 75 mil. plus în 21 ţări africane ş.a., japoneza 120 mil., germana 100 mil., turca 100 mil., italiana 60 mil., româna 26 mil.

Cele mai frumoase limbi: spaniola, apoi franceza, italiana. Ar putea urma, la distanță, româna, engleza, bulgara e mai frumoasă decât celelalte limbi slave dar nu se poate compara nicidecum cu limbile latine, cert e că port. e urâtă, adică mai urâtă decât bulgara, fiind cea mai urâtă limbă neolatină, adică, nu cea mai urâtă, catalana e mai urâtă și decât galiciana, în pofida asemănănării foarte mari a port. cu spaniola, dar nu voribrea, ca nuanță seamănă oarecum cu turca și limbile slave, care sunt normal mult mai urâte, îndeosebi turca, mai mult cea din POR decât cea din BRA deși sunt identice. De asemenea, portugheza e cea mai lent vorbită limbă latină, apoi româna, cea mai rapidă fiind franceza, dar și italiana și spaniola, îndeosebi spaniola din SPA mult mai rapidă decât cea din Am. Lat. și decât italiana. Și engleza e rapidă, ma rapidă cea americană decât cea britanică, limbile slave care sunt mai moi sunt și mai lente, mai rapidă fiind bulgara, de asemenea, celelalte limbi germanice sunt mai lente care sunt și destul de urâte și dure. Sârba, care e identică cu croata, e mai urâtă decât celelalte limbi slave, inclusiv decât rusa. Spaniola e mai conservativă comparativ cu celelalte limbi neolatine, atât în ce privește structura de bază latină, cât și față de anglofonizare, cea din AM Lat. fiind mai conservativă, deși nu e imună la anglofonizare, româna a devenit cea mai anglofonizată limbă în utimele 2 decenii-2 jumate, cred că decât orice altă limbă după ce a fost francofonă și încă e. Cf. unui lingvist italian în 1949, cea mai mică modif. față de latină au retoromana 7%, sarda 8%, italiana 12, spaniola 20, româna 23,5, catalana 24, provensala 25, portugheza 31, franceza 44. Pot spune că e fals și că fran. și mai ales port. sunt mult mai mult asem. cu latina decât româna cu latina. De menționat e că se pare că cel mai mult cu româna ar semăna catalana, nu vorbirea. Spaniola și port. seamănă cel mai mult, mult peste 80% din lexic, inclusiv gramatical, port. fiind mult mai simplă, cel puțin din scris un vorbitor de spaniolă înțelege destul de bine din port., inclusiv audio am înțeles mult mai bine din port. decât din fran., din fran. înțeleg mult mai bine din scris, iar limbajul juridic în fran. e cel mai mult asem. cu româna, dar e asemănător și în span. și în celelalte. Faptul că italiana e mai asem. cu fran. decât cu spaniola e fals, se menționează că 89% seamănă cu fran. și 82 cu span., 80 cu port., 77 cu româna (și mai fals), nici lexical, deși multe cuvinte seamănă cu fran. (scris), dar mai multe cu spaniola, nu mai vorbesc de vorbire și apropiere lingvistică. Tot 89% port.-span. Româna-ital. 77, rom.-fran. 75, rom.-port. 72, rom.-span. 71!?, alt fals, span.-fran. 75. În realitate: span.-port. 75-80, span.-ital. 60-65, span.-fran. 35-40; span.-română 28-30; ital.-fran. 55-60, ital.-română 30-32; română-fran. 30-35 lexical, dar nu apropiere lingv. care e mai mică față de ital., span. Lingvistul italian se contrazice, menționând că spaniola, româna sunt limbui conservative păstrând multe cuvinte din latina care nu mai sunt în ital., fran., care sunt limbi inovative, dar rezultă că italiana seamănă mai mult cu latina decât span. și de aproape 4 ori mai mult cu latina decât fran.!? Și dacă ital. ar semăna cu fran. 89%, cum ital. seamănă de 4 ori mai mult cu latina decât franceza? Și dacă span. seamănă de peste 2 ori mai mult cu latina decât fran., ital. seamănă mai puțin cu span. decât cu fran.? Iar români (proști din ITA) spun că ital. nu seamănă cu fran., tocmai că seamănă f. mult, dar nu cât se menționează și nu mai mult decât cu span., seamănă mult mai mult decât span. cu fran.: mangiare-manger (comer span.), giorno-jour (día span.), tabla-table (mesa span.), mettere-mettre (poner span.), avere-avoir (tener span.), parlare-parler (hablar span.), fare-faire (hacer span.), partire-partir (irse span.), ancora-encore (todavía span.), domani-demain (mañana span.), gioia-joie (alegría span.), în ital. e și allegria, de asemenea, în ital, span. felicità-felicidad, sunt însă multe care sunt asem. în ital. și span. și sunt diferite în fran. 

DIFERENŢIERI REGIONALE ALE LIMBII SPANIOLE

Trebuie menţionat că, în ciuda răspândirii foarte mari a limbii spaniole, aceasta e foarte unitară în toată lumea hispanică, Spania şi America Latină, existând doar diferenţe insignifiante de pronunţie, care există şi între diferite regiuni ale Spaniei. Cea mai controversată problemă o constituie pronunţia ll şi y, care se pronunţă diferit de la o regiune la alta sau de la un vorbitor la altul, chiar acelaşi vorbitor pronunţând diferit în funcţie de context. Astfel, ll se pronunţă ge, gi, ghi, li, i: llamar, în general se pronunţă ghiamar, dar se pronunţă şi giamar sau iamar; llevar se pronunţă gevar sau ievar, yo=gio, dar şi io, ya=gea, mai rar ia, estrella=estregea, dar şi estreia sau estrelia, creyó=creió, dar şi cregió, ella=eia, elia; ellos, ellas=egios, egias sau elios, eios. În principiu y se pronunţă ca ll, excepţie făcând conjuncţia y=şi, precum şi atunci când este la sfârşitul cuvântului, unde se pronunţă i, de multe ori şi în interiorul cuvântului se pronunţă i: vaya, vayas=vaia, vaias, sau haya, hayas. Singura ţară hispanică unde ll şi y se pronunţă j(ş), în toate situaţiile, cu excepţia conj. y şi când acesta se află la sfârşitul cuvântului, este Argentina, adică yo=jo, vaya=vaja, llamo=jamo, llevo=jevo (şevo), ella=eja (eşa). De asemenea, Argentina este singura ţară unde în loc de tú la II sg se foloseşte vos şi, la fel ca în toate ţările hispano-americane, nu există II pl.=vosotros, nici pron. direct, indirect, reflexiv os=vă, pe voi, vouă, folosindu-se numai III pl.=Ustedes, la fel ca pentru ellos, ellas, respectiv pronumele la III pl., se, les sau los, las, după caz, aceeaşi situaţie fiind şi în Brazilia în cazul portughezei. Tot Argentina este singura ţară în care accentul este italienizat, iar numele sunt amestecate italiene şi spaniole, limba fiind însă spaniola. În America Latină, diferind în unele regiuni, sunt cuvinte păstrate din timpul colonizării, care în Spania sunt dispărute, fiind arhaisme. Cea mai importantă diferenţă de pronunţie dintre toate ţările latino-americane si Spania este cea a lui ce, ci, z, care se pronunţă se, si, s în Am. Latină, dar s între dinţi, un fel de f între dinţi în Spania, în Mexic pronunţându-se s puternic inclusiv la sfârşitul cuvântului: paz=pace, pe când în Spania aproape nu se aude la sfârşitul cuvântului. În Argentina şi alte ţări din America Centrală, Venezuela ş.a., există o tendinţă de a nu se pronunţa s, respectiv x (cs), în interiorul cuvântului, atunci când este urmat de altă cons., c, p, t: Ustedes=utedes, escuela=ecuela, explicar=e(c)plicar. De asemenea, ȋn Puerto Rico, Cuba, Venezuela ş.a. nu se prea pronunţă s la sfârşitul cuvântului, ceea ce nu se ȋntâmplă ȋn Mexic, ȋn Venezuela fiind ȋn general o pronunţie mai ciudată cu un fel de h ȋn majoritatea cuvintelor.

O altă problemă de pronunţie în spaniolă este cea a lui d, atunci când se află între 2 vocale la sfârşitul cuvântului. Din acest motiv la II pl. imperativ, care e numai în Spania, care se formează prin înlocuirea lui r de la infinitiv cu d, la verbele refl. se înlătură d şi se adaugă pron. refl. os, cu excepţia lui irse=idos; sentad=aşezaţi; sentaos=aşezaţi-vă; sentid=simţiţi; sentíos=simţiţi-vă; aşadar, la vb refl. în -ir la infin. se scrie accentul pe i: vestíos=îmbrăcaţi-vă. =îmbrăcaţi-vă. De aceea, incredibil în română și incredibile în ital., în span. este increíble. Astfel, în unele regiuni din America Latină (în afara Mexicului) aproape nu se pronunţă la participiu: sentado=aşezat (sentao) şi, cum sunt mulţi neştiutori de carte (ca şi în România), foarte mulţi chiar aşa şi scriu şi pronunţă, creând mari probleme, îndeosebi pentru nevorbitori nativi de spaniolă, care nu pot găsi asemenea cuvinte în dicţionare, întrucât nu există.

Aşa cum am menţionat şi la verbul în limbile romanice, în span., spre deosebire de fran. şi ital., nu se foloseşte partir pentru a pleca (în ital., partire), ci irse, ir=a merge, se duce, nerefl. şi irse=a pleca, se duce, refl. Se foloseşte doar în expresia a partir de=începând de, cu plecare de la. Mai trebuie spus că, din cele 18 ţări hispano-americane în care spaniola e limbă oficială, numai în 4 sunt oficiale (secundare) şi quechua în Peru, Bolivia, Ecuador şi guarani în Paraguay, în celelalte fiind oficială numai limba spaniolă şi, deşi în Spania e oficială pe întreg teritoriul ţării, e vorbită în proporţie de aprox. 76%, fiind oficiale regionale şi catalana, galiciana şi basca (ultima fiind uralică, la fel ca finlandeza, maghiara, estona), nr. vorbitorilor de spaniolă din SUA, de peste 40 de mil., fiind cât aproape toată Spania, adică a 3-a ţară vorbitoare de spaniolă.

Așadar, Mexicul e singura țară hispano-amer. unde se vorbește corect, ȋn celelalte țări se vorbește foarte prost și e mai greu de ȋnțeles, span. mexicană fiind cea mai ușor de ȋnțeles ca vorbire și parcă mai mult asemănătoare și cu romȃnă pronunția față de cea din Spania. Mai trebuie menționat că ȋn span., port. și ital., spre deosebire de fran. și romȃnă, adresarea cu dvs. sg și pl. se face la p. III, la fel ca pentru el, ea, ei, ele, adică ȋn span. Usted, el, ella, Ustedes, ellos, ellas, ȋn port. Você, ele, ela, Vocês, eles, elas, ȋn ital. Lei, lui, lei, Loro, ȋn Am. Latină neexistȃnd p. II pl., care există numai ȋn Spania și Portugalia, adresarea făcȃndu-se numai la III pl. De asemenea, ȋn span., ca și ȋn romȃnă, ital, port., spre deosebire de fran. și engleză, nu e necesară folosirea persoanelor, care se folosesc rar.

MEXIC este cea mai mare țară vorbitoare de spaniolă și una dintre cele mai mari țări din lume, cu o supr. de peste 1,972 mil. kmp și o populație de peste 120 de mil. loc., a 2-a țară ca nr. de locuitori ȋn AM de N și a 3-a pe continentul american, după SUA și Brazilia. Ȋn urma războiului americano-mexican din 1846-1848 Mexicul pierde California, Nevada, Utah, New Mexico și Arizona. Cuprinde 31 de state: Aguascalientes, Baja California, Baja California Sur, Campeche, Chiapas, Chihuahua, Coahuila de Zaragoza, Colima, Durango, Guanajuato, Guerrero, Hidalgo, Jalisco, México, Michoacan de Ocampo, Morelos, Nayarit, Nuevo León, Oaxaca, Puebla, Queretaro de Arteaga, Quintana Roo, San Luis Potosí, Sinaloa, Sonora, Tabasco, Tamaulipas, Tlaxcala, Veracruz-Llave, Yucatan, Zacatecas și o regiune federală: Distrito Federal. Ȋn Mexic sunt cele 2 mari canale de producții de telenovele, cele mai mari din lume, Televisa și Telemundo, a 2-a fiind americană, care transmite numai ȋn spaniolă, telenovele mexicane, ȋn principal. C. de México este totodată cel mai mare oraș din lume.

CĂSĂTORIA ȊN SPANIA

Este plină de tradiții, atȃt cea religioasă, oficiată ȋn biserică, cȃt și cea civilă, oficiată la Primărie sau de un judecător. Ȋn mod normal se sărbătorește sȃmbăta și la aceasta participă un nr. mare de persoane, ȋntre 150 și 300 de invitați. Se obișnuiește să fie invitată ȋntreaga familie, un nr. mare de prieteni, colegi de serviciu ai celor 2 soți. Toți invitații se ȋmbracă foarte elegant, bărbații obișnuiesc să poarte costum, iar femeile sunt ȋmbrăcate ȋn haine de sărbătoare.

Ȋmbrăcămintea mirilor

Mirele poate purta costum sau sacou, iar majoritatea mireselor poartă o ȋmbrăcăminte albă, culoare care ȋn Spania reprezintă puritatea. Există superstiția conform căreia dacă mirele vede ȋmbrăcămintea miresei ȋnaintea ceremoniei cuplul va avea ghinion ȋn căsnicie. O altă tradiție este aceea că mireasa trebuie să poarte ceva albastru, culoare care simbolizează fidelitatea, ceva ȋmprumutat care reprezintă legătura cu familia și prietenii ei și ceva vechi sau folosit pentru a semnala că nu rupe legătura cu trecutul. Ȋn Spania mirii dispun de 1 naș, care obișnuiește să fie tatăl miresei, și de o nașă, care obișnuiește să fie mama ginerelui. Nu există dame de onoare și nici ȋnsoțitori ai mirilor.

Ȋn cadrul ceremoniei religioase, la altar urcă numai mirii. Momentul cel mai important este atunci cȃnd ȋși pun unul celuilalt verighetele și inelele de căsătorie, care ȋn Spania se obișnuiește să se poarte pe degetul anular al mȃinii drepte. Ȋn mod obișnuit sunt din aur și simbolizează promisiunea de fidelitate pe care și-o fac cei 2 miri. O altă tradiție a nunții religioase este schimbul ȋntre soți a 13 monede din mȃna unuia ȋn a celuilalt, care simbolizează faptul că aceștia vor folosi ȋn comun bunurile. De asemenea, există tradiția ca la ieșirea de la biserică sau de la Primărie invitații să arunce pumni de orez pe deasupra mirilor. Orezul este simbolul fertilității și fecundității, iar aruncarea cu orez reprezintă dorința de a avea copii și bani.

După ceremonie se sărbătorește petrecerea ȋntr-un restaurant luxos. Pot fi diferite mȃncăruri sau o cină. Ȋn toate cazurile se mănȃncă și se bea mult. Ȋnvitații dăruiesc mirilor bani sau lucruri pentru casă. Ȋn plus, există obiceiul ca nașii să dea un mic cadou invitaților. Cu cȃțiva ani ȋn urmă mireasa arunca buchetul invitatelor singure și se spunea că cine ȋl prindea era următoarea care se căsătorește, iar acum perechea obișnuiește să-l dea unei persoane speciale. Petrecerea se sfȃrșește cu tortul nupțial care ȋn mod normal are mai multe etaje. Tinerii căsătoriți taie prima bucată, iar apoi se ȋmparte invitaților. După masă este muzică și dans cȃteva ore. Tradiția este ca cei 2 miri să danseze singuri primul dans, care se obișnuiește să fie un vals. După această intensă zi de sărbătoare tinerii căsătoriți pleacă ȋn luna de miere.

Drumul Ap. Iacov (Santiago)

În sec. al IX-lea s-a descoperit într-o pădure din Galicia un mormânt deasupra căruia a căzut o ploaie de stele. Biserica Catolică a asigurat că aparţinea Ap. Iacov. Se spune că Ap. Iacov a fost asasinat în Ierusalim în sec. I şi discipolii săi i-au dus trupul în SPA şi l-au înmormântat în Galicia, care atunci era extremitatea vestică a Imp. Roman. În locul unde a fost găsit mormântul s-a construit o biserică şi la scurt timp au început să sosească persoane din întreaga Europă pentru a vizita rămăşiţele sfântului şi să-i ceară să le ierte păcatele, o tradiţie care s-a păstrat de mai mult de 1000 de ani. Biserica a rămas mică şi s-a construit o mare catedrală. În împrejurimile sale s-a format oraşul Santiago de Compostela şi s-au stabilit mai multe rute pentru a ajunge la el, denumite drumul lui Santiago. Nr. mare de persoane care au făcut această călătorie în timpul Evului Mediu, numiţi pelerini, a impulsionat construirea de drumuri, poduri [Puente la Reina (Navarra)], sate [El Acebo (León)], biserici [San Martín de Frómista (Palencia)] şi catedrale (Catedral de León). În prezent sunt numeroase drumuri care duc la Santiago de Compostela, cel mai important fiind drumul francez, cu 4 zile care traversează FRA şi se unesc la Navarra. În SPA, de la Roncesvalles la frontiera cu FRA în Pirinei până la Santiago de Compostela acest drum măsoară 750 km, traversând comunităţile autonome Navarra, La Rioja, Castilla y León şi Galicia. În fiecare an, zeci de mii de persoane din întreaga lume parcurg această rută, întreagă sau anumite sectoare. Cei mai mulţi merg pe jos, dar sunt şi persoane care merg cu bicicleta şi puţini merg călare. Întreaga rută este semnalizată cu săgeţi galbene pentru a nu se rătăci. Pelerinii poartă un rucsac mare pentru a transporta toate lucrurile de care au nevoie, încălţăminte comodă şi o şapcă sau pălărie pentru soare. Mulţi poartă şi oviera, carapacea unei moluşte care se găseşte pe coastele Galiciei şi care reprezintă simbolul drumului lui Santiago. Majoritatea pelerinilor se cazează în pensiuni care au dormitoare cu paturi pentru mai multe persoane şi al căror preţ este foarte scăzut sau pot fi chiar gratuite. Persoanele care parcurg cel puţin ultimii 100 km din rută pe jos sau călare sau ultimii 200 km cu bicicleta primesc la Compostelana, o certificare oficială că au parcurs drumul. Aceasta se obţine cu o scrisoare de acreditare din partea pelerinului, un document în care pensiunile pun în fiecare zi ştampile şi semnături. Ap. Icov (Santiago) este patronul SPA şi se sărbătoreşte în 25 iulie. Când această zi este duminică se declară An Sfânt Iacobin. Pelerinii care parcurg drumul în acesţi ani obţin ceea ce Biserica Catolică numeşte el jubileo, iertarea tuturor păcatelor.

COMUNITĂȚI AUTONOME ȊN SPANIA

Spania se divide ȋn 17 regiuni, numite comunități autonome. La rȃndul lor acestea se divid ȋn provincii, ȋn total sunt 50. De asemenea, Spania are 2 orașe autonome ȋn N Marocului, Ceuta și Melilla.

Castilla y León e situată ȋn N Spaniei, este cea mai mare din țară și cu cele mai multe provincii, 9. Nu are o capitală oficială, deși sediile instituțiilor regionale se află ȋn Valladolid. Dintre monumentele sale se evidențiază Acueducto Romano de Segovia, Catedral de Burgos, Universidad de Salamanca, care este una din cele mai vechi din lume.

Andalucía e situată ȋn S Spaniei și este comunitatea cu cei mai mulți locuitori din țară, peste 8 mil. Are 8 provincii și capitala este Sevilla. Monumentele sale cele mai importante reflectă trecutul musulman al Spaniei: Alhambra de Granada, Mezquita-Catedral de Córdoba, Giralda de Sevilla. Andalucía este de asemenea locul unde a luat ființă el flamenco, mostra de folclor spaniol cea mai cunoscută ȋn lume.

Castilla-La Mancha e situată ȋn C Spaniei. Are 5 provincii și capitala este Toledo, cunoscută ca orașul celor 3 culturi, ȋntrucȃt ȋn ea au conviețuit de-a lungul secolelor creștini, iudei și musulmani. Ȋn această regiune scriitorul Miguel de Cervantes și-a localizat personajul Don Quijote de la Mancha, cartea ȋn spaniolă cea mai importantă din istorie. Ȋn prezent se pot vedea aici mori de vȃnt.

Cataluña e situată ȋn NE Spaniei, ȋnvecinată la N cu Franța, iar la E cu Marea Mediterană. Are 4 provincii și capitala este Barcelona, al 2-lea oraș ca mărime din Spania. Ȋn afară de spaniolă are altă limbă oficială, catalană (el catalán). Dintre monumentele sale se evidențiază Basílica de la Sagrada Familia și restul edificiilor desenate de arhitectul Antonio Gaudi, precum Casa Battió.

Galicia e situată ȋn zona cea mai NV a Spaniei, ȋn N Portugaliei. Are 4 provincii și capitala este Santiago de Compostela, orașul ȋn care se sfȃrșește drumul lui Santiago. Conform tradiției catolice aici se află ȋngropat Ap. Santiago (Iacov). Ȋn afară de spaniolă are altă limbă oficială, galiciană (el gallego). Dintre gastronomia spaniolă, Galicia e faimoasă prin calitatea mȃncărurilor din pește.

Aragón e situată ȋn NE Spaniei la frontiera cu Franța. Are 3 provincii și capitala este Zaragoza. Dintre monumente se evidențiază Basílica de Nuestra Señora del Pilar de Zaragoza și Castillo de Loarre.

Comunidad Valenciana e situată ȋn E Spaniei, lȃngă Marea Mediterană. Are 3 provincii și capitala este Valencia. Ȋn afară de spaniolă are altă limbă oficială, valenciană (valenciano), o variantă a catalanei. Ocupă un loc ȋnsemnat ȋn gastronomia spaniolă, ȋntrucȃt este regiunea de unde provine la paella. De asemenea, sunt faimoase sărbătorile las Fallas.

País Vasco e situată ȋn N Spaniei, lȃngă Marea Cantabrică. Are 3 provincii și nu are o capitală oficială, deși sediile instituțiilor autonome se află ȋn Vitoria. Ȋn afară de spaniolă are altă limbă oficială, bască (euskera o vascuense). Unele din locurile cele mai ȋnsemnate sunt Museo Gugghenheim de Bilbao dedicat artei contemporane și playa de La Concha de San Sebastián.

I-le Canare (Islas Canarias) sunt situate ȋn SV Spaniei ȋn Oceanul Atlantic, lȃngă Maroc. Are 2 provincii și 2 capitale, Santa Cruz de Tenerife și Las Palmas de Gran Canaria. Datorită așezării lor aceste insule au o climă foarte bună pe durata ȋntregului an și sunt faimoase pentru plajele lor. Ȋn I. Tenerife se află cel mai ȋnalt vȃrf din Spania, el Teide, un vechi vulcan.

Extremadura e situată ȋn V Spaniei, la granița cu Portugalia. Are 2 provincii și capitala este Mérida, care conservă multe monumente din epoca romană, precum Teatro Romano. Una dintre marile atracții este Casco histórico de Cáceres.

7 comunități au o sg provincie, adică sunt uniprovinciale.

Asturias e situată ȋn N Spaniei, lȃngă Marea Cantabrică. Numele oficial este Principado de Asturias și capitala este Oviedo. Unele dintre cele mai mari atracții sunt frumoasele sate pescărești, precum Cudillero.

Islas Baleares sunt situate ȋn E Spaniei, ȋn Marea Mediterană. Capitala este Palma de Mallorca, un vechi oraș cu importante monumente, precum Catedral de Palma. Ȋn afară de spaniolă au altă limbă oficială, catalană. Insulele dispun de plaje excelente.

Cantabria e situată ȋn N Spaniei, lȃngă Marea Cantabrică. Capitala este Santander. Una dintre cele mai importante atracții turistice este Cueva de Altamira, cu unele dintre picturile preistorice cele mai bine păstrate din lume.

Comunidad de Madrid e situată ȋn C Spaniei, unde se află capitala țării, cel mai mare oraș din Spania, cu peste 3 mil. de locuitori. Dintre monumente se evidențiază Museo del Prado, unul din cele mai importante din lume care are un nr. mare de opere ale celor mai mari pictori spanioli din istorie, precum Velásquez sau Goya.

Murcia e situată ȋn SE Spaniei, lȃngă Marea Mediterană. Numele oficial este Región de Murcia și capitala este orașul Murcia. Este una din comunitățile cele mai calde ale Spaniei și dispune de plaje frumoase, precum La Manga del Mar Menor, o mică porțiune de uscat ȋntre Marea Mediterană și un mare lac sărat.

Navarra e situată ȋn N Spaniei la granița cu Franța. Numele oficial este Comunidad Foral de Navarra și capitala este Pamplona. Ȋn acest oraș se celebrează una dintre cele mai cunoscute sărbători din Spania, los Sanfermines, cu tradiționalele ȋnchideri ȋn stradă.

La Rioja e situată ȋn N Spaniei. Capitala este Logroño și este regiunea de unde provine vinul cel mai cunoscut din Spania, el vino rioja.